Ieri am fost la o conferinta de presa cu ocazia lansarii unui nou supliment alimentar: vitamina C cu eliberare prelungita (Cetebe, Glaxo Smith Kline). Invitata a fost un medic nutritionist, dr. Gabriela Radulian, o persoana foarte competenta si cunoscuta, care a avut o prezentare bine documentata dar in limbaj de specialitate, destul de greu de inteles de catre publicul care nu a absolvit o facultate de medicina.
Ca de obicei, fetele de la 2Active PR au facut spectacol. Daca anul trecut ne-au pus sa facem trandafiri din hartie, acum au adus dansatori profesionisti care i-au invatat pe jurnalisti cha cha. In poza, Mihai Petre si Elwira Duda: http://www.mihaipetre.ro
Dupa prezentarea doctoritei, au urmat cateva aplauze discrete, anemice si neconvingatoare. Dupa dans insa, au izbucnit rafale de aplauze si lumea a fost foarte incantata. Era si firesc, pentru ca se miscau foarte bine, aveau costume stralucitoare iar muzica era vesela si ritmata. Iti dadea o stare de bine si, pentru cateva momente, am fost emotionata gandindu-ma cate ore de munca si renuntari stau in spatele acestor minute de spectacol care ma distreaza pe mine.
Si apoi mi-am amintit cate ore de munca si renuntari stau in spatele prezentarii doctoritei. Ce responsabilitate mare are un medic si ce viata grea si-a ales. Cu toate astea, oamenii par dispusi sa plateasca bani grei si sa ii recompenseze cu aplauze pe dansatori, in timp ce de la medici cer ceea ce voi numi “consultatii gratuite”.
Oamenii investesc mult in distractie si foarte putin in sanatatea lor iar aceasta se reflecta si in atitudinea fata de profesionistii care ofera servicii. Atat dansatorii, cat si doctorita, meritau aplauze. Atat artistii, cat si medicii merita recompense morale si materiale pentru munca lor. Totusi, suntem mai dispusi sa platim si sa laudam un artist, in timp ce in medici aruncam cu pietre.
Eu cred ca orice om care munceste cinstit si cu daruire merita recunostinta noastra: ca e vorba despre femeia de serviciu, portar, gunoier, secretara, contabil, director, senator, presedinte de tara… indiferent care iti este munca, trebuie facuta bine; pentru ca multi oameni se bazeaza pe tine, din acel punct de vedere; fiecare este important, la locul lui; si divertismentul (de calitate) este important, pentru ca avem nevoie sa ne destindem nervii ultra-solicitati; iar aceasta inseamna sanatate; dar si medicul, la fel ca si invatatorul sau lectorul sau politistul sau omul de media sau… atatia altii, au importanta lor in viata noastra… Pacat ca oamenii nu apreciaza oamenii si munca lor, indiferent de domeniul in care aceasta se desfasoara…
intodeauna o sa aplaude lumea mai mult la ceva distractiv/relaxant decat la chestiuni de suferintza ( cu toate ca na, se aduce un plus, banui, cu vitamina asta )Daca ii punea pe dansatori sa vorbeasca despre produs in timp ce faceaumiscarile de dans, poate ajungea mesaju la public, sau poate nu
Uite in sfarsit o idee buna! cred ca o sa faci cariera in media
)
se aseamana cu situatiile in care se aduc cu autobuzul niste agarici care sa stea la coada la bilete la o premiera cu o saptamana iniainte de spectacol… sau mai romaneste, cu autobuzele de figuranti la miting. tot manipulare e si aia, doar sa fortezi presa locala sa-ti faca publicitate gratuita.
din ce spui, doctorita n-a facut o analiza a audientei: a ales sa tina o prelegere pentru cu totul alta categorie de persoane decit cele care vin de obicei la o conferinta de presa. in asa situatii, de obicei aplauzele finale nu sint pentru vorbitor, ci semn de usurare ca s-a terminat talk-ul.
cha-cha-cha dansat de tinerii din poza e cu totul altceva. “prelegerea” aceea a fost expusa intr-un limbaj cunoscut si apreciat de toata lumea. de altfel, rolul momentului artistic din final a fost tocmai de a inlatura somnolenta acumulata in timpul talk-ului doctoritei. (inseamna ca organizatorii au facut, de fapt, o analiza corecta a audientei si au stiut exact nivelul de interes al prelegerii.)
despre artisti si spitale nu-i prea mult de spus. arta (dansul) e un lux, sanatatea e o necesitate; e greu sa le pui impreuna si sa tragi o judecata de valoare, fie ea si pesimista. actul medical e platit deja de fiecare dintre noi – asigurarile medicale sint obligatorii (sper!) si in Romania, asa ca oamenii _investesc_ serios in sanatatea lor. cam o cincime din venit (sper ca nu gresesc prea mult). o zi pe saptamina.
recompense morale merita medicii cu prisosinta, fara nici o indoiala; dar ele sint – trebuie sa fie! – de alta natura decit cele primite de artisti. iar pentru meschinaria recompenselor materiale nu poti acuza societatea. redistribuirea fondurilor e facuta de o adunatura eterogena de incompetenti numita guvern.
“paine si circ” a zis cineva, cu mult timp in urma…