Este extraordinar sa simti ca faci parte din ceva maret. Ca viata ta are un sens si ca, la capatul ei, te asteapta vesnicia. Si este si mai minunat sa canti despre asta. Muzica ocoleste ratiunea si te loveste in cele mai adanci straturi ale fiintei. Muzica alaturata mesajului religios devine o forta careia putini i se pot impotrivi.
De aceea, la adventisti, muzica nu este doar fundalul sonor pe care se intampla lucrurile importante, ci este ridicata la nivel de rugaciune. Muzicienii sunt oameni aproape la fel de respectati ca si pastorii, ca si prfoetii. Cantaretii adventisti nu sunt vedete n sensul laic al cuvantului, pentru ca au o misiune. Aceea de a topi inimile de piatra, in care apoi va putea patrunde mesajul lui Hristos.
In urma cu 10 ani, simteam ca fac parte din ceva maret. Cantam intr-o formatie de 8, la biserica, iar viata parea ca are mult mai mult sens decat acum. In toti anii care au trecut, m-am gandit la modul in care muzica adventista s-a infiltrat in viata mea si pot sa spun ca cel mai mult m-a impresionat grupul Enthousiasmos.
Studenti la teologie adventista, baietii din Enthousiasmos dadeau concerte si faceau turnee cu scopul declarat de a-i aduce pe oameni la adevarata credinta. Dincolo de asta insa, parerea mea este ca au fost cei mai buni in materie de showbiz. Concertul incepea in fortza, cu o piesa dinamica, iar ei intrau din toate partile, dezorganizat, dar cu o atitudine de invingator. Erau prezentabili si cantau bine. Piesele erau melodioase si ridicau sala. Fiecare aparitie avea momentul ei “touching”: prezentatorul, Mihai Gadea, evoca cu voce grava tragedia alui membru al formatiei, Marius Stanescu. Acesta isi pierduse sotia si copilul intr-un tragic accident rutier. Noi, cei care o cunoscusem putin pe Ingrid, dar si cei care aflau pentru prima data povestea, sfarseam cu ochii inlacrimati, in timp ce pianistul Petreaca incepea introducerea de la melodia “Vine Iar”.
Mi-a placut intotdeauna aceasta joaca de-a emotiile de la concertele Enthousiasmos si cred ca cei capabili sa te trezeasca din platitudinea cotidiana, intr-un fel sau altul, merita numele de artisti. Dintre toate lucrurile de la biserica, de muzica adventista imi este dor. Si de sentimentul ca viata asta are un sens.
Baietii din Enthousiasmos au ajuns bine. Cei mai multi sunt in SUA, pastori la diferite biserici romanesti. Unii lucreaza in Romania, de exemplu Darvasan are emisiuni la Speranta TV iar Gadea a ajuns director la Antena 2. Anul acesta se implinesc 10 ani de activitate Enthousiasmos si ma intrebam cum ar fi sa mai vad un astfel de spectacol.
Zilele trecute conduceam prin Bucuresti si ascultam un CD cu melodiile preferate amestecate, de la Linkin Park, Sinead O’Connor, Ella Fitzgerald si pana la Point of Grace, Akord si Enthousiamos. Melodia “Vine Iar” a inceput exact in momentul in care o salvare venea din spate, in viteza, cu sirenele pornite.
Ei bine, asta inseamna pentru mine senzatii tari 
Click aici pentru “Vine iar” (fara sirenele de salvare).
Intuiam eu de ceva timp ca mesajul meu ar avea forta mai mare daca mi-as tine seminariile acompaniat de o formatie!
Din ce religie face genul de muzica religioasa, cantata de obicei de negrii? Era foarte antrenanta.
Tks
Catalin: Eu zic ca nu ar mai incapea studentii in sala!
Sorin: cred ca este vorba despre gospel – negro spiritual.Este un gen muzica, nu apartine unei religii anume. Oricum, in SUA, cele mai multe culte sunt neoprotestante (baptisti, penticostali, martorii lui Iehova, evanghelisti, adventisti)
Nu ii spune nimeni lui Mihai Gadea sa se opreasca si sa revina la cele spirituale???
Nu cred ca Mihai are nevoie sa i se spuna ce sa faca!