In poza de mai sus sunt Ciprian Pop (stanga) si Ovidiu Codreanu (dreapta). Mai trebuie sa va spun cat de bine se inteleg?
Category: Arta de tot felul
Cocktail de patrunjel
Posted by on 14 March 2010
In dupa amiaza asta, Claudia Tache este la mine in vizita si ne-am apucat sa facem un cocktail sanatos. Recunosc, la inceput am avut dubii in ceea ce priveste gustul, insa e cea mai interesanta si nonconformista bautura pe care am incercat-o in ultima perioada.
Asadar, se toaca doua legaturi de patrunjel (da, ati citit bine, PATRUNJEL). Se adauga doua lamai decojite si taiate bucatele. Se pun in blender impreuna cu doua linguri de miere, doua linguri de ulei de masline si doua cani de apa, se mixeaza si apoi se savureaza privind pe fereastra la frunzele care abia incep sa inverzeasca (zice Claudia 
).
Gustul e dulce-acrisor si patrunjelul ii da o aroma deosebita.
Geamantanul Louis calatoreste in Irlanda
Posted by on 14 March 2010
Filmul “An bisect” (Leap Year) este o comedioara draguta plina de stereotipuri americane, tocmai buna pentru o seara de sambata in care nu vrei sa te mai gandesti la nimic. Anna din Boston (Amy Adams) se asteapta sa fie ceruta in casatorie de prietenul ei cardiolog, dar acesta ii face cadou o pereche de cercei si o anunta ca pleaca la Dublin, la o conferinta medicala. Ea afla ca, in Irlanda, exista o traditie straveche care permite ca, pe 29 februarie, femeile sa ii ceara de soti pe prietenii lor care, pana in acel moment, au ezitat. Anna gandeste “de ce nu?” si se urca in primul avion spre Dublin. O furtuna puternica ii strica planurile si ajunge in Dingle, un orasel uitat de lume. De acum incolo apar toate scenele penibile in care o fata frumoasa si eleganta de la oras nimereste intr-o zona rurala: cara dupa ea geamantanul Louis Vuitton, i se termina bateria de la mobil si nu gaseste priza, apoi opreste curentul in tot satul, drumul e blocat de o cireada de vaci, ea vorbeste cu animalele si la impinge de pe sosea, intra cu pantofii de 600 de dolari in gunoi de vaca, ii este furat bagajul, se bate cu hotii intr-un han, pierde unicul tren care pleca spre Dublin, o loveste in frunte cu tocul de la pantof pe o mireasa, apoi varsa vin pe rochia ei alba.
Exista, bineinteles, si o poveste de dragoste: Declan (Matthew Goode), proprietarul unicului bar-hotel din localitate este, intamplator, si soferul de taxi si isi ia angajamentul sa o conduca pana la Dublin. Cei doi se inteleg ca soarecele cu pisica si nu gasesc nici o cale de a comunica in mod decent, fara sa se certe. El o considera o rasfatata, dar o buna sursa de bani si o ironizeaza, adresandu-se geamantanului: “hai, Louis, treci in portbagaj”. La un moment dat insa, viziteaza castelul Dunamase din County Laois si raman peste noapte la o pensiune mica, gatesc impreuna, se saruta si, din momentul ala, incep sa se indragosteasca unul de celalalt.
Peisajele din film sunt superbe, insa am vazut pe net (citeste aici) ca anumite scene au avut in spate efecte vizuale realizate de Cinesite: reconstruirea Bostonului, scena cu barca in furtuna sau panorama de 360 de grade din jurul cetatii Dunamase. Pe IMDB am vazut foarte multe reactii din partea irlandezilor, care au considerat ca imaginea pe care tara lor o capata in urma vizionarii filmului este nefavorabila si ca situatia e cu totul alta. Exista contestatii si cu privire la traseul strabatut de eroina si unii sunt nemultumiti de faptul ca peisajele filmate in alte zone si au fost ulterior montate in film.
La un moment dat, Declan o intreaba pe Anna ce obiect ar alege sa ia din casa in cazul unui incendiu, si ea a spus ca nu stie. El, pe de alta parte, ar fi luat un inel vechi, primit de la mama lui. Supus acestui test, logodnicul cardiolog a intrat in panica si a inceput sa alerge dupa obiectele de valoare, cheile de la seif, laptop si telefoane mobile.
Cand am ajuns acasa, m-am uitat si eu in jur, la lucrurile cumparate in ultimii ani de munca si am incercat sa aleg ceva foarte important si valoros pentru mine. Pe primul loc se afla doua carti, “Family Bible” cu ilustratii si apocrife si “Quo Vadis” primita de la bunicul meu Florea. Apoi, pe locul doi, cred ca m-as repezi sa iau laptopul in care am toata munca, muzica preferata si amintirile frumoase.
Tu ce lucru ai alege din casa ta, daca ar trebui sa pleci in graba?
Paine prajita zambitoare
Posted by on 2 March 2010
Visez cu ochii deschisi sa am o bucatarie moderna, cu mobila portocalie si cu tot felul de gadgeturi care sa-mi infrumuseteze diminetile. De exemplu, daca as avea acest prajitor de paine, Smile Cooking Toaster creat de designerul Xu Yan Xiang, m-as trezi mult mai repede si as fi mult mai vesela martea la ora sase.
Asa cred eu acum.
Sursa: Yanko Design
Stiri din orasul imaginar
Posted by on 1 March 2010
Zgarie-nori, o lume virtuala in care adolescentii fac absolut tot ce le trecea prin cap si roboti inteligenti. O vila simpla si frumoasa, cu ferestre uriase, pe malul unui lac. Un atac terorist, ritualuri de trecere, mass-media sufocante si reprezentanti de relatii publice insistenti.
Nu e vorba despre New York, ci despre Caprica City, orasul aflat pe una dintre cele 12 colonii din serialul Battlestar Galactica. Fata de original, care m-a tinut cu sufletul la gura in primele serii, Caprica este slabut. La un moment dat, chiar, m-am intrebat daca nu cumva ma uit la Matrix si la un Neo feminin care are abilitatea de a rescrie codurile.
Chiar si asa, filmul e dragut, personajele simpatice si lumea virtuala – un fel de Second Life in care, daca esti ucis, nu te mai poti intoarce – este OK. Fiinte care au constiinta, cu toate ca sunt doar programe si nu pot exista in realitatea materiala. Zoe, primul centurion U-87. Copilaria capitanului Bill Adama.
Pe site-ul oficial, exista un videoblog si un ziar din Caprica City, The Caprican, in care poti citi stiri despre evenimentele din film. Am impresia ca, mai nou, scenaristii nu prea mai au ce sa inventeze si se orienteaza spre crearea de comunitati online si comunicare permanenta, intre episoade, cu fanii.
Citat dintr-o carte pe care n-o mai gasesc
Posted by on 21 February 2010
Prima Regula a Cosmosului este Separarea Tuturor Lucrurilor.
Dupa cum fiecare stea si planeta e intreaga in ea insasi si nu se alatura altei stele sau planete, tot asa trebuie sa ramana separata pe pamant si singura, chiar in moarte, fiecare fiinta.
Dar, in timp ce planetele sunt senine in starea lor de separare, stiind ca orice ciocnire cu o alta le va distruge si le va preface in pulbere, Fogg observa ca el, alaturi de foarte multi din specia lui, considera separarea ca pe lucrul cel mai trist al existentei sale si spera clipa de clipa sa se ciocneasca de cineva care sa-i alunge din minte aceasta stare. Totusi, ceea ce pricepe el acum este tocmai nebunia unei asemenea ciocniri. Ciocnirea este fatala pentru ca incalca Prima Regula.
WOOOOOOW!
Posted by on 14 February 2010
Si o chestie SUPER in flash pe melodia “Soy tu aire”, descoperita pe blogul Leului de oras. Trebuie sa miscati din mouse.
Ziua in care am fost fericita
Posted by on 12 February 2010
Azi am fost fericita, ca omul deshidratat care gaseste apa dulce, curata si rece.
Azi am cantat pe voci, impreuna cu colegii mei Bianca, Albertino, Andrei, Dani si Ionut. E adevarat, nu mai tineam minte melodiile la alto si nici nu vedeam bine partiturile, uitasem ca exista mi diez si vocea-mi suna cam spart. La fel de adevarat e ca, per ansamblu, nu se auzea prea bine, insaaaaaaaaaaaaaaaa…
Decorul din spatele nostru era intunecat, cityscape by night. Reflectoarele orbitoare se oglindeau pe capacul pianului iar corzile aurii straluceau. Un concert fara public, doar pentru noi. Am fost asa de incantata si fericita sa cant, incat imi venea sa dansez, sa ma invart pana ametesc sub razele albe ale reflectoarelor. Parca eram intr-un vis sau intr-un spectacol de pe Broadway.
Pana azi nu mi-am dat seama cu adevarat ce mult imi lipseste muzica asta religioasa, cantata intr-un grup. E ca un drog, care aduce la suprafata emotii intense, senzatia ca sufletul iti devine alb ca un nor si regretul ca totul este efemer, chiar si fericirea.
Gadget cu miros de cerneala proaspata
Posted by on 25 January 2010
Mi se pare putin ciudat sa scriu despre felul in care ARATA o carte, in loc sa ma refer la continutul ei. Ce mare lucru? Niste foi tiparite cu negru pe alb, legate intre niste coperti din carton colorat! Eeee, uite ca nu-i chiar asa! Tocmai am primit de la prietena mea Roz “Nostalgia” lui Mircea Cartarescu, publicata de Humanitas intr-un format nou-nout si neobisnuit, folosit pentru prima data la noi in tara. Cartea va fi lansata joi, 28 ianuarie, impreuna cu Gazeta Sporturilor.
Faptul ca exista pdf-uri si ebooks ne usureaza foarte mult viata. Mie, insa, imi place sa-mi folosesc toate simturile cand citesc: sa simt hartia fina pe varful degetelor, sa ii ascult fosnetul, sa miros cerneala proaspata. Pentru astia ca mine, noua carticica este o adevarata bijuterie. Are dimensiunea unei casete audio si foi foarte subtiri, ca de Biblie, insumand aproximativ 570 de pagini micute. Cand o deschizi, insa, ai in fata o pagina normala de carte, cu un scris mare si usor de citit. Ca dovada, pana si oaia Aretha este cucerita de noua jucarie si isi petrece serile citind Mendebilul.
Acest nou format este denumit de Catalin Tolontan “cartea viitorului” si mi se pare o inventie tare simpatica. Este inca o dovada ca, indiferent de cat de mult se va dezvolta internetul, cartile tiparite nu vor disparea, ci se vor transforma si adapta la nevoile cititorilor.
Hai, hai, hai in Oraselul lenes
Posted by on 18 January 2010
Maine e ziua cea mare: apare primul DVD din Oraselul lenes, impreuna cu Gazeta Sporturilor. Asta e un serial pentru copii in care personajele fac numai lucruri bune si sanatoase: mananca fructe si legume, se spala pe dinti, fac sport si au tot felul de aventuri.
Mie imi place foarte, foarte mult mesajul din generic: “Hai, hai, hai in Oraselul lenes, unde ziua-abia a inceput, Totul e pe dos in oraselul lenes, avem atatea de facut!”. Mi se potriveste la fix: daca nu eu, atunci cine mai are atatea de facut in ziua de azi?! In plus, e un personaj acolo, Stephanie, care are parul roz exact ca avatarul meu din YoVille! Iata dovada:
Mie mi se pare foarte frumos faptul ca cei de la GSP (Roz e cea mai tare!) au gandit campania asta adresata copiilor. Stiu, stiu ca-i o actiune de marketing, insa e important si ce vinzi: roboti si monstri sau pe Sportacus care sare coarda.
Va fi, la un moment dat, un episod in care personajele vor invata sa se spele pe dinti de 20 de ori la stanga si de 20 de ori la dreapta. Mi-ar placea sa il pot folosi intr-una dintre scolile unde tinem noi lectii despre sanatatea dentara Tocmai ce am terminat studiul despre metodele de educatie si am obtinut ca filmele produc schimbari atitudinale mai importante decat metodele traditionale de predare. Poate ca, daca ma uitam si eu la Oraselul lenes cand eram mica, nu mai stateam acum cu nasul in calculator scriind pe blog, ci eram in Austria la ski.
Dar sa lasam teoria pentru la scoala. De-acum inainte, in fiecare marti stiti unde ma gasiti: la chioscul de ziare, cumparandu-mi Gazeta Sporturilor.
