Daca esti milionar spre miliardar, poti retrai chiar si doua saptamani din trecutul tau. Asa s-a intamplat cu Klaus Bernath, un svab din satul Lindenfeld, judetul Caras Severin, care a fugit de comunisti in strainatate si a castigat o avere uriasha, avand ca punct de plecare banii ofiterilor SS refugiati in America de Sud. Dupa ce a suferit un infarct, batranul Klaus si-a dorit sa se intoarca in tinuturile natale, in cautarea sensului vietii si a iertarii. Norocul care l-a insotit toata viata si care l-a facut sa castige atatia bani, fusese scump platit de drama iubitei lui din tinerete, deportata de comunisti ingheturile Siberiei, chinuita si ucisa de acestia.
Biograful lui Klaus, Otto, descopera ca satul cu tei la care vrea batranul sa se intoarca este de fapt parasit si napadit de vegetatie. Ultimul locuitor, un batran, fusese calcat de o masina cand coborase in Caransebes sa isi ridice pensia pe sase luni. Pentru a menaja sentimentele batranului milionar, biograful angajeaza o echipa de actori, condusa de un fost securist ajuns, desigur, om de afaceri prosper, care timp de doua saptamani au jucat rolul satenilor intr-un Lindenfeld renovat si plin de viata. Batranul moare fericit, in casa copilariei lui, regasindu-si linistea si mirosul de tei.
Lindenfeld, romanul lui Ioan T. Morar, este captivant prin imbinarea dintre realitatea postdecembrista si fictiune. Satul exista, il puteti vedea in pozele lui Bumbutz din linkul de mai jos. Fostii securisti deveniti peste noapte revolutionari si ulterior oameni de afaceri trag sforile acestei tari in continuare, lucrand tot cu vechii lor colaboratori de dinainte de revolutie si prin aceleasi vechi metode. Banii ii conving pe oameni sa faca ceea ce regizorul-biograf doreste. Totul se poate cumpara. Nu exista fals romantism, iubirea este demistificata insa realitatea nu este deloc greu de suportat. Este o carte care iti deschide, intr-un mod delicat, ochii asupra a ceea ce se intampla de fapt pe lume.
Singurul lucru emotionant este iubirea neimplinita a tineretii lui Klaus si incercarea aproape dramatica de a-i da batranului cateva clipe de fericire. Nu mi-am dat seama daca acesta a realizat inselatoria sau daca a murit convins ca locul sau de bastina era prosper si cochet. Dar, cred eu, daca Klaus si-ar fi dat seama sau, mai mult, ar fi planificat totul, a facut-o pentru a-si oferi un ultim si unic cadou. Pentru ca putea.
Lindenfeld – tărâmul care se ascunde, Voicu Bojan (text); Cosmin Bumbuţ, Voicu Bojan, Mircea Gherase (fotografii) 25.10.2004
