Cu toate ca unii sustin ca Sufletul Pereche (S.P.) nu exista si ca, mai devreme sau mai tarziu, toata lumea se complace intr-o rutina sufocanta, eu ma straduiesc sa nu imi pierd credinta. Totul e sa ai un pic de rabdare si foarte, foarte, foarte mult noroc.
Sa ne intelegem, nu sunt adepta ideii copilaroase ca exista un singur S.P. pe care, daca nu il gasesti, nu mai ai nici o sansa la fericire. Practic, viata noastra se intesecteaza destul de des cu oameni care ar putea deveni Sufletul nostru Pereche, insa – dintr-un motiv sau altul – “intalnirea miraculoasa” nu poate avea loc. Fie nu este suficient timp, fie s-a stabilit deja o relatie profesionala greu de schimbat, fie si-a gasit deja fericirea alaturi de alt S.P. si isi traieste viata plina de impliniri sub ochii tai invidiosi si tristi. Fie este o diferenta de varsta inacceptabila social, fie are, pentru moment, alte prioritati cum ar fi explorarea lumii d.p.d.v. geografic sau relational. Fie n-a mai avut incotro si s-a resemnat si a acceptat o relatie “asa si asa”, iar acum isi canalizeaza energia spre reducerea disonantei cognitive, convingandu-se ca a facut cea mai buna alegere si ca, oricum, ce prostie mai e si asta, nu exista S.P.!!!!
Dar, pentru a trece de la teorie la viata de zi cu zi, voi prezenta cateva situatii sau emotii care pot fi experimentate in compania S.P.:
1. Tacerea plina de sens. Cand esti langa el, nu trebuie sa vorbesti, pentru ca stie deja ce vrei sa spui si ce simti. O tacerea langa S.P. valoreaza cat 1000 de conversatii cu un non-S.P.
2. Lumea se opreste in loc. Este o clipa magica in care totul in jurul tau se opreste: zgomotele orasului, goana masinilor, pana si timpul. Intr-o secunda, poti trai o viata de om. Nu mai existi decat tu si el, ca intr-o experienta transpersonala de iesire din corp.
3. Ameteala dulce. Cand il vezi, toata atentia ta se focalizeaza asupra lui, ca intr-o miscare transtrav si, ca urmare, apare senzatia de usoara ameteala, ca si cum ai fi cu capul in nori.
4. Ghemul de caldura. In locul in care, de obicei, sta inima, apare un ghem de caldura placuta in momentul in care te gandesti la S.P. Caldura se imprastie in tot corpul si este, uneori, insotita de amorteala usoara a mainilor, tremurat, nod in gat sau palpitatii.
4. Perceptie amplificata a realitatii. Soarele este mai stralucitor, iarba mai verde, florile mai parfumate si dulcele mai dulce. Viata are sens.
5. Golul fara sfarsit. Cred ca cel mai important semn ca ai intalnit S.P. este senzatia de gol interior care apare cand S.P. paraseste incaperea in care te afli. Soarele se intuneca, florile isi pierd parfumul si sensul vietii nu mai este chiar asa de clar. Nu exista loc in care sa mergi sau lucru pe care sa il faci ca sa umpli acel gol. Si, din pacate, cel mai rau este ca golul ramane acolo mult, mult timp dupa ce Sufletul tau Pereche (sau, mai bine zis, unul dintre posibilele S.P.) a decis sa urmeze un alt drum.
Vedeti, aceste emotii si senzatii sunt ca un drog. Daca le-ai trait o data si stii ca exista, atunci le vei cauta tot restul vietii. Orice relatie care nu trezeste in tine ceva similar este o relatie incompleta care, in timp, poate sa aduca mai multe frustrari decat satisfactii. “In timp te vei obisnui si vei ajunge sa il iubesti, chiar daca nu este Sufletul tau Pereche”, spune intelepciunea populara. Asa o fi, pentru unii. Dar pentru altii, daca inceputul nu este autentic, ci umbrit de indoiala, atunci va ramane mereu, suspendata in aer, intrebarea: “Ce-ar fi fost daca…?”
Sunt de acord cu punctele 2-5, dar la punctul 1 simt nevoia sa fac o completare. Cel putin din cate am mai citit si eu, psihologii spun ca e nerealist sa te astepti ca jumatatea ta sa ghiceasca ce gandesti si ce simti, oricat de apropiati si de S.P. ati fi.
Pe de alta parte, este adevarat ca tacerea alaturi de S.P. nu este apasatoare si nu simti nevoia sa zici ceva, orice, numai ca s-o umpli. Daca esti alaturi de S.P., poti sa taci linistit(a) si stii ca el/ea va fi acolo si te va iubi in continuare si nu e nevoie sa-i raportezi in detaliu tot ce-ti trece prin cap doar ca sa faci conversatie. Traiasca S.P.-ii! 
Ei, iti dai seama ca tot ce am scris eu aici e un pic exagerat!
Un pic de tot.
un pic mai mult.
tu vbesti e indragosteala (I), nu neaparat de S.P.
Nu sunt convinsa ca pot sa delimitez entitatea asta S.P., dar sunt sigura ca mare parte din aspectele semnalate de tine le-am trait* si in prezenta persoanelor… care au infirmat ulterior, destul de precis, probabilitatea de S.P.
*desigur, in grade diferite, e.g. nu mi-am iesit transpersonal din corp de fiecare data… plus ca si tu exagerezi un pic de tot
Pai cum, doamna doctor, eu am crezut ca prezentati o perspectiva stiintifica asupra S.P.!