Dupa zece sezoane de Stargate SG1, doua filme – Continuum si The Ark of Truth – si cinci sezoane de Atlantis, ai zice ca nu prea mai ai ce inventa despre acest univers. Lorzii Sistemului au fost infranti, ultimul goa’uld extras din gazda sa umana, Anubis distrus de catre Oma Desala, Orienii ucisi de arma vrajitorului Merlin (care era, in realitate, un Strabun), Adria invinsa de Morgan Le Fay (care era, si ea, tot o fiinta inaltata), replicatorii din galaxia noastra transformati in pulbere si cei din galaxia Pegasus intr-un bulgare urias de metal, dr. Weir nr. 2 – replicatorul cu constiinta – plutind in deriva prin spatiu, wreith-ii… ei bine, aici ar mai fi loc de un happy end, Atlantisul plutind in oceanul Pacific…
Stargate Universe este, insa, ceva nou. Personajele nu mai sunt niste genii alese pe spranceana, cei mai buni dintre cei mai buni. Sunt niste oameni nepotriviti la locul nepotrivit. Un baiat foarte inteligent, dar care nu reusea sa isi gaseasca o slujba si petrecea luni de zile jucand jocuri pe calculator. Un paramedic care vroia sa isi dea demisia si sa plece la facultatea de medicina. Un reprezentant de resurse umane. Cativa ingineri supraponderali. Un soldat fara experienta in lupta, care ar fi trebuit sa devina preot. Un alt soldat, agresiv si cu inclinatii mistice, proaspat eliberat din arest. Fiica unui senator, venita intr-o vizita oficiala. Un bucatar de culoare. Un om de stiinta depresiv si antisocial.
Toti oamenii astia ajung, din greseala, pe o nava veche de sute de mii de ani, aflata la sute de mii de ani-lumina distanta de Pamant. Pe nava nu se intampla, practic, nimic. Nu apare nici o rasa extraterestra si nici nu intalnesc vreo noua forma de viata. Nu se lupta cu nimeni. In primele episoade, oamenii astia nepotriviti se chinuie sa supravietuiasca: sa aiba aer si energie pentru sistemele de suport ale vietii, sa nu arda de vii in apropierea unui soare. Este foarte frustrant, pentru ca situatiile sunt generatoare de anxietate, iar personajele repeta iar si iar: “Eu nici macar nu ar fi trebuit sa fiu aici!”.
Muzica (Joel Goldsmith) este putin sinistra si face atmosfera si mai apasatoare. Nu exista lumina naturala: soarele, daca apare, este un gigant cu lumina rosiatica si temperaturi uriase, aducatoare de moarte. Nu exista vegetatie, doar nava antica, parasita, de metal cenusiu cu hublouri acoperite de praf. Oamenii nu zambesc cu adevarat, din inima. Ei doar se sprijina unii pe altii sau se bucura ca au scapat cu viata. Chiar si cand se iubesc, e o disperare in apropierea lor, ca si cum dragostea ar tine moartea la distanta.
Sunt si lucruri frumoase, totusi. Eli Wallace (David Blue) aduce umor si culoare in poveste, iar Matthew Scott (Brian J. Smith) este plin de tinerete si vitalitate si are, in acelasi timp, o fragilitate si o inocenta care-ti fac inima sa se topeasca (efect similar cu cel generat de ochii lui Puss in Boots din Shrek). Doctorul Nicholas Rush (Robert Carlyle) este un cercetator insensibil si morocanos care si-a dedicat ani buni din viata studiului celui de-al noualea chevron si care vrea, mai mult decat orice altceva, sa descopere scopul navei Destiny. Personajele feminine nu sunt la fel de puternice ca in celelalte filme Stargate. Chloe Armstrong (Elyse Levesque) este fiica unui senator, educata la Harvard, care nu are, insa, nici o abilitate sau informatie care sa contribuie la supravietuirea grupului. Este, in schimb, o prezenta delicata de tip baby doll si, pana in prezent, o plac doi dintre eroii masculini (Eli si Matt). Camile Wrey (Ming-Na) este reprezentanta de resurse umane si are in jur de 40 de ani, zic eu; nu m-am lamurit inca ce rol joaca in serial. Paramedicul, Tamara Johansen (Alaina Huffman) este o blonda trista si nesigura care ascunde un secret. Vom afla, probabil, in episoadele urmatoare ca asteapta un bebe.
Astea-s primele mele impresii despre Stargate Universe. Il puteti urmari pe SyFy (sau va descurcati voi). Ma bucur ca nu seamana cu SG1 si Atlantis, cred ca ar fi fost plictisitor. Despre marketingul lu’ Stargate Universe scriu in alta duminica, fiindca acum ma duc sa traiesc putin si in lumea reala.
Pentru fani: Stargate Twitter superfeed.
Foto: Sci Fi Wire.
