La inceputurile blogului, era foarte util sa primesti cate o leapsa, ca aveai subiect de new entry si ocazie de socializare. Ca sa nu mai zic de pingurile care iti cresteau rankingul (haha, ce fel suna!). In ultima vreme nu mai am chef de asa ceva, dar voi face o exceptie pentru Alexandra, care scrie foarte frumos si care a fost la o emisiune de-a mea anul trecut. 
Am mai scris despre carti acum doi ani (Dune, casa Atreides) si acum un an (Parca se auzea o vioara cantand). Sa vedem cat de originala mai pot fi, in aceste conditii.
1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Folosesc semne de carte, pentru ca imi plac si am o intreaga colectie. Sau cartonase colorate, sau post-its. In nici un caz nu indoi colturile si nici nu scriu pe carti. Manualele, in schimb, sunt pline de sublinieri si notite, ca asta e rostul lor.
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Nu imi mai amintesc. Probabil ca nu, de foarte-foarte mult timp.
3. Citiţi în baie?
Doar reviste de stomatologie. Este singurul loc in care nu mi se pare ca pierd vremea rasfoindu-le.
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Desigur! M-am si apucat de ea acum cativa ani, dar e la stadiul de notite. Este despre dinamica unui grup de tineri neoprotestanti intr-o tara ortodoxa, cu picanterii, pasiuni si intrigi, insa inainte sa o finalizez trebuie: 1. sa mai studiez psihologie ca sa inteleg ce-i cu complexul ala oedipian; 2. sa mai citesc despre conformism si despre cum este el mai puternic decat adevarul sau dragostea si 3. sa gasesc formula in care sa spun povestea fara sa ranesc pe nimeni Deci, foarte probabil ca o voi scrie pe la 87 de ani, asta daca nu cumva mor inainte.
Manualele pentru studenti nu se pun.
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Nu cred nimic, cu exceptia faptului ca arata bine in rafturile bibliotecii. Am colectionat si eu o vreme carti, dar mi-am dat seama ca e o alta forma de dependenta. Prefer sa imi aleg titlurile si autorii pe care ii vreau eu.
6. Care este cartea preferată?
Quo Vadis (Henryk Sienkiewicz). am citit-o cand eram mica si o recitesc de fiecare data cu placere. Am fost foarte incantata cand am putut vizita biserica de pe Via Appia, in 2008, era ca si cum m-as fi intors in timp!
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Vezi mai sus. In afara de asta, mai citesc cu placere Mandrie si prejudecata (Jane Austen) si gata, ca nu mai stiu.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Nu ma prea impresioneaza intalnirile cu vedete, scriitori celebri sau alte personalitati. I-as cere, cel mult, o dedicatie, caci asta cred ca ar creste valoarea cartii respective (si e bine sa stii ca esti inconjurat de obiecte valoroase, nu? ) Aaaa, daca cineva cunoscut publica o carte, e cu totul alta poveste. Imi place sa merg la lansare si sa ma bucur de realizarea lui.
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Fooooooooarte rar am ocazia sa vorbesc cu cineva despre ce citesc. Urasc fazele de genul: “Ai citit cartea X? Cum?! Nu ai citi-o?!”. Asa ca, pentru a nu ajunge in aceasta situatie, fac un anunt oficial: nu am citit nici o carte, nu am vazut nici un film si nu am ascultat nici o melodie!
Serios acum, cred ca am noroc: despre unele carti, in special cele de sociologie, pot vorbi cu studentii iar ei, saracii, nu au ce sa faca, trebuie sa ma ascute!
10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Cred ca, rasfoind-o, ar trebui sa ma regasesc in subiectul sau personajele cartii. Sa simt ca are legatura cu mine.
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Pentru noi, romanii, cred ca e bine sa citim cateva carti: Biblia (suntem o tara crestina, da?), Mihai Eminescu, poezii populare, Amintirile din copilarie ale lui Ion Creanga. Apoi, cred ca ar trebui sa citesti cate ceva din marea literatura a lumii, iti deschide orizontul si te face mai tolerant. De fapt, nu! In ziua de azi, nu mai e obligatoriu sa citesti nimic, din pacate.
12. Care este locul preferat pentru lectură?
Pe terasa la Valenii de Munte.
13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Daca as asculta muzica, mi-ar veni sa cant si nu as mai avea chef de altceva. Imi place sa citesc in liniste, eventual in aer liber.
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Doar manualele de la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice. In rest, prefer hartia si mirosul de cerneala tipografica.
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Mai citesc si carti imprumutate, dar din ce in ce mai rar. Daca stiu ca este cartea mea, am sentimenul ca, oricand as dori, m-as putea intoarce in atmosfera cartii. De aceea, mi-am cumparat unele romane pe care le-am citit in copilarie doar ca sa fie acolo, pe raft.
16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Hmmm… Cartile de socio si psihologie sunt ca niste porti catre o alta lume, mai larga. Intrand acolo, nu sunt neaparat mai fericita, dar cresc. Cartile de beletristica sunt un mod de a fugi din realitate, dar si un mod de a te regasi in experienta reala sau imaginara a altora.
Acum, ca am scris asa de mult, ma duc sa mai citesc un pic.
Dar hai sa-mi dau cu parerea. Cred ca nu vor disparea cartile pe hartie. Cel putin nu in timpul vietii mele. Observ tendinta ca experientele reale ale oamenilor (si mai putin fantasmele lor) sa fie prinse intre coperti colorate.
