Ionela este o fata de la casa de copii, foarte credincioasa, care asculta Radio Vocea Sperantei si ne cunoaste pe noi toti dupa nume. De curand, ea a fost concurenta la emisiunea Cercetati Scripturile de la Speranta TV si a venit cu o multime de cadouri pentru cei ale caror voci ii tin companie zi de zi. A adus sosete, manusi fara degete foarte greu de facut, migaloase, dar si jucarii crosetate pentru copiii colegilor mei. Mie mi-a dat aceste sosete kaki, pe care le-am luat cu mine in deplasarea de la Salvamont, sa imi tina de cald.
Amuzant este ca, dupa ce a facut rost de numarul meu, Ionela m-a sunat sa stam de vorba si m-a intrebat: “Ce inseamna cuvantul asta, habarnam?” I-am explicat ca sunt trei cuvinte si am facut apoi niste exercitii:
- Ionela, cat e ceasul?
- Habar n-am!
- Ionela, e frig afara?
- Habar n-am!
Intamplarea asta mi-a adus aminte de ce ma trezesc eu martea dimineata sa merg la munca. Pentru ascultatorii cei sinceri, care tin la noi, cei invizibili in spatele microfoanelor de la radio, si care pun suflet in ceea ce fac. Ei ne aduc ceaiuri din plante medicinale, ca doamna Vali, sau sosete crosetate, ca Ionela. Unii ne suna sau ne scriu pe messenger si ne spun cat de impresionati au fost de o idee sau cat de mare nevoie au de suport moral. Iar altii, cei mai multi, stau acolo in liniste, in casele lor, ascultand si primind cate putina speranta.
Indiferent cat de soare sau cat de innorat este in viata mea, acest serviciu este cel mai plin-de-sens loc in care am lucrat vreodata.De fapt, nici nu stiu cum e mai bine spus: am lucrat sau am trait vreodata?
Frumos gest din partea tizei mele!
Cum a fost in deplasarea de la Salvamont?