Tag: biblioteca centrala universitara

Pac, pac, pac, pac, pac, pac!

Posted by on 20 September 2009

Olivetti-Valentine

A fost odata ca niciodata o masina de scris rosie.

Asta fiindca, de o jumatate de ora, ma gandesc la o introducere pentru acest entry. Acum, ca am gasit-o, vreau sa va spun ca, inainte de computerul 586 cu 2 harduri a cate 1 giga fiecare, imprumutat de la varul Bogdan, am avut o masina de scris draguta, gri metalizat. Semana un pic cu tortul asta. Avea o banda pentru negru si una pentru rosu. Primele articole la revista Ovidius (a liceului cu acelasi nume din Constanta) au fost batute la acea masinuta primita cadou din Germania.  Primele scenete pentru programele de la biserica (si ultimele, dealtfel) au fost scrise cu multa inspiratie la masina care zace acum pe undeva, prin podul de la Valenii de Munte.

In filmul “You’ve Got M@il” (un clasic pentru femei, parerea mea :D ), prietenul lui Catherine Kelly, Frank, era obsedat de masini de scris si asculta fascinat sunetul tastelor: pac, pac, pac, pac, pac, pac, spre disperarea iubitei lui, fericita posesoare a unui laptop.

Uite ca astia de la University of Applied Art din Viena au descoperit o modalitate de fi pe placul noii generatii geek, dar si al parintilor de geeks. Au facut o varianta notebook a masinii de scris Olivetti Valentine creata de Ettore Sottsass, un gadget pentru domnisoarele din anii ‘70.

Eu stau si imi imaginez ce frumos ar arata aceasta jucarie rosie pe mesele verzi de la Biblioteca Centrala Universitara! Si cu cat drag as scrie eu despre aspectele psihosociale ale anxietatii, ascultand fascinata sunetul tastelor: pac, pac, pac, pac, pac, pac!

valentine_laptop_close

valentine_laptop

Vizitati si The Virtual Typewriter Museum.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Geek’s little happiness

Posted by on 24 June 2009

herbert_spencer1

herbert_spencer2

Sunt la biblioteca, desi mi-as dori tare mult sa fiu pe o terasa in Constanta. Chiar si asa, insa, nu pot sa nu fiu incantata de faptul ca am pus mana pe (in sensul ca am atins) o carte din 1900.  Este vorba de First Principles a lui Herbert Spencer.


Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Idila din spatele cartilor

Posted by on 4 May 2009

biblioteca1

Trebuie sa recunosc, imi place la biblioteca. Nu in salile alea mari, prafuite de la Facultatea de Medicina, ci la Biblioteca Centrala Universitara, unde sunt mese si rafturi verzi, veioze simpatice si un luminator deasupra balcoanelor pline de flori. Pe langa asta, gasesti aproape orice carte si poti sa mergi cu calculatorul, sa iti iei notite in word. La biblioteca sunt mult mai eficienta, fiindca nu fac pauze lungi si dese, ci dau bataie sa termin mai repede conspectele pentru doctorat.

biblioteca2

Imi amintesc cum, in urma cu sapte ani, printre bancile verzi ma intalneam (absolut intamplator) cu un baiat de care eram indragostita. Da, au trecut sapte ani! Cuvintele spuse atunci nu mai valoreaza nimic. Sentimentele de atunci s-au evaporat. Au ramas insa cartile si luminatorul si, parca, o urma de vraja in atmosfera.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Stiu ca nu stiu

Posted by on 13 September 2008

In 2003, in Biblioteca Centrala Universitara, faceam un referat despre limbaj. In cartea pe care o citeam, am gasit mentiuni despre alte trei lucrari interesante. Le-am cerut si, in prima dintre ele, au aparut inca doua studii care meritau citite. In lumina care cadea prin tavanul de stica, am avut o revelatie: ca nu voi putea niciodata sa citesc tot si nici sa fac tot ce mi-as dori in viata asta. Mai rau, mi-am dat seama ca ceea ce stiu eu este ca un fir de nisip in oceanul cunoasterii.

Asta nu inseamna ca trebuie sa disper sau sa las balta totul. In revista Psychologies din septembrie este un articol despre Socrate, filosoful care spunea: “stiu ca nu stiu nimic. Ca voi toti, eu nu posed cunoasterea, dar numai eu am avantajul de a sti ca nu stiu nimic. Aceasta constiinta a ignorantei ramane si in prezent un excelent antidot impotriva oricarui dogmatism si reprezinta inceputul cunoasterii”.

De partea cealalta se afla oamenii care cred ca stiu tot. “Ei ştiu. Nu mai au nevoie să cerceteze. De fapt unii dintre ei nici nu-şi mai pun întrebări. Pentru ei, misterele universului sunt rezolvate”. Citatul este dintr-un articol amuzant de pe blogul lui Darius cel Tulbure.

Incheierea trebuie sa o faca Paul din Tars printr-un text plin de optimism: “Caci cunoastem in parte, si prorocim in parte; dar cand va veni ce este desavarsit, acest in parte se va sfarsi. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci vom vedea fata in fata. Acum cunosc in parte; dar atunci voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin”. (Biblia, 1 Corinteni 13: 9-12).

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email