Tag: atractie

Andre Moreau despre dragoste

Posted by on 16 May 2010

Majoritatea oamenilor cred ca dragostea este ceva in doi, care incepe cu atractia: ma simt atras de celalalt si il iubesc. Dar, in mod fundamental, dragostea reusita incepe in interiorul meu: ma iubesc si sunt plin de iubire, imi place viata, ceea ce creez, ceea ce vad, oamenii pe care ii intalnesc. In aceasta stare de dragoste, daca intalnesc o persoana care ma atrage si care ma iubeste, atunci curentul se formeaza si dragostea, aceeasi dragoste, se traieste in doi, intr-un mod viu si bogat.

Creez mai intai in mine ceea ce-mi place in relatia mea cu celalalt. Incerc sa ma ascult pe mine in fiecare moment al existentei mele, sa ma aud si sa ma inteleg atunci cand vorbesc. Incerc sa ma recunosc si sa ma apreciez. In sfarsit, ma simt responsabil de a ma iubi si aprecia in ceea ce realizez.

Iubirea de sine este o conditie prealabila pentru orice relatie. Daca nu ma iubesc, nu pot sa ma simt capabil sau demn de a fi iubit, nici sa accept dragostea celuilalt. Sunt in dezacord cu persoana care ma iubeste, pentru ca eu nu ma iubesc.

Creez, in sfarsit, pentru celalalt, ceea ce-mi place sa primesc de la el: ascult ce imi spune si ce nu-mi spune prin comportamentul lui nonverbal; aud ceea ce el nu reuseste sa-mi spuna si ceea ce evoca si atinge in mine. Imi place si admir felul sau de a-si crea viata. Intr-o astfel de relatie, ma simt liber sa fac ce-mi place si sa-l las pe celalalt sa faca ceea ce-i place. Daca observ ca nu ne place nimic impreuna, atunci incepem sa reflectam la relatia pe care o avem. Daca avem multe puncte in comun, atunci este formidabil.

Saint Exupery spunea: “A iubi nu inseamna sa ne privim unul pe altul, ci sa privim amandoi in aceeasi directie”. Eu cred ca mai curand “A iubi inseamna sa ne privim mai intai unul pe celalalt, pentru a privi apoi amandoi in aceeasi directie”.

Fragmente din cartea lui  Andre Moreau, “Psihoterapie. Metode si tehnici“, Editura Trei, 2007. Stiu ca nu-i frumos sa copiezi citate pe blog, dar textul asta mi-a placut atat de mult si este atat de complet, incat am vrut sa il impartasesc intregii lumi virtuale.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Adevarul pe care vrem sa il auzim (1)

Posted by on 27 September 2009

the_ugly_truth03

Acum o saptamana am vazut si eu fimul “Adevarul gol-golut” (The Ugly Truth), o comedie romantica avand ca tema conflictul dintre ceea ce isi doresc femeile si ce isi doresc barbatii. Mike Chadway (Gerard Butler) este un prezentator de televiziune misogin, care incearca sa convinga femeile ca, daca sunt singure, probabil ca sunt grase, urate sau rele. Abby (Katherine Heigl), pe de alta parte, este producator si arata ca un inger blond, insa are personalitate obsesiv-compulsiva. Vrea sa controleze absolut orice situatie si se lanseaza in niste teorii care ii pun pe fuga pe toti pretendentii. Cei doi nu se suporta, dar sunt nevoiti sa lucreze impreuna. Mike se ofera sa o ajute pe Abby sa il cucereasca pe vecinul ei, Colin (Eric Winter), un ortoped bine facut care parea materializarea visurilor oricarei femei. Bineinteles ca, dupa multe intamplari amuzante si penibile, cei doi eroi principali  se indragostesc nebuneste unul de celalat.

Morala nr. 1. Barbatii vor femei care sa arate foarte bine si care sa se imbrace provovator, sa aiba bucle lungi si blonde (sau brunete/roscate, gusturile nu se discuta!) si sa rada la tot ce spun ei. Barbatii, pe de alta parte, ar trebui sa fie seriosi, cavaleri, sensibili, sa le iubeasca pe femei pentru ceea ce sunt ele in interior si sa aiba muschii drepti abdominali bine construiti. Cu toate astea, indiferent ce fac sau spun, cand intre doi oameni exista o  atractie puternica, nici un criteriu de mai sus nu mai ramane in picioare. Asta este tocmai “adevarul” pe care vrem noi sa il auzim si pentru care platim biletele la cinematograf.

Morala nr. 2. In realitate, cand o femeie arata precum Katherine Heigl, cu siguranta ca nimeni nu va fi prea atent la ce spune si face si cei carora le va da ea atentie vor considera ca au fost binecuvantati de soarta. Iar un barbat care semana cu Gerard Bulter in acest film (nebarbierit, putin dezordonat, cu cearcane la ochii albastri si parul ciufulit, ca si cum ar avea nevoie de un ultim retus) va inmuia inima oricarei femei, indiferent cat de misogin si nedrept ar fi.

the_ugly_truth16

Morala nr. 3. Ca sa cuceresti un barbat, trebuie sa fii/ sa faci pe inaccesibila, caci lor le place vanatoarea si isi doresc numai ceea ce nu pot avea (aici intra emoticonul acela care casca pana la urechi de plictiseala).

Morala nr. 4 si ultima pe ziua de azi. Un barbat misogin si borderline a fost, cel mai probabil, ranit in trecut de una sau mai multe femei si acum nu mai este capabil sa se ataseze de nimeni. El este de doua ori periculos: o data fiindca este barbat si inca o data pentru ca trezeste in femeile din jurul lui dorinta de a-l ocroti si salva din nefericire. In timp ce lui ii place de minune situatia.

Recunosc, pana duminica trecuta, credeam ca cel mai frumos actor de pe planeta, exceptandu-l pe Brad Pitt, bineinteles, este Michael Shanks din Stargate. Am descoperit, insa, ca Gerard Butler – pe care il stiam din “300″ si “Atilla” – a fost (surpriza!) Fantoma de la Opera in filmul muzical realizat dupa piesa lui Andrew Lloyd Webber.

phantom_gerard_butler

Pentru cei care l-au vazut in rolurile de dur, pun mai jos un videoclip cu melodia “No one would listen”.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

I say goodbye, you say hello!

Posted by on 28 February 2009

30years

De cand ma stiu, am fost dificila si pretentioasa cu baietii. Am spus “goodbye” in foarte multe moduri si, de regula, faceam asta imediat cum imi dadeam seama ca relatia n-o sa mearga. Cu ironie as putea spune ca principalul meu talent intr-o relatie consta in a da flit.

Ca urmare, cea mai mare parte a vietii mi-am petrecut-o singura (adica necombinata). Unii oameni imi zic sa mai cobor si io standardele, ca doar am peste 30 de ani si ar fi bine sa am si eu un barbat langa mine, acolo. Ei bine, asta nu se poate. Mie ori imi place, ori nu. Si asta e o chestiune pe care n-o pot controla (desi mi-as dori), pentru ca tine mai mult de feromoni, compatibilitate si de felul in care ma face acel om sa ma simt. A fi intr-o relatie cu unu’ pe care sa nu-l plac cu adevarat, asta e cel mai ingrozitor lucru care mi se poate intampla. Ca si cum as trai intre niste gratii. Ca si cum nu as avea aer sa respir. Nu-s fericita ca sunt asa, dar c’est la vie. You can’t hurry love!

Pe aceasta cale, ii rog pe baietii cu care nu am vrut sa fiu in trecut si care, intre timp, si-au gasit iubirea vietii lor cu care traiesc o frumoasa poveste de dragoste, sa nu mai zica in stanga si dreapta despre mine “Eu oricum nu am vrut-o!” sau “Mie oricum nu-mi placea!”. Ii rog sa fie generosi si sa imi recunoasca si mie unicul talent, acela de a spune “Goodbye!”.

Un entry despre dublul standard in privinta relatiilor pe blogul Iuliei: Disperarea nu e sexy.

O dedicatie muzicala pentru cei care au trecut cel putin printr-o despartire: The Beatles – Hello, Goodbye

Sursa foto: Bobo Puppyhead Comics, inspiratia mea de zi cu zi.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email