Sunt momente in care simt ca, din multimea de lucruri pe care le fac, gandesc si simt nu are nimic sens. Si se intampla ca, tocmai in acele momente, sa ma caute cineva cu adevarat disperat. De exemplu, o ascultatoare de la radio, nevazatoare, care vroia sa imi povesteasca despre dintii ei si proteza pe care urmeaza sa si-o faca la facultate si cum a descoperit ca, in fond, are cataracta si ca, dupa operatie, sunt sanse sa i se imbunatateasca vederea. Nu o cunosc pe aceasta femeie, dar a sunat la mine chiar cand eram pe punctul sa-mi plang de mila. Avea nevoie de incurajare. Aveam nevoie de un sens.










