Femeie blonda in masina rosie, episodul fara numar, fara numar

Posted by on 26 January 2012

Afara ningea linistit, eu aveam de ajuns in patru locuri diferite din Bucuresti, asa ca am scos masina din parcare si am pornit la drum. M-am minunat in sinea mea cat de bune sunt, totusi, cauciucurile de iarna, asta dupa ce cativa ani la rand am refuzat categoric sa “bag banii in prostii dintr-alea pentru masina”. Bine, nici pe astea nu le-am cumparat eu, insa trebuie sa recunosc, sunt impresionata. Pana si o blonda poate conduce masina prin zapada cu cauciucuri de iarna!

Chestia e ca mi-au inghetat stergatoarele si, din cauza asta, nu curatau bine parbrizul. Asa ca, la semaforul de la Casa Presei, m-am dat jos din masina si am sters geamul cu buretele de la racleta. In momentul ala, un domn respectabil dintr-un gipan (nu ma intrebati ce marca, nu le am cu prostiile astea), a dat geamul jos si m-a intreabat:

- Curatati parbrize?

M-am uitat putin socata caci, iata, n-am mai auzit niciodata aceasta replica de agatat. Desi nu cred ca asta a fost, totusi, intentia lui, fiindca era cu o doamna pe scaunul din dreapta. L-am intrebat, ca o fata din Rahova cu mult tupeu:

- De ce, aveti nevoie?

La care domnul din gipan a dat inapoi, razand incurcat:

- Aaaa, nu, intrebam si eu asa…

Oricum, e incurajator pentru mine faptul ca am infatisare de persoana care curata parbrize. Asta inseamna ca, daca imi pierd actualele joburi, sigur nu voi muri de foame. Ba mai mult, ma voi distra interactionand cu persoane foarte bogate si glumete.

Later edit: facebook comments

Share it:

Magazinul de emotii

Posted by on 19 January 2012

Azi le-am povestit studentilor din anul I cat de importanta este curiozitatea: sa te intrebi “de ce?”, sa incerci sa intelegi ce (ti) se intampla, sa ai experiente si sa descoperi lucruri noi. Studentii, insa, ar trebui sa faca ce zice popa, nu ce face popa. Fiindca, in ultimii cinci ani, am trecut saptamanal pe langa magazinul de emotii si niciodata n-am avut curiozitatea sau, poate, curajul sa intru.

Asta pana marti. Magazinul Createur5dEmotions – o parfumerie de nisa – este situat la intersectia dintre Doamnei si Academiei, pe coltul opus Bancii Nationale. Afara, pe trotuar, este o bicicleta lila, care n-ar cum sa nu iti sara in ochi. In interior este o lumina difuza si un decor de un romantism discret, texte scrise pe peretii mov inchis, sticlute elegante sclipind in lumina calda, crengi uscate si petale de trandafiri. Este un magazin construit in jurul unei idei, iar parfumurile care pot fi cumparate de acolo sunt in editie limitata, fiecare dintre ele trezind emotii sau amintiri.

Sa stiti ca n-am facut nici un contract de publicitate :) ci sunt, pur si simplu, incantata sa intalnesc astfel de locuri atat de aproape de mine. In cercul asta vicios in care am intrat – emisiuni, computer, facebook, ore cu studentii, mancare la mall, computer, seriale pe laptop – e prea putin loc pentru vraja. Am intalnit ceva iesit din tiparul vietii mele banale, ceva ce trebuie mentionat. Chiar daca, probabil, nu imi voi permite sa cumpar ceva din acest magazin si nici nu voi avea curiozitatea sau curajul sa mai intru.

Cititi aici despre istoria parfumurilor.

Foto: Bogdan Baraghin

Share it:

Daca-i musai, cu neplacere!

Posted by on 17 January 2012

De-a lungul timpului, trecand prin nenumarate servicii si cunoscand multi oameni, am intalnit diverse forme de comportament irational care lezeaza demmitatea celor din jur si poate fi incadrat la “hartuire morala”. Sunt acele mici lucruri pe care, din mila sau empatie, le treci cu vederea azi, maine – lasa-l, ma, ca e si el nervos, obosit, suparat, mic, singur si asa mai departe.

Daca taci si nu ripostezi, oamenilor li se pare normal sa se poate in continuare agresiv, fara respect sau, in cel mai bun caz, sa fie capriciosi ca o femeie in sindrom premenstrual.

Daca ripostezi, e si mai rau, fiindca incep comentarii de tipul “aaa, asta e nebuna, i se pare” sau remarci legate de necesitatea obtinerii unei atitudini zen prin schimbarea statutul marital. Tin sa va anunt ca aceste comportamente sunt tot forme de hartuire morala.

In general, eu cred ca nesimtirea trebuie sanctionata. De cele mai multe ori, insa, nu se intampla acest lucru si atunci nu-ti ramane decat sa stabilesti limite, sa dai ignore, sa faci misto de situatie si sa iti petreci timpul, pe cat posibil, cu oameni care te merita.

Share it:

Update: Constienta sub anestezie

Posted by on 15 January 2012

Scriam acum patru ani despre constiinta sub anestezie, pornind de la un film horror, numit Awake. De curand, Discover Magazine a publicat un articol foarte interesant, in care explica de ce este atat de dificil sa descoperi ca pacientul este treaz in timpul interventiei chirurgicale. Starea de constienta se verifica prin stimuli (verbali, tactili) si se observa daca persoana raspunde. Ca in demonstratiile de la Pompieri, cand victima era zgaltaita si intrebata: “Domnule, sunteti bine? Raspundeti, va rog!”

In cazul pacientilor anesteziati, acestia nu se pot misca, deci nu pot raspunde in nici un fel. In schimb, ei sunt constietni, deci au o experienta mentala subiectiva a lumii. Starea este descrisa ca un fel de vis urat, despre care pacientul are o amintire vaga (probabil alterata de medicamente) in care vede cadrele medicale aplecate asupra sa si in urma careia ramane traumatizat.

Articolul mai prezinta si un studiu realizat in Finlanda cu voluntari, dar nu s-a ajuns inca la o solutie pentru aceasta problema. Se subliniaza insa ca, in interventiile din spitale, se folosesc combinatii de anestezice si anesthesia awareness apare in 1 din 1000 de cazuri.

Foto: Discover Magazine

Share it:

Cine are nevoie de salvare?

Posted by on 14 January 2012

Observ de cateva zile amploarea pe care au luat-o manifestatiile de protest legate de legea sanatatii si sunt convinsa ca reactia publicului fata de SMURD si doctorul Raed Arafat va intra ca studiu de caz in paginile cartilor de sociologia opiniei publice.

Nu este intamplator faptul ca SMURD-ul are o imagine atat de puternic pozitiva in constiinta colectiva a unui popor chinuit. Nu este intamplator faptul ca salvatorii in costume rosii au devenit, cel putin simbolic, salvatorii unei intregi natiuni.

Cred ca si Serviciul de Ambulanta are specialisti la fel de buni si acestia intervin la mult mai multe cazuri, cu mult mai multe masini. Si, din cate am inteles, ambulanta de stat ar fi avut mult mai mult de suferit de pe urma noii legi decat SMURD. Totusi, s-a vorbit prea putin despre aceasta institutie in ultimele zile si, bineinteles, m-am intrebat de ce. Si asa, fara prea multa cercetare, ma gandesc la trei aspecte care au facut ca SMURD-ul sa aiba aceasta aura mitica pe care o vedem azi.

Exista aspecte obiective care tin de organizarea serviciului: timpul de reactie foarte scurt, datorita dispeceratului integrat; noutatea – faptul ca acest tip de preluare a apelurilor a fost implementat prima data de SMURD la Targu Mures. Echipajele SMURD interven in cazuri foarte grave, in accidente si calamitati si colaboreaza cu specialistii de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta.

Pe de alta parte, echipamentele cu care lucreaza sunt spectaculoase. Prima transmisiune de date pe care am vazut-o (la un congres de informatica medicala in 2003) a fost realizata de SMURD in colaborare cu Vodafone. Elicopterele SMURD ajung in locuri greu accesibile si scurteaza timpul in care pacientii ajung la spital.

Exista, insa, si un factor subiectiv care a contribuit enormla aura stralucitoare din jurul SMURD-ului. Faptul ca fondatorul, doctorul Raed Arafat, a avut deschidere si disponibilitate pentru mass media si a construit in timp relatii foarte bune cu jurnalistii (citit, de exemplu, aici). O relatie buna cu redactori ca si mine care, in urma realizarii unor emisiuni, au ramas cu o simpatie deosebita pentru specialistii de acolo, face ca SMURD sa fie pe paginile tuturor ziarelor, pe ecranele tuturor televizoarelor, pe buzele tuturor oamenilor.

Imi vine acum in minte intrebarea lui George Berkley: daca intr-o padure cade un copac si nu este nimeni in jur sa il auda, face el vreun zgomot?

Dintr-un punct de vedere, este crestineste sa faci bine celui din jur fara sa astepti rasplata, fara sa te lauzi, fara sa stie stanga ce face dreapta. Totusi, in secolul al XXI-lea si intr-o era in care cei mai multi oameni pun pe net aproape tot ce fac – de genul check in sau twitter – daca nu comunici, nu existi.

Rolul medicului este sa asigure suportul vital de baza si avansat. Rolul pompierului este sa scoata oamenii din flacari. Iar rolul specialistului in marketing si relatii publice este sa povesteasca lumii ce au facut cei doi. Care sunt metodele, etapele, echipamentele folosite, care sunt lucrurile pe care acesti oameni le sacrifica. Sa ofere filme si imagini, sa informeze, sa infrumuseteze, sa creeze legende. Pentru ca, la un moment dat, s-ar putea ca tu, institutie, sa ai nevoie ca oamenii sa creada in tine, sa te sustina, sa te salveze la randul lor, ca in campania “Salvare pentru SMURD!”

Este foarte simplu sa promovezi activitatea unor oameni care salveaza vieti. Ajungi imediat la inimile cititorilor, ascultatorilor sau telespectatorilor, fiindca fiecare dintre ei, fiecare dintre noi, cu totii stim ca am putea ajunge, la randul nostru, sa avem nevoie de un salvator. Fiecaruia dintre noi ii este frica de moarte. Atat de frica, incat iesim in strada pentru o idee, pentru o cauza pe care nici macar nu o intelegem pe deplin. Stim doar ca ne priveste pe fiecare in parte.

Un mit nu apare peste noapte. Este nevoie de zeci de ani, de oameni care sa creada si sa isi dedice viata acestui scop, de rezultate concrete, de oameni multumiti, de vieti salvate.

Astept sa citesc mai multe in cartile de sociologie :D

Later edit: au inceput sa apara glume si melodii hip-hop cu si despre SMURD. Foarte tare!!!

Share it:

SMURD pentru mine

Posted by on 14 January 2012

In acest entry, va voi spune ce reprezinta pentru mine SMURD si celelalte institutii care participa la misiunile lor de salvare.

In martie 2011 am inceput filmarile pentru emisiunea “Salveaza-i viata!“, iar din septembrie incoace, proiectul acesta mi-a manancat, la propriu si la figurat, zilele :)
A fost o emisiune serioasa, in care am incercat sa informam lumea cu privire la ce poate face un om de rand ca sa ajute o victima. Au fost interviuri, demonstratii realizate pe modele sau pe voluntari, ilustrate pe ici, pe colo, cu fragmente din cazuri clinice reale.
Am simulat realizarea unor transmisiuni de date din ambulanta spre Unitatea de Primiri Urgente, am prins o gipsare in Spitalul Judetean Mures. Am avut noroc si am filmat montarea cortului-spital si toate tipurile de masini de interventie pe care le au pompierii in garaje. Am mers cu masina politiei pe DN1 si am fost luata drept pacient de trei paramedici draguti. Colegii mei operatori au zburat cu elicopterul si am facut un filmulet de patru minute in aer, ca si cum ar fi plecat spre un caz. Le multumesc si pe aceasta cale principalilor doi colaboratori: doamnei Vass Hajnal, asistent sef la UPU SMURD Targu Mures si domnului Alin Moldovan, asistent la Centrul de Formare a Paramedicilor Mures.

Am colaborat foarte bine cu echipa SMURD de la Targu Mures, cu pompierii de la ISU Horea, cu politistii de la Brigada Rutiera a Politiei Capitalei si cu detasamentul aeromedical de la Inspectoratul General de Aviatie. Fara nici un fel de pregatire prealabila, acesti oameni stiau sa raspunda intrebarilor mele si realizau demonstratii fara nici un fel de dificultate. Aveau disponibiliatea de a colabora cu presa si puneau la dispozitie resursele pentru ca noi sa facem filmari corecte, complete ale manevrelor respective.

Mie nu imi ramane decat sa sper ca emisiunea, asa cum a fost ea realizata, a fost de folos celor care doresc sa se informeze despre acordarea primului ajutor si despre urgentele medicale. A fost cea mai tare (palpitanta, motivanta, satisfacatoare) experienta profesionala pe care am trait-o in viata mea. Le sunt recunoscatoare si colegilor care au muncit cot la cot cu mine la acest proiect – Ovidiu Codreanu (montaj), Marian Merintoni, Bogdan Angheluta, Narcis Cozmiuc, Alex Simion (operatori imagine), Raluca Mateescu (narator), Cristian Panaitescu (grafica TV) si Claudia Tache (layout).

Ultimul episod, retrospectiva, va fi difuzat joi, 19 ianuarie, de la ora 19.00. Imi pare rau ca ma despart de aceasta prima serie a emisiunii de prim ajutor si de specialistii ale caror chipuri mi-ai tinut de urat in zilele, serile, noptile de munca si de care, datorita structurii mele, am ajuns sa fiu atasata emotional. Dar stiu ca urmeaza alte colaborari interesante si alte episoade pline de continut.

Share it:

Sacul ala

Posted by on 5 January 2012

De vreo doi ani imi doresc o geanta frumoasa de la Accesorize si abia la inceputul lui decembrie mi-am cumparat una. Nu exista cuvinte care sa descrie cat de mult imi place. Are fluturi si paiete pe ea si sunt cand o vad in fata ochilor, lumea este mai frumoasa.

Pe 17 decembrie, eram cu colegii la un concert la Filarmonica din Ploiesti si se faceau anunturi de genul “gazdele sa ii invite pe musafiri sa ia loc”. Eu, nesiind sigur daca sunt gazda sau musafir, i-am zis doamnei cu anuntul ca as prefera sa stau acolo (si am aratat spre scaunul cu geanta mea), pentru ca mai am de filmat si trebuie sa intru si sa ies din sala. La care doamna mi-a spus “Nicio problema, puteti sa stati acolo… asta doar daca sacul ala este al dumneavoastra!”

Si uite-asa comoara uneia devine sacul alteia! :D

Share it:

Merry Christmas!

Posted by on 24 December 2011

Melodia All Is Well, in interpretarea fetelor de la Point of Grace, ma face sa simt cu adevarat linistea si caldura Craciunului.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Este, poate, singurul moment din an in care toate lucrurile sunt asezate la locul lor.

Share it:

Ce este dorul?

Posted by on 13 December 2011

Unii oameni au suflet, acea chestie nefolositoare care iti creeaza o multime de probleme. Oamenii astia, cand traiesc intamplari frumoase cu cineva si se simt bine, impliniti, in siguranta, ca acasa, au tendinta sa inceapa sa tina la acel om. Se ataseaza, uneori, in ciuda unui milion de motive pentru care nu ar trebui sa o faca.

Si, cand omul acela minunat care face ca viata sa fie plina stele, lipseste de foarte mult timp, au o senzatie de gol interior, numita dor. Merg amortiti pe strada, ca intr-un vis. Zac pana la ora 16 in pat, cu jaluzelele trase si cu ochii in tavan.

Cartile spun ca exista oameni care au murit de dor… insa eu cred ca dorul este doar o iluzie.

Share it:

Cum sa faci ciorba – ghid pentru non-gospodine

Posted by on 11 December 2011

Te-ai saturat sa mananci la restaurant? Nu mai ai chef sa dai 10 lei pe o supa grasa in care nu stii ce pluteste? Pai, in cazul asta, e momentul sa pui mana si sa faci propria ta ciorba.

Primul lucru pe care trebuie sa il stii este ca, daca esti o tipa desteapta, cu un job solicitant si responsabilitati duse la bun sfarsit, gatitul este un lucru foarte simplu. Nu te face pe tine o ciorba!!! Aminteste-ti discursurile alea motivationale de la teambuildinguri si aplica-le in bucatarie!

Pasul 1. Cumparaturile

Pentru o ciorba adevarata, iti trebuie o multime de ingrediente. Daca legumele si zarzavaturile de mai jos ti se par necunoscute, tanti de la piata va fi foarte incantata sa te ajute. Asadar, ai nevoie de:

- 2 morcovi
- albituri (1 telina mica, 1 pastarnac, 1 radacina de patrunjel)
- 3 cartofi
- 1 dovlecel
- 1 conopida mititica
- 1 ardei capia rosu pentru aspect, 1 ardei gras verde
- 1 cutie mica de mazare de la Bonduelle
- o ceapa
- 4-5 pulpe dezosate
- 1 lingura de ulei
- 1 cutiuta de smantana de la Napolact
- 2 oua, doar galbenusul
- bors – atentie, in piata, se vinde in sticle de 2 litri, iar tu n-ai nevoie decat de 2-3 polonice. Ideea e sa te tocmesti cu tanti care vinde borsul, sa mai lase si ea din pret, ca oricum il arunci.

Pasul 2. Toci legumele si zarzavaturile

Bun. Ajunsa acasa, te apuci sa cureti zaravaturile si sa le toci in cubulete mici (arata mai bine in ciorba decat zarzavaturile date pe razatoare). Tai cartofii si dovlecelul in cuburi mai mari, desfaci conopida in bucatele si tai in fasii subtiri ardeii.

Pasul 3. Pui totul pe aragaz

In paralel, faci trei lucruri: 1. fierbi carnea intr-o oala, 2. inabusi ceapa tocata cu putin ulei si cu apa si 3. fierbi legumele si zarzavaturile in juma’ de oala de apa.

Ceapa inabusita, cu ulei cu tot, o pui in oala cu zarzavaturi. Apoi, cand carnea e fiarta, o scoti din apa aia cu spuma urata si o speli, apoi o adaugi si pe ea, bucata cu bucata, in oala cu zarzavaturi si legume. Spre final, cand supa aproape a fiert, adaugi mazarea Bonduelle.

Intr-un alt vas dai borsul intr-un clocot si, apoi, adaugi 2-3 polonice in oala, dupa gust. La sfarsit de tot, pui in oala o dresura facuta din 2 galbenusuri de ou, smantana si putina zeama din ciorba.

Am uitat sa spun ca se pun sare si 2-3 lingurite de Vegeta. Pentru supele dulci, fara bors, se adauga patrunjel, iar la bors se pune, cica, leustean. Daca nu stii care e deosebirea, no panic, tanti de la piata le stie pe toate!

Azi, ca sa nu ma plictisesc, am facut juma’ de oala de ciorba si juma de oala de supa. Sunt foarte incantata de noul meu hobby si astept de la voi, daca stiti, si alte retete de supe si ciorbe.

Share it: