Daca ai carti de dimensiuni diferite si nu stii cum sa le aranjezi in biblioteca, atunci ai nevoie de aceasta piesa de mobilier. Mie mi-ar trebui cam 30 de astfel de rafturi.
Designer: Kim Ji-hye
Sursa: Yanko Design
Daca ai carti de dimensiuni diferite si nu stii cum sa le aranjezi in biblioteca, atunci ai nevoie de aceasta piesa de mobilier. Mie mi-ar trebui cam 30 de astfel de rafturi.
Designer: Kim Ji-hye
Sursa: Yanko Design

Pentru mine, banii au fost intotdeauna un mijloc prin care am putut sa imi fac viata mai frumoasa. Da, am nevoie de bani ca sa imi cumpar lucruri frumoase, ca sa mananc in oras sau ca sa imi platesc cursurile. Cu alte cuvinte, am nevoie de bani pentru a duce o viata decenta.
Cu toate astea, eu nu m-am dus nici macar o singura zi la serviciu pentru bani. Am fost pentru ca imi placea sa fiu acolo, sa tin cursuri cu studentii, sa organizez evenimente pentru mamici, sa fac emisiuni medicale, sa merg la conferinte de presa. Imi placeau documentarea in biblioteca si sedintele foto pentru paginile de shopping din revista.
E adevarat, cand te implici emotional in munca ta, de foarte multe ori ajungi sa te simti epuizat si fara idei. Pe de alta parte, nimic nu se compara cu satisfactia pe care o ai cand asculti o reclama care a iesit bine, sau cand iti vezi numele langa articolul tiparit sau cand un fost student iti da o carte de vizita pe care scrie “Dr”.
Intotdeauna au existat colegi care mi-au zis: “Eeee, lasa, ca daca o sa ai si tu o familie, abia o sa astepti sa pleci acasa”. E interesant ca auzi replica asta mai ales de la cei care stau cu mousul in mana, ca robotii fara baterii, si asteapta sa le zici ce au de facut sau de la cei care rup usa de la iesire la ora 17.00.
Pot sa accept ca, poate, ei stiu ceva ce eu inca nu am aflat. Pe de alta parte, sunt aproape sigura ca n-as putea fi casnica si n-as putea face o munca de rutina intr-un loc in care nu m-as simti foarte bine, indiferent de statutul meu marital. Si mai cred ca, de la un anumit nivel de dezvoltare incolo, ai nevoie de satisfactii profesionale si realizari personale la fel de mult cum ai nevoie de afectiune si siguranta.
Cu alte cuvinte, pentru a avea o fericire mai mare, ar fi bine sa mergi la serviciu pentru ca esti pasionat de meseria ta.
P.S. Pe langa asta, un alt motiv intemeiat sa mergi la munca este sa iesi in pauza de masa la mall, cu colegii. Parerea mea!
Sursa foto (genial!): CDM Media.
La inceputurile blogului, era foarte util sa primesti cate o leapsa, ca aveai subiect de new entry si ocazie de socializare. Ca sa nu mai zic de pingurile care iti cresteau rankingul (haha, ce fel suna!). In ultima vreme nu mai am chef de asa ceva, dar voi face o exceptie pentru Alexandra, care scrie foarte frumos si care a fost la o emisiune de-a mea anul trecut.
Am mai scris despre carti acum doi ani (Dune, casa Atreides) si acum un an (Parca se auzea o vioara cantand). Sa vedem cat de originala mai pot fi, in aceste conditii.
1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Folosesc semne de carte, pentru ca imi plac si am o intreaga colectie. Sau cartonase colorate, sau post-its. In nici un caz nu indoi colturile si nici nu scriu pe carti. Manualele, in schimb, sunt pline de sublinieri si notite, ca asta e rostul lor.
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Nu imi mai amintesc. Probabil ca nu, de foarte-foarte mult timp.
3. Citiţi în baie?
Doar reviste de stomatologie.
Este singurul loc in care nu mi se pare ca pierd vremea rasfoindu-le.
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Desigur! M-am si apucat de ea acum cativa ani, dar e la stadiul de notite. Este despre dinamica unui grup de tineri neoprotestanti intr-o tara ortodoxa, cu picanterii, pasiuni si intrigi, insa inainte sa o finalizez trebuie: 1. sa mai studiez psihologie ca sa inteleg ce-i cu complexul ala oedipian; 2. sa mai citesc despre conformism si despre cum este el mai puternic decat adevarul sau dragostea si 3. sa gasesc formula in care sa spun povestea fara sa ranesc pe nimeni
Deci, foarte probabil ca o voi scrie pe la 87 de ani, asta daca nu cumva mor inainte.
Manualele pentru studenti nu se pun.
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Nu cred nimic, cu exceptia faptului ca arata bine in rafturile bibliotecii. Am colectionat si eu o vreme carti, dar mi-am dat seama ca e o alta forma de dependenta. Prefer sa imi aleg titlurile si autorii pe care ii vreau eu.
6. Care este cartea preferată?
Quo Vadis (Henryk Sienkiewicz). am citit-o cand eram mica si o recitesc de fiecare data cu placere. Am fost foarte incantata cand am putut vizita biserica de pe Via Appia, in 2008, era ca si cum m-as fi intors in timp!
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Vezi mai sus. In afara de asta, mai citesc cu placere Mandrie si prejudecata (Jane Austen) si gata, ca nu mai stiu.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Nu ma prea impresioneaza intalnirile cu vedete, scriitori celebri sau alte personalitati. I-as cere, cel mult, o dedicatie, caci asta cred ca ar creste valoarea cartii respective (si e bine sa stii ca esti inconjurat de obiecte valoroase, nu?
) Aaaa, daca cineva cunoscut publica o carte, e cu totul alta poveste. Imi place sa merg la lansare si sa ma bucur de realizarea lui.
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Fooooooooarte rar am ocazia sa vorbesc cu cineva despre ce citesc. Urasc fazele de genul: “Ai citit cartea X? Cum?! Nu ai citi-o?!”. Asa ca, pentru a nu ajunge in aceasta situatie, fac un anunt oficial: nu am citit nici o carte, nu am vazut nici un film si nu am ascultat nici o melodie!
Serios acum, cred ca am noroc: despre unele carti, in special cele de sociologie, pot vorbi cu studentii iar ei, saracii, nu au ce sa faca, trebuie sa ma ascute!
10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Cred ca, rasfoind-o, ar trebui sa ma regasesc in subiectul sau personajele cartii. Sa simt ca are legatura cu mine.
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Pentru noi, romanii, cred ca e bine sa citim cateva carti: Biblia (suntem o tara crestina, da?), Mihai Eminescu, poezii populare, Amintirile din copilarie ale lui Ion Creanga. Apoi, cred ca ar trebui sa citesti cate ceva din marea literatura a lumii, iti deschide orizontul si te face mai tolerant. De fapt, nu! In ziua de azi, nu mai e obligatoriu sa citesti nimic, din pacate.
12. Care este locul preferat pentru lectură?
Pe terasa la Valenii de Munte.
13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Daca as asculta muzica, mi-ar veni sa cant si nu as mai avea chef de altceva. Imi place sa citesc in liniste, eventual in aer liber.
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Doar manualele de la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice. In rest, prefer hartia si mirosul de cerneala tipografica.
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Mai citesc si carti imprumutate, dar din ce in ce mai rar. Daca stiu ca este cartea mea, am sentimenul ca, oricand as dori, m-as putea intoarce in atmosfera cartii. De aceea, mi-am cumparat unele romane pe care le-am citit in copilarie doar ca sa fie acolo, pe raft.
16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Hmmm… Cartile de socio si psihologie sunt ca niste porti catre o alta lume, mai larga. Intrand acolo, nu sunt neaparat mai fericita, dar cresc. Cartile de beletristica sunt un mod de a fugi din realitate, dar si un mod de a te regasi in experienta reala sau imaginara a altora.
Acum, ca am scris asa de mult, ma duc sa mai citesc un pic.
Sunt foarte suparata in seara asta, pentru ca am realizat cat de multe carti mi-au disparut din biblioteca. Pur si simplu s-au evaporat! Si nu este vorba despre beletristica, nuuuu! Stiu exact unde sunt “Despre dragoste si alti demoni” si “Veronica se hotaraste sa moara”, dar prefer sa le consider pierderi colaterale. Problema mea e ca nu-mi amintesc cui am dat “Introducerea in psihologie” a lui Nicky Hayes si Sue Orrell si “Reprezentarile sociale” ale lui Adrian Neculau si am nevoie de ele ACUM!
Bine, recunosc ca mi-am rezolvat partial problema. Pe prima mi-am comandat-o din nou online (alti bani, alta distractie) si o voi primi saptamana asta, iar pe a doua am gasit-o in format pdf. Chiar si asa, promit solemn sa nu mai imprumut nimanui nici o carte. Cine vrea sa citeasca, n-are decat sa mearga la biblioteca sau sa isi cheltuie ronii cei pretiosi in librarie.
A, apropo, daca se simte cineva cu musca pe caciula, promit sa fiu cuminte si draguta in momentul in care imi inapoiaza cartile!
In ziua de azi, daca spui cuiva ca tu crezi ca ai vocatie sa fii cadru didactic, vei fi considerat prost, daca nu cumva nebun. Este o profesie prost platita si deloc respectata. Totusi, mie imi place foarte mult sa tin ore la studenti si sa ii ajut la proiecte, sa stau in biblioteca, sa citesc si sa invat lucruri noi. Intr-un fel, cred ca asta am visat toata viata sa fac, inca de cand am intrat la gradinita la Liceul Pedagogic din Constanta. Imi amintesc asa, ca prin ceata, cum aliniam papusile si le invatam poezii si cantece.
Pe masura ce timpul trece, insa, in mintea mea se contureaza, din ce in ce mai intunecate, jocurile de putere si goana dupa bani care caracterizeaza societatea nostra, meschinaria si indolenta care sufoca orice urma de pasiune. Va veni o zi cand voi crede ca vocatia mea va fi sa lucrez pe o insula pustie.
Trebuie sa recunosc, imi place la biblioteca. Nu in salile alea mari, prafuite de la Facultatea de Medicina, ci la Biblioteca Centrala Universitara, unde sunt mese si rafturi verzi, veioze simpatice si un luminator deasupra balcoanelor pline de flori. Pe langa asta, gasesti aproape orice carte si poti sa mergi cu calculatorul, sa iti iei notite in word. La biblioteca sunt mult mai eficienta, fiindca nu fac pauze lungi si dese, ci dau bataie sa termin mai repede conspectele pentru doctorat.
Imi amintesc cum, in urma cu sapte ani, printre bancile verzi ma intalneam (absolut intamplator) cu un baiat de care eram indragostita. Da, au trecut sapte ani! Cuvintele spuse atunci nu mai valoreaza nimic. Sentimentele de atunci s-au evaporat. Au ramas insa cartile si luminatorul si, parca, o urma de vraja in atmosfera.
Pe Yanko design apar o multime de chestii super pe care mi le-as dori. Ce pacat ca nu mi le permit! Oricum, la ce-mi trebuie? Fericirea vine din interior…
In fine, revin la subiect. Aceasta biblioteca este, de fapt, o sofa pe care stai si citesti. Nu stiu cat de comoda e, dar sigur e spectaculoasa!
Am primit acum doua zile o leapsa de la Clarisa si n-am avut nici timp, nici inspiratie (a.k.a. chef) pentru un entry atat de elaborat. Dar azi, fiindca e zapada si mi-ar placea sa stau la gura sobei, m-am apucat de scris despre cartile preferate.
1. Care este cea mai bună carte citită de tine? Greu de spus, pentru ca nu stiu care-s criteriile de apreciere a unei carti bune. Mie mi-au placut foarte mult Dragostea in vremea holerei (G. Garcia Marques), O mie noua sute optzeci si patru (G. Orwell) si Oscar si tanti roz (E. Emmanuel Schmitt). Ca intensitate a trairilor negative, mi-au mai placut Ciuma si Renegatul (A. Camus).
2. Ai făcut cadou cărţi? Da, e cel mai la indemana cadou pe care-l poti face. Totusi, azi poti gasi mici albume cu imagini si text in absolut orice domeniu. Cel mai interesant cadou facut de mine (unui medic deosebit de atent) a fost un album cu Pamantul vazut din satelit.
3. Care este viitorul literaturii? Io-s dentist, de unde sa stiu care-i viitorul literaturii?
Dar hai sa-mi dau cu parerea. Cred ca nu vor disparea cartile pe hartie. Cel putin nu in timpul vietii mele. Observ tendinta ca experientele reale ale oamenilor (si mai putin fantasmele lor) sa fie prinse intre coperti colorate.
4. În ce limbi ai citit cărţi? Beletristica in romana si, rar, texte scurte in engleza. Medicina, sociologie si psihologie: in romana si engleza.
5. Ce cărţi celebre nu ţi-au plăcut? Fratii Karamazov (F. Dostoievski). M-am apucat de trei ori de ea si nu am reusit sa trec de capitulul 1. Eu nu as zice ca nu mi-a placut. Nu sunt inca pregatita pentru aceasta carte. Dar intr-una din zilele astea…
6. Ce ţară a produs cea mai bună literatură? Pfff… de unde sa stiu eu? Nici nu ma intereseaza. Mie-mi plac cartile englezesti gen Jane Austen si Charlotte Bronte.
7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti? Uneori. De exemplu, am scos citate din seria Dune (F. Herbert) si apoi le-am inserat in emisiunile mele.
8. Cam câte cărţi ai citit până acum? Povesti, beletristica, medicina, sociologie, psihologie? Pai e destul de greu de spus. Oricum, nu conteaza, caci nu imi mai amintesc nimic.
9. Cu ce cărţi ai adormit în braţe de plictiseală? Cu cele de stomatologie, bineinteles. Inca mai casc.
10. Ce înseamnă cărţile pentru tine? Cartile sunt cel mai interesante obiecte de decor din casa mea. Am o biblioteca plina de viata!
11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumparat-o? Cartea din imagine. Este un album despre casele englezesi din zona rurala, acele conace imense, cu pajisti, iazuri si gradini de trandafiri, cu tapet pe pereti si servicii din portelan. A costat 250 ron.
12. Care este cel mai tare final la o carte citită? Fiul risipitor (R. Tudoran) are un final foarte trist. Este o carte despre o femeie indragostita de un barbat cu personalitate borderline, care nu-si poate gasi linistea si implinirea si, in consecinta, n-o lasa nici pe ea sa fie fericita.
Nu se mai auzeau automobile trecand, nici tarnacoape lovind in pamant; se stinsesera felinarele intre ruine. Ramasese doar luna peste tot. Ea si scancetul Evei, plangand pe pilon: “Iubitul meu, iubitul meu! Fara tine mi-e casa pustie si pamantul gol. Vino intr-o zi, cand ai sa vrei, te astept cat de tarziu…” Era o intinsa liniste alba imprejur, linistea astrilor morti care ratacesc in univers. Si in linistea asta parca se auzea o vioara cantand. Parca pe un pod trecea un muzician orb, dus de pulpana hainei negre de un copil blond.
13. Care este cartea care te-a influentat cel mai mult? Personalitate si transfer si Imaginea omului si imaginea lui Dumnezeu (C. G. Jung), pentru ca mi-au deschis drumul spre autocunoastere. Parintele Serghei si un fragment din Ana Karenina (L. Tolstoi), pentru ca mi-au confirmat faptul ca viata inseamna, de fapt, gesturi firesti, naturale si nu o permanenta framantare si vinovatie. Micul print (A. de Saint-Exupery) pentru ca mi-a aratat ca prietenia inseamna a crea legaturi.
14. Care scriitor te-a influenţat cel mai mult? Carl Gustav Jung. Incepand cu cartile lui, am descoperit universul din interiorul cutiei mele craniene
De atunci am convingerea ferma ca n-o sa ma plictisesc niciodata cu mine insami.
15. Cât de repede citeşti o carte? Depinde. Inainte citeam o carte/ zi. Acum scriu blog entry-uri, nu mai am timp sa citesc
16. Poate literatura să schimbe lumea? Poate si trebuie sa o schimbe. Eu ma schimb invatand lucruri noi sau confirmandu-mi ceea ce am deja in minte. Iar lumea se schimba odata cu noi.
Nu dau leapsa mai departe, dar daca ai ajuns cu cititul pana aici, mi-ar placea sa imi spui intr-un comment ce titlu de carte iti vine acum, in momentul asta, in minte si de ce.
In 2006, cand am inceput sa imi cumpar cartile din colectia Cotidianul, mi s-a parut o idee super. Intre timp, am realizat ca nu se vor opri si ca este posibil sa imi petrec tot restul vietii cumparand “cartea fara ziar, da, multumesc!”. Asa ca am decis ca voi scapa de aceasta dependenta in momentul in care se va umple raftul de la Ikea.
Cartile sunt pline de greseli si au in interior o hartie ieftina, care peste 20 de ani se va sfarama in bucatele mici. Totusi, cotoarele colorate arata foarte bine in biblioteca, dupa cum spunea si Mara pe blogul ei. Asta nu este insa un motiv ca sa umflu la infinit buzunarele celor din Realitatea-Catavencu!
Asa ca, de saptamana viitoare, nu voi mai cumpara cartea de la Cotidianul. Am zis!!! Am o biblioteca frumoasa, optimista, iar colectia reprezinta un background potrivit pentru evantaiul din Granada, primit cadou de la Polianschi.
Acum imi mai ramane sa ma apuc sa si citesc cele 100 de volume adunate cu constiinciozitate in 2 ani de zile!