Category: Arta de tot felul

Castelul Belvedere

Posted by on 23 August 2010

Castelul Belvedere din Potsdam, construit in perioada 1847-1863 dupa planurile desenate de imparatul Friedrich Wilhelm IV are coloane, arcade si galerii asemanatoare unei constructii din Roma Antica. Ajunsese o ruina, asa ca a trebuit reconstituit, lucrarile fiind finalizate in 2003. Am fotografiat si am pus mai jos o portiune din plafonul original al unuia dintre turnulete. Daca urci pe o scara foarte ingusta, in spirala, ajungi deasupra turnurilor si poti vedea pana departe Potsdamul si Berlinul.

Gradina castelului este conceputa de Peter Joseph Lenné, un arhitect peisagist celebru, responsabil si de parcul Babelsberg. In gradina gasesti un foisor in care printesele isi beau linistite ceaiul, avand o panorama superba asupra Potsdamului. Mi-am cumparat o carte postala  cu o acuarela de Ferdinand von Arnim, care ilustreaza foarte frumos cum arata castelul la 1856. O puteti vedea si voi aici, pe site-ul oldtimerpotsdam.de.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Ziua portilor deschise la Teatrul Muzical

Posted by on 22 August 2010

Una dintre micile diferente dintre Berlin si Bucuresti este ca, acolo, poti merge la un teatrul muzical adevarat. Sigur, pentru cei obisnuiti cu engleza, cantecele alea in germana suna putin ciudat. Cu toate astea, au artisti bine pregatiti care danseaza si canta, nu racnesc, cum am auzit anul asta la noi la Opereta.

Pe 8 august a fost ziua portilor deschise la Teatrul din Potsdamer Platz (de fapt, piata se numea Marlene Dietrich si am trecut prin ea si acum 3 ani). Cladirea era imensa, cu o scara interioara foarte interesanta, iar de la etajul superior se vedeau zgarie-norii din jurul lu’ Sony Center.

Daca acum trei ani se juca “Frumoasa si bestia”, acum ii venise randul piesei “Dirty Dancing”. La fiecare etaj puteai vedea fie cum sunt machiati actorii, fie costumele, iar copiii se jucau diverse joculete gen tabara de cercetasi (cine sare cel mai repede cu sacul, cine ia un mar intr-un vas cu apa etc.). In sala mare plina de fotolii rosii am urmarit o demonstratie a efectelor speciale, din care am filmat cateva minute. A fost o experienta interesanta, in asteptarea (si cu speranta) unor piese de pe Broadway.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Trilografia lui David Degen

Posted by on 21 August 2010

Daca te prinde duminica in Berlin, e musai sa vizitezi Kunstmarkt, adica targul de obiecte de arta instalat in apropierea Domului Berlinez. Eu m-am dus pregatita sufleteste sa cumpar din nou niste tabloase de la standul lui David Degen. La stand era un spaniol cu parul ondulat care, cand a auzit ca sunt din Romania si ca am venit special pentru trilografie, mi-a facut o reducere la tabolasele de mai sus, numite “Eastside Gallery”. Matusa mea mi le-a facut cadou si, de acum incolo, voi avea Zidul Berlinului la mine in casa.

Puteti vedea creatiile lui David Degen si pe pagina lui de pe Facebook.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Mese festive

Posted by on 20 August 2010

Servetele colorate, vaze transparente, trandafiri si cateva petale aruncate pe masa si decorul e gata! Asta pentru cei care sunt interesati si de cum (arata masa), nu doar de ce (mananca).

In fiecare saptamana, matusa mea Aurora schimba culorile si obiectele de decor si ti-a mai mare dragul sa stai cu familia la masa. Poate de aceea ma ingras eu cu cateva kile de fiecare data cand merg la Berlin!

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Cafea zambitoare

Posted by on 19 August 2010

Buna dimineata!

Sursa foto: Dornob Design.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Aretha a implinit 2 anisori!

Posted by on 10 August 2010

Anul acesta, Aretha si-a petrecut ziua de nastere in Berlin. A vizitat o galerie de arta intr-o gara veche, Hamburger Bahnhof. A facut poze cu operele lui Andy Warhol.

Apoi s-a plimbat pe bulevardul preferat, Ku’Damm.

Si, nu in ultimul rand, a facut poze cu prietenii ei berlinezi de la Hard Rock Cafe…

cu care a vorbit despre ursuletii de la Bucuresti, pe care i-a cunoscut anul trecut in martie.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Roata cu carti

Posted by on 8 July 2010

Daca ai carti de dimensiuni diferite si nu stii cum sa le aranjezi in biblioteca, atunci ai nevoie de aceasta piesa de mobilier. Mie mi-ar trebui cam 30 de astfel de rafturi.

Designer: Kim Ji-hye

Sursa: Yanko Design

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Adevarul de dincolo de traditii

Posted by on 23 June 2010

Aseara am vazut, pentru a 5-a oara, filmul “Mona Lisa Smile” si mi-am dat seama ca ma identific cu personajul interpretat de Julia Roberts (ce surpriza, nu-i asa?). Katherine Watson preda istoria artei la Wellesley College, locul in care fetele de familie buna capatau educatie pentru a deveni sotiile perfecte. Pe langa matematica, fizica si literatura, ele urmau si cursuri de bune maniere si de bucatarie. Miss Watson este o feminista si crede cu toata puterea ca femeile pot sa fie ceea ce vor ele sa fie. Ele nu trebuie neaparat sa devina gospodine, ci pot fi avocate, doctorite sau profesoare.

Katherine Watson este charismatica si originala, cele mai multe studente o iubesc si, chiar daca are un conflict cu Betty (Kirsten Dunst), in final reuseste sa schimbe ceva in bine in viata fetelor. Asta e primul punct in care, cel putin aspirational, ma identific cu personajul. Cel de-al doilea punct in care am gasit similitudini cu miss Watson este intoleranta la imperfectiune, ca sa zic asa :D . Cand descopera ca iubitul ei Bill (Dominic West) a mintit in legatura cu trecutul lui, a fost atat de dezamagita, incat nu a mai putut continua relatia cu un om in care nu mai avea incredere.

Filmul este despre femeile anilor ‘50, traind intr-o societate care se refacea dupa razboi. In acea perioada, femeile care nu se conformau rolurilor de sotie si mama erau criticate; de cele mai multe ori, ele aveau dificultati in a obtine slujbe, in a detine proprietati sau in a obtine credite pe numele lor. Cu toate acestea, aveau acces la educatie, insa cu unicul scop de a transmite mai departe, copiilor, traditiile. Familia era, asadar, valoarea suprema si femeile erau educate sa ascunda sentimentele reale sub un zambet de Mona Lisa. Nu conta daca erau sau nu fericite in rolul de sotie perfecta, care cu o mana calca una dintre camasile sotului, iar cu alta intorcea paginile unei carti de filosofie. Imaginea pe care o vedeau cei din jur, asta era tot ceea ce conta. Cel mai nepoliticos lucru era sa iti speli rufele in public.

“Mona Lisa Smile” este un film despre alegeri. Una dintre fete, desi poate invata la universitatea Yale, vrea sa fie sotie si mama; alta, desi a incheiat o casnicie de succes, este nefericita pentru ca barbatul ei nu o iubeste si alege sa divorteze. Este un film despre sacrificiile pe care o femeie trebuia sa le faca de de dragul traditiilor si din teama ca cei din jur o vor judeca. Dar este si despre curajul de a fi libera si de a-ti urma visurile.

Ciudat cum, 60 de ani mai tarziu, observ uneori aceeasi disperare de a mentine aparentele si aceeasi ignorare a propriilor sentimente pentru un unic beneficiu: acela de a sta la umbra racoroasa a valorii numita “familie fericita”.

——————————————————

Urmariti AICI un fragment interesant din film.

Vedeti AICI una dintre reclamele din prezentarea lui miss Watson despre rolul pentru care s-a nascut femeia. Si AICI o lectie pentru fetitele care viseaza prea mult :D

Cititi in revista Life din februarie 1954 cum sa iti masori nevasta pentru a cumpara o masa de calcat potrivita.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Ghidul femeii superficiale

Posted by on 8 June 2010

Daca cititi acest entry si nu ati vazut “Sex and the City 2″, inca nu e totul pierdut. Cu toata bunavointa de care sunt eu capabila, filmul mi s-a parut o prostie si o exagerare. Nu merita sa dati banii pe bilet si sa pierdeti doua ore si jumatate din viata.

Inca de la inceput, trebuie subliniat ca in acest film nu se intampla, de fapt, nimic. Primul film “Sex and the City” a avut un mare succes si oamenii si-au zis “Ia sa mai stoarcem noi niste bani de la prostii (n.r. printre care si eu) care se vor duce la cinema pentru brand”. Si s-a gandit Michael Patrick King, scenaristul, ca in perioada asta de criza, am avea noi nevoie sa vedem lux si extravaganta, asa ca a inventat o excursie la Abu Dhabi. De fapt, filmarile au fost facute in Maroc, fiindca Dubai Studio City si, ulterior, autoritatile din Abu Dhabi au considerat titlul si tema filmului ca fiind imorale si in contradictie cu valorile lumii arabe*.

M-au enervat foarte tare problemele existentiale grave ale lui Carrie: se plictisea acasa, iar sotul ei Big nu ii cumpara bijuterii si statea cu papucii pe canapeaua de firma, nesimtitul!!! Cred ca scenaristul era lovit in cap, fiindca personajul interpretat de Sarah Jessica Parker era gol pe dinauntru, lipsit de pasiune si, pe alocuri, infantil. In nici un caz nu parea o femeie matura, impacata cu sine, imaginativa si autoare de best seller-uri.

Samantha, personaj care imi placuse la un moment dat in serial, atunci cand lupta cu cancerul, era de-a dreptul penibila. Lua cate 40 de pastile anti-menopauza si folosea zeci de creme, toate cu scopul de a-si pacali corpul ca are 35 de ani, nu 52. Eu nu zic ca nu arata bine pentru varsta ei, dar disperarea nu prea este atragatoare.

Singurele personaje cat de cat normale erau Charlotte si Miranda, care aveau copii, bone, servicii si care au purtat, la un moment dat, o discutie oarecum profunda despre cat este de greu sa fi si mama, si femeie in acelasi timp.

Costumele erau foarte frumoase, dar nu stiu, parca si cu asta au exagerat. Mai ales scena in care niste femei arabe (probabil feministe locale, ha!), sub pelerinele alea largi si negre**, purtau haine stralucitoare de firma, sub sloganul “Moda ne uneste pe toate!”.

Hai sa zic si ceva de bine, la final. Mi-a placut hotelul luxos si peisajele superbe din desert. Si atat.

*Sursa: ABC News.

** Citeste aici despre imbracamintea femeii musulmane.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Lord of the Dance

Posted by on 7 June 2010

Acum o saptamana mi s-a implinit visul de a merge la unul dintre spectacolele lui Michael Flatley. Am cumparat bilete in ultima clipa, cat pe-aci sa nu mai gasesc. Fiindca, indiferent ce arata astia la televizor despre criza si saracie la romani, Sala Palatului era plina.

In general, stiam la ce sa ma astept, fiindca ma uitasem pe youtube la clipuri ca cel de mai jos. Spectacolul live, insa, intrece orice asteptare, pentru ca “Lord of the Dance“nu este doar ritm si sincronizare. Este o poveste cu zeitati celtice si cu oameni, in care binele invinge raul prin dragoste si dans.

Mi-am dat seama ca atmosfera magica din sala nu era data doar de muzica sau de sunetul tocurilor dansatorilor pe dusumea. Un rol foarte important l-au avut si luminile care jucau pe scena, pe peretii salii si peste public, cu filtre colorate si cu modele traditionale irlandeze.

Mi-am cumparat un tricou “Lord of the Dance”, abia astept sa-l scot in lume :)

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email