Demult, intr-un tribunal din Grecia antica, a intrat o femeie tanara si foarte frumoasa, acuzata de crima. In disperare de cauza si neavand circumstante atenuante pentru faptele sale rele, ea si-a dat jos tunica si a ramas dezbracata in fata judecatorilor. Vazandu-i neasemuita frumusete, acestia au achitat-o*.
O anumita actiune are un sens intr-o anumita situatie, in timp ce, in alt context, pare de neinteles. O femeie din zilele noastre, indiferent cat ar fi de frumoasa, nu ar obtine acelasi rezultat intr-o sala de judecata ca grecoaica asasina. De ce? Pentru ca situatia este cu totul alta. Grecii antici admirau frumusetea mai presus de orice si pretuiau, in egala masura, binele colectiv. Uciderea femeii criminale ar fi avut doua urmari greu de suportat: ar fi distrus adevarata frumusete si i-ar fi privat pe locuitorii cetatii de contemplarea ei. Cel putin asa interpreteaza Alex Mucchielli contextul cultural al vremii.
In prezent, o femeie care s-ar dezbraca in sala de judecata ar fi acuzata de sfidarea curtii sau de pierderea facultatilor mintale. Iata cum, scos din context, un fapt poate avea o cu totul alta semnificatie. Iar cei care cunosc si manipuleaza contextele (agenti de vanzari, oameni politici sau pur si simplu talente native din viata de zi cu zi) obtin, de cele mai multe ori, rezultatele dorite. “Tintele” raspund sau actioneaza fara sa isi dea seama ce li s-a intamplat, de fapt.
O afirmatie sau o actiune care tin cont de context pot motiva, mobiliza, emotiona. La fel, o afirmatie sau o actiune, scoase din contextul in care au aparut, pot avea o cu totul alta semnificatie. Iar asta este o forma de manipulare.
Entry-ul asta a aparut in urma unei revelatii. Am patru exemple de situatii in care cuvintele mele au fost scoase din context si, in urma acestor actiuni, eu am aparut ca iresponsabila, nesimtita, aroganta si paranoica. Iar lucrurile nu stau tocmai asa. Adica, nimic de zis, or fi si situatii in care imi manifest cu gratie trasaturile negative de caracter, dar nu este cazul episoadelor de fata.
Am avut, asadar, o revelatie trista. Cum ca, desi am un capitol despre persuasiune in teza de doctorat, inca nu stiu sa ma feresc de manipularea contextelor. Asta mi-a reamintit care imi sunt limitele si vulnerabilitatile.
De fapt, eu stiu ca nu stiu. Dar tot e bine ca imi dau seama ce mi se intampla si pot lua masuri. De exemplu, sa nu ma intind la discutii cu clientii firmei unde lucrez. Sa mentin unele relatii la un nivel ceva mai superficial. Sa imi iau o sedinta de psihoterapie cand simt nevoia sa vorbesc despre anxietatile, intuitiile sau ideile mele, pentru ca etica profesionala il obliga pe terapeut sa pastreze secretul conversatiei.
*Povestea asta a fost scrisa de Philippe Breton in cartea La parole manipulée si interpretata de Alex Mucchielli in cartea Arta de a influenta.
