Ma uitam in seara asta prin casa: zidurile sunt cam strambe, usile scartaie, se vad cablurile de la telefon si televizor, iar in bucatarie, mobila e veche si neincapatoare.
In casa asta am trait momente neplacute, m-am simtit singura sau mi-a fost teama, am fost dezamagita sau epuizata. In acelasi timp, nu exista nici un alt loc in lume in care sa ma fi simtit mai in siguranta, mai linistita, mai libera si mai aproape de centrul fiintei mele.
Si, cand ma gandesc la asta, imi dau seama ca, in aceeasi casa, mobila este luminoasa, tablourile cu femei africane sunt uimitor de frumoase, iar pianul este inconjurat de o atmosfera boema.
Acum nu mai pot sa sper decat ca, intr-o buna zi, asa cum imi place casa mea imperfecta, cu pereti strambi si culori calde, sa invat sa imi placa si viata mea imperfecta, cu ziduri de indiferenta si batai nebunesti de inima.
Eheeei, aici discutam altfel. Dupa articolul asta serios despre aspectele sociale ale alegerii nevestei potrivite, cred ca e timpul si pentru putin zahar.
Din motive biologice, din educatie sau poate datorita conditiilor sociale (secole la rand au fost lipsite de drepturi fundamentale), femeile doresc sa fie ocrotite si sa aiba un camin confortabil. Suna asa de bine “cozy” in limba engleza! De aceea, statistic vorbind, ele vor alege acel barbat capabil sa le ofere siguranta si resurse pentru ele si copiii lor. Asadar, sunt la mare cautare barbatii maturi, responsabili, cu situatie financiara buna si cu o infatisare atragatoare.
Pe langa asta, insa, femeile vor ca partenerii de viata sa le asculte cu adevarat, sa nu le ingradeasca libertatea de miscare si exprimare, sa le iubeasca pentru inteligenta si spiritualitatea lor, dar sa fie in acelasi timp foarte atrasi de frumusetea lor si sa nu se mai uite niciodata, pentru tot restul vietii, la alta femeie. Ele vor ca barbatii sa aiba initiativa, ceva de genul “nu vreau sa imi aduci flori fiindca asa vreau eu, ci vreau sa sa imi aduci flori pentru ca tu vrei sa imi aduci flori”.
Si, fiindca nu vreau sa inventez roata, va recomand filmul “What Women Want”, o frumoasa poveste de dragoste si o importanta lectie pentru barbati.
Lumile virtuale si jocurile care simuleaza realitatea sunt fascinante tocmai pentru ca iti ofera posibilitatea de a fi exact ce iti doresti, alegand infatisarea, hainele, accesoriile, chiar trasaturile de personalitate pentru avatar. Asta nu este insa decat o diversiune! Cel mai important lucru este sa te iubesti pe tine insuti exact asa cum esti.
Imaginea de sine se formeaza pe baza trasaturilor fizice sau de personalitate, pe baza rolurilor din familie si societate si a relatiilor cu cei din jur. Oamenii din jur sunt ca oglinzile: ei iti comunica prin cuvinte, atitudini sau fapte daca esti sau nu iubit, daca este sau nu nevoie de tine, daca te considera sau nu important. Totusi, pana unde trebuie sa te lasi influentat de parerile celor din jur? Esti ori prea gras, ori prea slab; prea vorbareata sau prea timida; prea anxioasa ori prea independenta; prea pisalog sau prea nepasator. Niciodata nu ii poti multumi complet pe unii! Dar cine sunt ei sa emita aceste judecati de valoare? Care este autoritatea lor? Stiu ei ce este cel mai bine pentru tine?
Sunt lucruri pe care tu insuti iti doresti sa le schimbi la tine. Nu-s impotriva schimbarii, dimpotriva, cred ca trebuie sa te straduiesti tot timpul sa devii mai bun. Dar nu cred ca e constructiv sa permiti cuiva sa te critice pentru ceea ce esti tu in esenta ta, pentru trasaturile innascute sau dezvoltate intr-un anumit context de viata.
Cred ca una dintre caracteristicile maturitatii este sa il accepti pe celalalt exact asa cum este. Sa nu incerci sa il schimbi pentru a semana mai mult cu tine sau cu idealul tau despre “omul potrivit”. Din punctul meu de vedere, cred ca pot fi prietena cu oameni foarte diferiti de mine, iar aceasta diversitate nu face decat sa imi imbogateasca viata. Toate acele teste de tipul “lui ii place la munte, ei la mare, deci nu se potrivesc” mi se par o pierdere de vreme. Cand il accepti pe un om exact asa cum este, mergi si la munte, si la mare, si in oras, si la tara, pentru ca relatia cu cineva inseamna negociere. Pe de alta parte, cand intalnesc oameni care imi creeaza sentimentul inadecvarii, nu ma gandesc ca e ceva in neregla cu mine, ci ma intreb care ar putea fi problema acelui om si de ce nu ma accepta. Poate ca are nevoie sa isi organizeze intr-un anumit fel realitatea pentru a face fata incertitudinilor, iar eu nu ma potrivesc deloc pe schema lui. Ghinion! “If I can’t be right for you, you’re not right for me!”.
———————————————-
Am intalnit in ultimele saptamani ideea acceptarii celuilalt “asa cum este el” in cateva filme si melodii:
1. Bridget Jones Diary 1: Mark Darcy ii spune lui Bridget, spre uimirea tuturor, ca o place “just as you are”.
2. Pe aripile vantului: Rhett Butler ii spune lui Scarlett ca o place exact asa cum este, desi strica apoi tot, spunandu-i ca seamana cu el, fiind amandoi rebeli si interesati de propria persoana. Pai ori o place asa cum e, ori o place fiindca seamana cu el!
3. Melodia I am what I am spune ca fiecare isi traieste viata asa cum poate mai bine si ar trebui respectat pentru ceea ce este.
4. Reclama la Coca Cola Light cu Duffy preia aceasta idee si o dezvolta pe linie feminista. Imi place ideea de viata traita din plin, de libertate.
Aseara am fost intr-un loc cu totul si cu totul neobisnuit pentru mine unde am aflat o multime de lucruri noi. Doi maestri Reiki si-au lansat cartea despre Relatia Divina dintre ei si au tinut cateva cuvantari. Am aflat ca pe 18 septembrie se va produce un salt cuantic si ca acesta va fi resimtit prin cresterea nivelului de stres si neliniste in randul populatiei (deci atentie!). Am aflat ca chiar si cei care sunt in energia noua (pozitiva, luminoasa, linistita) mai cad, insa se retrag si se reculeg, se regasesc. Fiecare dintre noi este un soare si de aceea nu avem nevoie de protectie. Trebuie doar sa ne simtitm fericiti, trebuie doar sa fim. Sa experimentam o relatie autentica cu noi insine. Abia apoi vom putea avea Relatia Divina cu Cel care vibreaza in acelasi fel ca noi.
Asa ca, fetelor de pe blog, lasatzi broscoii in pace, nu-i mai pupati atata! Solutia este sa va gasiti Lumina din interior si sa Fiti, sa daruiti iubire si toate celelalte lucruri vor veni de la sine.
Ideile pe care le-am auzit aseara sunt un amalgam format din putin crestinism, yoga, psihologie experentiala, fizica cuantica si literatura.
In sala erau mai ales femei singure, deci in cautarea Relatiei Divine cu ele insele care sa ii conduca la gasirea a ceea ce profanii numesc Suflet Pereche. Una dintre ele s-a ridicat si i-a spus autorului “Stii, eu sunt sora ta dintr-o viatza anterioara”, la care autorul a zis: ‘Da, sora mai mica!”. Hello!!!! Ce se intampla aici? Se pare ca singura atitudine corecta si inspirata de Energie Noua este acceptarea tuturor, fie ca sunt in energia noua, ca tanti aia, fie ca sunt ca mine si ca tine, in energia veche.
Concluzia mea e ca trebuie sa existe un soi de energie pozitiva, totusi, caci in sala aceea cu lumina difuza, cu scaune imbracate in matase galbena, cu muzica de relaxare si miros de betigashe aromate, ma relaxasem si chiar ma luase somnul. A contribuit mult si faptul ca eram plecata de la ora 8 dimineatza de acasa si moarta de oboseala. In rest, accept faptul ca oamenii au nevoie sa creada in ceva si in cineva si sa simta ca fac parte dintr-o miscare / idee / companie / religie importanta, care detine adevarul si cheia catre mantuire. Fiecare isi alege vibratia potrivita.
