Incepand de maine, in Parcul Tineretului, va incepe evenimentul Nasterea Sperantei. Cei curiosi gasesc comunicatul de presa aici.
Afara e zapada mare si frig, asa ca am indoieli cu privire la numarul de vizitatori. A fost foarte, foarte mult de munca pentru intreaga echipa. Cel mai obositor mi se pare sa faci toata ziua lucruri marunte, aparent nesemnificative, dar care iti ocupa mult timp. Asta este, de fapt, mrketingul. Te uiti in urma, vezi flyerul sau bannerul-ul gata si nu iti mai amintesti cat de mult ai buchisit la text sau cate zeci de mailuri ai dat pentru eticheta CD-ului sau cate ore ai petrecut la telefon vorbind cu diferite persoane. Cel mai important lucru este sa accepti ca nu le poti face singur pe toate si ca, din cauza stresului si oboselii, iti mai scapa greseli. Si, de regula, astea se vad primele. Indiferent cum va fi de maine incolo, eu ma bucur de lucrurile marunte pe care le-am finalizat. Si vreau sa le multumesc colegilor care au muncit si s-au stresat ca speranta sa se nasca frumos 
Ideea intregului eveniment este ca oamenii sa se opreasca o clipa din goana dupa cadouri si mancare, sa se gandeasca la semnificatia nasterii lui Isus Hristos si sa isi exprime sperantele pentru anul care urmeaza. Pentru mine, Craciunul este sarbatoarea iubirii neconditionate, care se jertfeste pe sine pentru ca celuilalt sa ii fie bine. Este ceea ce da omului speranta ca binele invinge, intr-un final, raul. Scepticii pot spune ca astea-s basme pentru copii. Treaba lor. Eu stiu ca o astfel de iubire exista, am intalnit-o printre oameni si am simtit-o in inima mea.
Si, pentru ca tot urmeaza sa adunam sperantele oamenilor, as vrea sa le scriu aici, pe blog, pe ale mele. Eu sper ca, in anul care urmeaza, sa imi termin doctoratul si masterul de psihoterapie. Apoi, sper sa vizitez New York-ul si sa va o piesa de teatru muzical pe Brodway. Sper sa am timp sa merg la repetitii la corul Sound si sa ma intalnesc foarte des cu prietenii mei. Trebuie sa recuperez lunile astea de izolare! Sper sa scriu in fiecare zi pe blog: pentru asta, trebuie sa fiu odihnita si inspirata. Mai sper cateva chestii pe care n-ar fi indicat sa le scriu pe blog, asa ca ii las pe cititori (daca mai am vreunul) sa isi dea frau imaginatiei. Si da, sper ca viata familiei mele sa fie la fel de buna si frumoasa ca pana acum.
Ascultati mai jos si spoturile radio, in care sunt vocile catorva prieteni plini de speranta: Emi Cristicel, Cora Albu, Ciprian Pop (care spera sa aiba mai multi vizitatori pe blog, asa ca va rog sa dati click pe numele lui), Alexandra Smaranda si Mihaela Rusu.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Care sunt sperantele voastre?
Si eu sper sa vad New York-ul si inca vreo doua trei destinatii, si mai sper sa fiu fericita si ai mei sa fie sanatosi, si sa nu ma mai lovesc la anul de toti nebunii
(si sunt din ce in ce mai multi in libertate in ultimul timp), sa reusesc sa-mi platesc ratele. Astea ar fi dorintele principale, daca stau si ma gandesc mai gasesc cateva dar………………
[...] azi si nu am cum ajunge la eveniment, dar sper sa vina cat mai multi [...]
Pentru ca ramasesem cu o restanta la tine, sperantele mele pe 2010 ar fi urmatoarele
Sa incep masterul in Outdoor Education.
Sa imi imbunatatesc lucrarea de diploma astfel incat sa o aduc la stadiul in care ar putea fi publicata.
Sa termin tot raftul cu cartile de citit pe 2010 plus altele cateva.
Sa imi pot pune un timp special pentru Dumnezeu in fiecare zi.
Sa ajung la cel putin un concert de muzica clasica pe luna.
Si cred ca ar mai fi cateva…dar sunt inca in constructie.