Posted by
LoRE on 7 April 2010
Mi-a placut foarte mult la scoala: mirosul de cerneala proaspata, lucrurile noi pe care le aflam zilnic, intalnirea cu colegii, sentimentul apartenentei la ceva important. Si, de aceea, am tot invatat, ba chiar m-am angajat in invatamant, ca sa fiu sigura ca voi merge la scoala pana la pensie.
Acum doua saptamani am terminat doctoratul, cea mai importanta scoala pe care o puteam urma in viata asta. Pana acum, am avut permanent cate o scuza de la a face lucrurile pe care le doream. Vedeti, eram ocupata fie cu examenele, fie cu referatele, fie cu cercetarile experimentale, cu teza sau cu prezentarea finala. De-acum inainte, s-a cam terminat cu copilaria si va trebui sa devin adult. Nu voi mai putea evita sa platesc facturile, sa imi termin de decorat casa, sa cant intr-un cor, sa merg la medicul de familie, sa vizitez New York-ul, sa mananc mancare gatita de mine.
De acum inainte, voi avea timp. Chestia asta este putin infricosatoare.
Posted by
LoRE on 25 January 2010
Mi se pare putin ciudat sa scriu despre felul in care ARATA o carte, in loc sa ma refer la continutul ei. Ce mare lucru? Niste foi tiparite cu negru pe alb, legate intre niste coperti din carton colorat! Eeee, uite ca nu-i chiar asa! Tocmai am primit de la prietena mea Roz “Nostalgia” lui Mircea Cartarescu, publicata de Humanitas intr-un format nou-nout si neobisnuit, folosit pentru prima data la noi in tara. Cartea va fi lansata joi, 28 ianuarie, impreuna cu Gazeta Sporturilor.
Faptul ca exista pdf-uri si ebooks ne usureaza foarte mult viata. Mie, insa, imi place sa-mi folosesc toate simturile cand citesc: sa simt hartia fina pe varful degetelor, sa ii ascult fosnetul, sa miros cerneala proaspata. Pentru astia ca mine, noua carticica este o adevarata bijuterie. Are dimensiunea unei casete audio si foi foarte subtiri, ca de Biblie, insumand aproximativ 570 de pagini micute. Cand o deschizi, insa, ai in fata o pagina normala de carte, cu un scris mare si usor de citit. Ca dovada, pana si oaia Aretha este cucerita de noua jucarie si isi petrece serile citind Mendebilul.
Acest nou format este denumit de Catalin Tolontan “cartea viitorului” si mi se pare o inventie tare simpatica. Este inca o dovada ca, indiferent de cat de mult se va dezvolta internetul, cartile tiparite nu vor disparea, ci se vor transforma si adapta la nevoile cititorilor.
