Pragmatism

Posted by LoRE on 19 June 2013

Cand viata e nedreapta cu tine, gandeste-te ca poate fi si mai nedreapta. Aminteste-ti de oamenii care au avut o viata cumpatata si au murit secerati de boli incurabile.

Cand locul de munca ti se pare un cuib de viespi, gandeste-te cum ar fi sa nu il mai ai. Aminteste-ti de oamenii care au lucrat 30 de ani intr-o fabrica si apoi au fost trimisi in somaj.

De obicei, daca esti dezamagit, inseamna ca asteptarile tale au fost prea mari. Ti se pare ca unii sunt recompensati fara merit, iar tu iti dai sufletul muncind si primesti resturile? Nu mai munci atat de mult, nu mai astepta recompense, nu te mai uita la altii.

Viata este asa cum ti-o construiesti. Ti se cere sa fii pragmatic? Ok, adapteaza-te si ia din fiecare situatie doar ce este in avatajul tau, din punct de vedere practic.

Idealuri si implicare emotionala? Uita de ele si gandeste-te doar la interesul tau.

Daca poti. Trebuie sa poti!

Sfarsitul face toata povestea

Posted by LoRE on 11 June 2013

Ma gandeam zilele trecute la marile povesti de dragoste ale lumii. Romeo si Julieta mor, Cenusareasa si printul se casatoresc, Tristan si Isolda mor, Dama cu camelii moare, Carrie si Mr. Big se casatoresc, Anna Karenina moare, Ulise si Penelopa se regasesc, Fat Frumos si Ileana Cosanzeana se casatoresc.

In fine, ati prins ideea. Pentru ca o poveste sa fie poveste, ea trebuie sa aiba un final dramatic, in bine sau in rau. Ce s-ar fi ales de Cenusareasa daca printul ar fi descoperit cat de multe fete frumoase are imparatia si le-ar fi vrut pe toate, nestiind in ce sa aleaga? Sau daca Julieta ar fi zis “eh, am doar 14 ani si toata viata inainte, imi gasesc eu altul, ce sens are sa mor?”. Sau daca Dama cu camelii ar fi urmat un DOT (directly observed treatement) cu patru tipuri de antibiotic si ar fi supravietuit? Daca Ulise ar fi zis “Imi place pe insula asta, nu ma mai intorc acasa la nevasta mea batrana si supraponderala!”. Daca Anna Karenina, in loc sa se arunce in fata trenului, ar fi emigrat in America, asa cum va face printesa Anastasia peste o jumatate de secol?

Fara un sfarsit bun, nu prea ai ce povesti. Toate intalnirile in secret, toate cuvintele dulci, toate locurile exotice, toate serenadele sub clar de luna si toti trandafirii roz sunt degeaba.

Din banalitatea unei despartiri poate iesi, cel mult, un film european independent.

Ca o fotografie veche

Posted by LoRE on 10 June 2013

Un prieten plecat in strainatate la mijlocul anilor ’90 a revenit, dupa zece ani,  intr-o scurta vizita “acasa”. Printre multe altele, mi-a aratat site-ul universitatii unde studiase – ce complex si eficient era, cum iti puteai descarca toate cursurile in format pdf, cum puteai sa vezi catalogul si sa comunici cu profesorii pe forum.

A fost deosebit de uimit sa afle ca avem si noi asa ceva, si inca de foarte mult timp. I-am aratat, ca dovada, site-ul Facultatii de Comunicare si Relatii Publice de la SNSPA.

Povestea asta mi-a amintit de romanul lui Milan Kundera, Ignoranta. Cei care au emigrat isi amintesc tara incremenita ca intr-o fotografie veche, asa cum au lasat-o ei. Viata, insa, isi urmeaza cursul si poti vedea sclipiri de civilizatie chiar si in cel mai fara de speranta loc de pe pamant.

Vad viata in roz

Posted by LoRE on 8 June 2013

Asteptam sa traversez strada, la trecerea de pietoni din dreptul magazinului Eva de pe Magheru. Langa mine, o batranica: foarte mica de statura si slaba, cu parul cenusiu tuns periuta, imbracata cochet in gri, cu o esarfa neagra la gat si cu o pereche de cercei mari, rotunzi, ca niste nasturi ornati cu pietricele sclipitoare.

Vazand ca o studiez (clar, trebuie sa renunt la obiceiul asta prost), s-a uitat putin mirata la mine. Eu i-am zambit (alt obicei rau in orasul in care nu zambeste nimeni).

- Sunteti draguta! i-am spus eu, ca sa ii explic faptul ca nu zambeam chiar asa, fara motiv.

- Ce spuneti?! a ripostat doamna foarte revoltata. Nu sunt deloc draguta! Am slabit mult, sunt Auschwitz! De un an de zile am inceput sa slabesc ingrozitor si niciun medic nu isi da seama de ce… doua ore am stat ieri la spital pentru o analiza si nimeni nu stie ce am!

Eu am insistat ca, in ciuda acestor lucruri, e totusi cocheta si draguta, dar a raspuns hotarata:

- Toata viata mea am fost complexata de felul in care arat si veniti dumneavoastra acum sa imi spuneti ca sunt draguta!

La asta nu am mai avut replica.

- Eeh…, a mai adaugat doamna. Vedeti viata in roz!

In momentul asta mi-a venit sa o contrazic, dar mi-am dat seama ca e mai bine sa ma transform la loc intr-o bucuresteanca grabita si preocupata de sine, care n-are chef sa zambeasca si sa faca complimente sau sa distruga cu un singur cuvant credintele de-o viata ale oamenilor.

Toast cu ciuperci si cascaval

Posted by LoRE on 30 April 2013

toast3

Aceasta reteta este foarte rapida (cam 10 minute) si poate fi un mic dejun vegetarian apetisant.

Se preincalzeste cuptorul. Intre timp, intr-o tigaie cu putin ulei, se caleste un catel de usturoi taiat rondele subtiri, apoi se adauga ciuperci taiate in bucati si se amesteca bine. Ciupercile cu usturoi se scurg de ulei si se pun pe feliile de paine toast. Se adauga sare. Deasupra se rade cascaval, apoi se aseaza felii rotunde de rosii cherry si se mai pune putina sare, eventual piper sau chilli.

toast2

Se tin la cuptor aproximativ 10 minute, pana cand painea se rumeneste si cascavalul se topeste.

toast1

 

 

 

Avocado la cuptor

Posted by LoRE on 29 April 2013

Aceasta reteta e potrivita fie ca mic dejun sanatos, fie ca aperitiv la masa de pranz. Eu am gasit reteta pe Pinterest aici.

avocado copt

Se taie un avocado in doua, se scoate o mica parte din miez, care se amesteca apoi cu branza (eu am folosit Feta), cu rosii Cherry, lamaie, bucatele mici de usturoi, busuioc, sare si piper. Se mai adauga crutoane sau mici bucati de coaja de paine.

Umplutura se pune in cele doua jumatati de avocado si se coace timp de 10 minute.

avocado in cuptor

CSY-New York versus real life

Posted by LoRE on 28 April 2013

CSINY-093-1

CSI – New York este unul dintre serialele de televiziune pe care l-am urmarit cu constiinciozitate timp de cativa ani. Pe langa povestile despre omoruri incredibile, rezolvate in laboratorul de criminalistica, serialul are foarte multe scene frumoase din New York, in special imagini aeriene pe care nu le poti vedea ca turist obisnuit.

Una dintre imaginile preferate din film este cea de deasupra: a stat ca wallpaper la mine pe desktop mai multe luni. Si, ca sa ma mir eu unde ma duce viata, pe 9 aprilie am fost chiar in intersectia cu pricina. Dovada mai jos.

NY-Lore (92)

 

Binele este exceptia

Posted by LoRE on 10 January 2013

Vi se intampla si voua sa adunati mai multe intamplari fericite, sa primiti mai multe cadouri, sa vi se recunoasca meritele, sa descoperiti ca aveti intr-adevar prieteni si sa va intrebati cu uimire: “Oare ce am facut sa merit asta?”

Mie asa mi se intampla. Sunt constienta ca viata e un sir lung de suferinte si dezamagiri. Este o lupta permanenta pentru a ramane pe linia de plutire. Este o uriasa colectie de infrangeri si despartiri.

Iar cand ceva bun se intampla, in sfarsit, nu poti decat sa te opresti mut de uimire si sa zici “Doamne, este o minune!”. Sa recunosti ca n-ai niciun merit in toata povestea asta.

Fiindca linistea, binele, sanatatea, fericirea, acestea sunt exceptiile.

Sapun de casa

Posted by LoRE on 29 December 2012

Sapun Herbaria

Cand eram mica, bunicii mei faceau sapun de casa intr-un butoi mare de metal. Mirosea oribil si usca pielea, dar se spunea ca spala cel mai bine mizeria.

Acum doua zile am gasit niste sapunuri care seamana cu cele facute de bunica, insa au un miros placut si un efect benefic asupra pielii. In functie de ingredientul de baza, le poti folosi pentru ten uscat sau gras, pentru peeling sau cicatrizare. Au sapunuri de citrice, catina, galbenele, musetel, lavanda, menta sau anason.

Atelierul este situat undeva pe langa Valenii de Munte, asa ca o sa ii pot vizita la vara pentru a vedea cum se face sapunul.

Pentru mai multe informatii, accesati pagina de Facebook: Sapunuri naturale Herbaria.