Durerea apare brusc, puternica, sfasietoare, ca o lovitura de pumnal in inima. Iti este greata si versi. Groaza pune stapanire pe tine si simti ca privesti moartea in ochi. Asta pana in clipa in care iti amintesti gustul unic, de neinlocuit, care ti-a schimbat viata si iti spui, meditatv: ” A meritat!”.
Cam asta este descrierea poetica a unui infarct miocardic. Durerea persista o jumatate de ora, iradiaza in spate, brat, mana si abdomen. Factorii de risc necontrolabili sunt ereditatea, varsta inaintata si sexul masculin, iar printre cei controlabili se numara nivelul crescut de colesterol, hipertensiunea arteriala, fumatul, stresul, obezitatea si sedentarismul, diabetul.
Daca am lamurit aceste lucruri, va invit sa vizionati filmuletul de mai jos despre Heart Attack Grill Diet Center, un fast-food din Arizona. Nu gasesti decat produse nesanatoase (cu zahar, cu grasimi, fara filtru), iar clientii mai grasi de 159 de kg (350 pounds) mananca gratis. Clientii sunt numiti “pacienti” si li se pun bratari de identificare.
Pozitionarea si promovarea produsului sunt senzationale, de la nume si pana la uniformele sexi ale asistentelor-chelnerite. Folosesc din plin umorul (incongruenta, surpriza) si sexualitatea. Trateaza viata si moartea cu detasare in sloganul “O mancare pentru care merita sa mori”.
Brandul asta e o uriasa si foarte amuzanta diversiune de la realitatea pe care o traim sau o vom trai cu totii, mai devreme sau mai tarziu, daca nu schimbam ceva. Cand o sa am 159 de kilograme, o sa ma duc si eu in Arizona (platind in plus la biletul de avion) ca sa mananc moca la Heart Attak Grill!











Cand am vazut untura aia in care se prajesc cartofii sau branza si sosurile de peste burgeri era sa lesin (si nu de pofta). Sunt curioasa: “asistentele” mananca tot acolo? Dar proprietarul restaurantului, ca nici el nu parea prea gras?
cum deschizi gura sa musti din chestia aia? cred ca ma numar printre putinele specimene care n-au mancat niciodata un hamburger, cheeseburger, chickenburger sau nimic din categoria burger
mananc fast-food almost daily si nu se vede nimic si doar ma stii cum arat…in afara de asta,analizele mele anual sunt bune…deci la mine nu merge faza sa ma ingras manacand de la fast-food
Pai pana pe la 25-30 de ani nu se prea vede ca mananci la fast-food. “Asistentele” alea erau tinere si alese pe spranceana, as vrea sa le vad dupa 15 ani
Crista: nu imi vine sa cred! Esti un fenomen!
ei….mananc o gramada de junk-uri, dar cumva burgerii nu au reusit niciodata sa ma tenteze.
am din copilarie o repulsie teribila fata de grasime – fie ca e cea care se prelinge pe barbie atunci cand musti dintr-un hamburger, fie ca e vorba de grasimea acumulata pe solduri. lasati hamburgerii, hai la baschet! e prea frumos afara
!