Caut o explicatie stiintifica pentru urmatoarea situatie: dintr-un grup de 30 de persoane, la master, ma alege ca partenera de lucru exact acea persoana cu care am descoperit ca am cele mai ciudate coincidente semnificative. Nu exista intamplare, ci sincronicitate.
Cosmin, baiatul de care am fost indragostita in clasa a IV-a, era consecvent. Apoi a murit.
A trebuit sa joc rolul unei ciori ca sa imi dau seama cat de categorica sunt eu cateodata. Daca as lasa un pic de loc pentru negocieri, cred ca mi-ar fi mai bine. Oare cator sanse de a fi fericita le-am spus eu “Lasa-ma in pace, vino in martie?”
Unii barbati sunt niste pradatori. Daca ai o secunda de slabiciune, daca esti obosita, suparata si ai lasat garda jos, pac, te-au taxat. Victorii marunte si nesemnificative.
Am decis sa trec la urmatorul stadiu si sa invat cum ii cheama pe regizorii filmelor la care ma uit. Pana acum ii stiu pe Alejandro Gonzales Inarritu, Quentin Tarantino si Lars von Trier. E?
In fiecare femeie exista o pisi. Trebuie doar sa aiba loc sa se manifeste. Culmea e ca nu-i chiar atat de rau sa fii vulnerabila.
As vrea ca oamenii la care tin sa faca parte cu adevarat din viata mea. Dar nu-i suficient sa vreau doar eu asta. Suntem atat de aproape, dar intre noi e o prapastie de netrecut.
Cred ca-s foarte obosita.
I think I’m beginning to see you.
It’s ok to take off layers. Welcome to the club!
P.S. If it doesn’t make sense what I’ve just said…just let me know.
nu cred ca vulnerabila=pisi. cred ca “pisi” sunt tocmai femeile care refuza sa fie altfel decat vulnerabile, pentru a fi mereu niste damsels in distress. cel putin eu nu ma simt pisi cand sunt vulnerabila in fata unui barbat, de exemplu.
legat si de modul in care ne taxeaza barbatii, stiu genul. pathetic. dar ar trebui sa renuntam la luptele astea.
ai mei sunt michel gondry, pedro almodovar si corneliu porumboiu.
ma identific putin cu ultima parte. si nici eu nu stiu cum sa fac.
ciudat, dar uneori cand esti obosita vezi mai clar unele lucruri.