Daca mi-ar fi zis cineva ca voi ajunge atat de obosita ca acum facand lucrurile care-mi plac cel mai mult, nu l-as fi crezut. Cand eram studenta la stoma, nu-mi placea aproape nimic din ceea ce invatam sau lucram. Dinti, dinti, dinti, dinti si iar dinti de dimineata pana seara!!! Cand treceam cu autobuzul 226 pe langa Conservator, simteam un foarte adanc regret ca n-am avut curaj sa le dau cu tifla tuturor celor care-mi ziceau ca medicina e o profesie serioasa si sa ma duc sa fac muzica.
Dupa aceea, am avut de ales ce vreau sa devin, ceva ce-mi place mult si mi se potriveste cel mai bine. Si m-am lacomit: am vrut si invatamant, si presa scrisa, si radio, si TV, dar si relatii publice si marketing. Un pic de sociologie nu strica nimanui si… ia stai! Parca imi placea si psihologia! Hmmm… dar daca tot am terminat stomatologia, de ce sa nu ma apuc si de un detartraj?
Am crezut ca, in timp, ma voi lamuri ce vreau sa fac in viata, dar inca nu s-a intamplat asta. In continuare imi plac toate la fel de mult si vreau sa le fac in acelasi timp. Mi-ar veni greu sa renunt la ceva. Numai ca uite, corpul si capul asta sunt limitate si obosesc, iar oamenii par sa traga de mine in toate directiile si ajung sa imi doresc sa fiu casnica si sa nu mai fac absolut nimic!
Si, cel mai rau, intre timp am uitat sa mai cant!
Later edit: ma consolez la gandul ca, in 2007, imi era si mai rau!
esti foarte dotata si capabila, cred ca este bine ca nu te-ai “risipit” pe drum, iar daca lipseste ceva ca formula sa fie perfecta, tu stii mai bine ce;
o zi buna si odihna !
Alţii sunt lacomi de bani, de putere politică, de alcool, de droguri… Tu eşti lacomă de ştiinţă, de cultură, de artă, de a-i ajuta pe cei aflaţi în necazuri… Deci n-are de ce să-ţi pară rău.
Singura problemă e că viaţa e prea scurtă pentru tot ce am vrea să facem. Nu cred că există vreun om în lumea asta care să poată spună că a putut face tot ce şi-ar fi dorit. Dar dacă poţi spune că ai făcut ce ţi-a stat în putere, cred că ai motive să te simţi mulţumită.
Daca ai sta vreo 2 luni acasa si n-ai mai face nimic, probabil ai muri de plictiseala si ti-ai lua lumea-n cap. Asta e “blestemul” oamenilor destepti.
Dacă nu ştii bine ce vrei de la viaţă atunci toată viaţa ta este un şir de întâmplări aleatorii în care TU devii un simplu actor pierdut în mulţime!
Dacă ştii bine ce vrei de la ea, viaţa pare tot un şir lung de întâmplări aleatorii! Cu diferenţa că din actor mai poţi deveni şi regizor, măcar odată-n viaţă!
Şi atunci, în acel moment unic când vei roti camera în jurul tău şi a lumii în care trăieşti… Atunci când vei surprinde acel unghi fabulos din care poţi privi totul aşa cum ţi-ai dorit mereu…
Atunci înţelegi imediat ce important e să ştii ce vrei în fiecare secundă a vieţii tale!