Cheful de viata si inspiratia inca nu mi-au venit, asa ca scriu entry-uri inspirate de altii. Am citit azi pe blogul Iuliei despre dragostea neconditionata si i-am trantit un ditamai comentariul, dupa care m-am gandit sa scriu si aici ca, de, sunt in criza.
Cred ca nu prea exista actiuni sau sentimente “neconditionate”. Chiar si cel mai altruist gest poarta in el amprenta unei nevoi pe care o avem. Nevoie sunt cele din piramida lui Maslow de mai sus, la care Linton a adaugat si nevoia de noutate. Asa ca, in momentul in care imi place un om, ma intreb: ce beneficii am eu in relatia cu acest om? Prin beneficii inteleg diverse senzatii sau sentimente, nu genti Prada sau croaziere pe Mediterana. De exemplu, dintr-o relatie imi poate creste stima de sine. Un anumit om ma face ma simt tanara si frumoasa sau, fiindca exista in viata mea, nu ma mai simt atat de singura. Alti oameni ma fac sa ma simt ocrotita, sa rad, sa mi se invarteasca rotitele in creier, sa ma relaxez, etc.
Daca ne gandim bine, din cele mai multe dintre actiunile noastre obtinem beneficii. Daca o fata sta toata ziua pe net, beneficiul e ca evita contactul cu o realitate suparatoare (daca asta poate fi numit beneficiu) si/sau se distreaza. Workoholicii au beneficiul ca, neavand timp liber, nu se confrunta cu intrebari existentiale si nici nu se simt infiorator de singuri. Chiar si Maica Tereza, care nu dorea sa adune averi sau sa detina functii, avea unele beneficii: a castigat respectul intregii omeniri, a avut convingerea ca va ramane ceva in urma ei (de exemplu, ca va fi pomenita in entry-uri pe blog in asociere cu ideea de iubire neconditionata) sau rasplata vesnica (un beneficiu deloc de neglijat).
Ce se intampla cand o relatie sau un om nu imi mai aduce nici un beneficiu? Am scris aici.
Care sunt beneficiile pe care le cauti tu?
