Dupa o perioada in care am muncit foarte mult si m-am stresat si mai mult, am cateva zile libere. Zile in care mi-am propus sa ma odihnesc. Problema e ca, obisnuita sa am tot timpul ceva important si urgent de facut, ma simt suspendata in timp. Toate activitatile care mi se pareau atragatoare inainte – sa zac, sa ma uit la TV, sa ma joc YoVille, sa citesc Cartea fiintelor imaginare – acum mi se par lipsite de sens. Ba chiar am un sentiment de vinovatie ca nu fac nimic: pierd atatea ore pretioase in care as putea corecta la teza sau lucra la site sau face planuri pentru emisiuni. A devenit clar ca am, din nou, sindrom de oboseala cronica.
In astfel de momente, singura solutie este sa ma intreb ce mi-ar placea mie, dintre toate lucrurile, sa fac in clipa asta. Sa beau o cacao cu lapte, sau sa ma sui in masina si sa plec la Valeni, sa fac focul la semineu si sa ma joc cu pisicile.
pai si ce te impiedica sa le faci pe toate astea din final?
Haha, nimic! Intre timp, chiar am ajuns la Valeni si stau langa semineu
bravo!