Observ o explozie de sloganuri de genul “Fii liber!” si “Gandeste dincolo de limite!”, care par a stimula tinerii si oamenii in general sa devina originali, sa nu tina cont de niste reguli desuete, sa isi formeze propriul sistem filosofic.
Cati dintre noi, presupunand ca reusim asta, suntem chiar pregatiti pentru acest tip de libertate? Cati rezistam presiunilor de a face permanent alegeri, de a ne asuma responsabilitatea pentru ele, de a indura singuratatea de dincolo de limite?
Fiindca regulile au si ele un rost. Ii aduna pe oameni impreuna, le dau o directie in viata, o siguranta. Regulile acelea au fost facute pentru ca, de-a lungul timpului si statistic, au reprezentat cele mai bune solutii pentru individ si societate. Ba si din punct de vedere psihologic au un rol pozitiv, elimina anxietatea si dau echilibru. Iata ce scrie Irvin Yalom in tratatul de Psihoterapie existentiala la pagina 380: “Regulile societatilor traditionale adesea sufoca initiativa si limiteaza ambitia si alegerea, insa ofera o binecuvantata despovarare in decizii precum casatoria, divortul, cariera, petrecerea timpului liber, alegerea prietenilor etc.“.
Stiu ca schimbarea, progresul, prospetimea este adusa de oamenii care gandesc neconventional si care ies din sistemele de reguli, insa i-a intrebat vreodata cineva pe acestia, cine or fi ei – oameni de stiinta, artisti, lideri politici adevarati – cum s-au simtit? Poate au fost singuri si neintelesi, infricosati si vinovati. Poate ca au fost momente in care si-au dorit sa ramana niste anonimi, membri ai unei comunitati calde.
Dar cred ca si la ei, ca si la toti ceilalti oameni, conteaza numai ceea ce se vede.
