Comments on: Feminismul n-are legatura cu fericirea

By: rilo

rilo — Wed, 17 Feb 2010 07:40:53 +0000

Vedeam mai demult pe yahoo, dar acum nu mai gasesc link-ul, cupluri longevive, da cel mai longeviv cuplu este pe undeva in China altul este pe undeva prin Anglia si poate exemplele mele nu conteaza avand in vedere ca acum 80 sau 50 de ani lucrurile stateau altfel, da asa este, insa eu nu am auzit la cuplurile acestea sau altele care au mai putin ani, de cuvantul negociere.
Iubirea te face vulnerabil, si cu siguranta si persoanele care formeaza aceste cupluri au trecut prin dezamagirea sau durerea de a fi lovit in locul in care ai ramas descoperit insa au mers mai departe…de fapt e singura directie in care poti sa mergi…inainte!
Teoria este buna si daca studiezi mult ajungi sa crezi ca ai solutii insa din pacate fiecare situatie este unica, traim intr-o lume a cauzelor si efectelor fara sa ne pese de context!

By: LoRE

LoRE — Sun, 14 Feb 2010 00:26:04 +0000

Gabriel, ceea ce am vrut sa spun si in comentariul de pe blogul tau, si repet si aici, este ca, din moment ce privesti lucrurile atat de dogmatic, orice dialog sau schimb de idei este blocat.

In viata de zi cu zi, lucrurile nu stau perfect, ca in carti, si sunt foarte, foarte multe femei casatorite si nefericite care nu au curajul sa-si spuna frustrarile pentru a nu darama acest mit, cum ca doar siguranta adusa de sot iti ofera fericire. Daca fetele ar avea curajul sa spuna ce isi doresc, nu le-ar mai da nimeni nici o sansa la iubire sau si-ar strica linistea in familie.

De aia majoritatea articolelor despre femei si (in)dependenta sunt scrise de barbati

By: Gabriel

Gabriel — Sun, 14 Feb 2010 00:06:17 +0000

Am fost uimit sa gasesc acest articol care are o legatura foarte mare cu ultimul meu articol. Acum inteleg de ce ai avut si o reactie la ceea ce am scris.

Lore, nu te opreste nimeni sa il contrazici pe Albert Mohler, presedintele Southern Theological Baptist Seminary. Dar poate ca pe undeva are dreptate. Feminismul poate avea legatura cu fericirea. Femeia a cautat sa isi extinda rolul, sa isi procure singura acea siguranta pe care i-o oferea barbatul ei inainte. Dar am o singura intrebare pentru tine: care siguranta te face fericita? cea pe care ai dobandit-o singura, sau cea care iti este oferita de sotul tau? fie ca e economica, fizica, afectiva, etc. Nu stiu daca le-ai avut pe amandoua ca sa le poti compara. Oricum, intrebarea e pentru tine. Nu necesita raspuns.

Vezi tu, rolurile nu trebuie “negociate si redefinite”. Ele trebuie redescoperite de pe paginile prafuite ale Scripturii. E adevarat, societatea se schimba, dar rolurile sunt stabilite de Dumnezeu o data pentru totdeauna. Cautand sa afli acel rol, atunci vei fi fericita.

By: Bursucu-timid

Bursucu-timid — Thu, 11 Feb 2010 13:03:25 +0000

a-haaa, deci te-ai tinut tare la negocieri! ((:

By: LoRE

LoRE — Wed, 10 Feb 2010 11:49:02 +0000

Ah, am uitat: Rilo, te stiu de pe forumul tin.ro, ma bucur ca ai intrat pe blogul meu si iti multumesc pentru comentariu!

By: LoRE

LoRE — Wed, 10 Feb 2010 11:48:31 +0000

Tocmai asta e ideea. A trecut vremea cand lucrurile era segmentate in victoria femeilor si infrangerea barbatilor. A te adapta la prezent si a te orienta spre viitor presupune negociere si redefinire a rolurilor in cuplu.

Nu doar femeia, ci si barbatul are nevoie sa se simta iubit. Dar a te ascunde in spatele iubirii si al ideii ca “vor trai fericiti pana la adanci batraneti” mi se pare romantic, dar putin cam neancorat in realitate. Iubirea, ca sa dureze, trebuie intretinuta si asta cere negociere.

Asta este ceea ce am inteles eu, dar, din pacate, destul de tarziu. Intre timp, m-am bazat prea mult pe iubire si s-a dovedit ca n-a fost suficienta.

By: rilo

rilo — Wed, 10 Feb 2010 08:13:42 +0000

deja avem presedinti de tara femeie, este bine? este rau? femeile se mandresc, barbatii isi accepta infringerea. Un lucru nu imi este clar, care mai sunt rolurile, cine mai este mascul si cine femela? nu as vrea sa fiu acuzat de o gandire traditionalista, femeia nu trebuie sa creasca copii si sa stea la cratita ci sa fie iubita, iar din iubire sa se nasca totul si copii si cratita si spalatul rufelor si primitul florilor si plimbarile in doi…a…am o imagine prea romantica? pai hai sa rezolvam problema asta prima data si apoi mai discutam ce trebuie sau nu sa faca femeia, asta daca va mai fi cineva interesat…

By: LoRE

LoRE — Mon, 08 Feb 2010 22:18:58 +0000

P.S. Ma uitam pe articolul “Vreau sa fiu casnica”, scris in 2007

Nu vorbeam serios!

By: LoRE

LoRE — Mon, 08 Feb 2010 22:14:24 +0000

Madi: asa e, scindarea asta n-aduce nimic bun. Totusi, fericirea sau multumirea nu depind intotdeauna numai de noi, ci si de oamenii din jur si de conditiile de mediu. Tot ce pot eu face, pentru a nu fi nefericita, este sa ma adaptez cat mai bine la aceasta realitate.

Concediul de paternitate nu e o idee rea! Am invatat la psihoterapie ca bebelusul are nevoie de o “figura de atasament securizanta” – cineva care sa fie permanent aproape si sa ii satisfaca nevoile. Poate sa fie mama sau tatal sau bunicul, important e sa fie aceeasi persoana si sa ii satisfaca nevoile.

Totusi, daca ai ajuns la performanta de a naste un bebelus, ma gandesc si eu ca, poate, e firesc sa-ti doresti sa stai tu insati alaturi de el. Cel putin in primii ani, cei mai importanti din viata lui. Nu cred ca feminismul, independenta, jobul, cariera sau dezvoltarea personala nu pot astepta 2 ani, pana creste copilul! Dupa cum bine zicea Ginger, trebuie echilibru.

By: Madi Toader

Madi Toader — Mon, 08 Feb 2010 21:46:33 +0000

@ Lore: punct ochit, punct lovit! Bun articol. Cred că ți-ar plăcea să vezi filmul ”Agora”. Hypatia îmi aduce aminte de tine. Sau tu de ea. Pentru unii oameni, și, sper, pentru noi, nefericirea înseamnă să pretinzi că ești altcineva. Din punctul ăsta de vedere, Lore, cred că poți fi fericită.
@ Ginger: ar fi tare fain dacă, atunci când apar copiii, ambii părinți ar dedica mai mult timp lor decât altor activități profesionale. În țara noastră există concediu de paternitate. De ce nu și-ar lua și tatăl un an din cei doi la care are dreptul o familie pentru copil?