Tag: cunoastere

Disimulate modestii

Posted by on 5 January 2010

Imi amintesc de e-mailul dat acum cativa ani de o fosta colega, care se autoelogia spunand: “nu am timp de disimulate modestii”. Am pastrat mesajul asta intr-un folder, pentru ca mi s-a parut un exemplu foarte amuzant de aroganta si siguranta de sine. Indiferent daca acea persoana era sau nu competenta, stilul in care isi afisa in public rezultatele muncii mi s-a parut exagerat. Nu degeaba se spune ca “tonul face muzica”.

Am avut intotdeauna o usoara indoiala cu privire la oamenii foarte siguri de ei si plini de tupeu. Mi se pare ca, pe masura ce stii mai multe, incepi sa iti dai seama de marea ta ignoranta si, ca urmare, devii mai modest. Am mai scris despre asta acum un an si jumatate, in entry-ul “Stiu ca nu stiu“.

Imi vine foarte greu sa lucrez cu oamenii care n-au timp de “disimulate modestii”. Pentru ca, in cazul lor, nu conteaza subiectul, povestea sau oamenii din jur care fac ceva extraordinar, ci lupta pentru putere. Legea junglei: cine da mai mult din gura si face mai multe valuri, cine seamana panica in mintile celor din jur si are ultimul cuvant, ala invinge.

Din fericire, in momentul asta al vietii mele nu mai sunt silita sa lupt cu nimeni si nu mai demonstrez nimanui nimic. Si am prieteni care vad foarte limpede lucrurile. Le vad cu inima.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Bloggingul si psihoterapia

Posted by on 19 August 2009

Subiectul asta poate fi abordat din cel putin trei puncte de vedere:

1. In articolele de pe blog iti poti exprima opiniile, frustrarile si problemele si, eventual, poti primi raspuns la ele. Spun “eventual” pentru ca, daca iti faci blog, nu ai nici o garantie ca cineva il va citi sau comenta. Din punctul asta de vedere, bloggingul are urmatoarele avantaje: este gratis si poti scrie oricat si oricand. Pe de alta parte, insa, psihoterapia are avantajul ca, intr-un timp limitat, poti rezolva anumite probleme si primesti si feedback de la psihoterapeut. Desi costa, eu zic ca merita :D

2. A doua legatura dintre blogging si psihoterapie se refera la faptul ca oamenii care isi expun viata online si isi spala rufele in public par a avea (cel putin din perspectiva traditionala) oareshce probleme la cap. Deci ar avea nevoie de psihoterapie.

3. Ideea de la care am plecat este, insa, aceea ca daca incepi sa citesti psihologie si sa te formezi in psihoterapie, nu prea mai poti fi un blogger autentic. Iti cam rezolvi dilemele existentiale si nu prea mai ai aceeasi nevoie ca inainte sa te exprimi. Nu mai cauti nici acceptare si recunoastere cu asa insistenta ca inainte.

Pe de alta parte, ca sa scrii un blog entry convingator, trebuie sa ai un punct de vedere clar. Sa prezinti lucrurile dintr-o singura perspectiva si sa faci afirmatii categorice. Sa crezi ceea ce spui si sa sustii asta indiferent ce contraargumente iti sunt prezentate in comentarii. Sa abordezi subiecte fierbinti sau controversate. Sa faci clasificari. Sa prezinti etape si criterii. Sa dai sfaturi si solutii proprii la problemele altora.

Cand incepi sa iti dai seama ca totul e relativ si ca nu exista solutii general valabile la probleme, cand intelegi ca fiecare om reactioneaza cum poate el in momentul respectiv la provocarile sau incercarile din mediu, parca nu-ti mai vine sa fii chiar asa categoric. Iar asta dauneaza grav bloggingului.

In ultima vreme am avut mult mai rar chef sa scriu pe blog si, daca am postat cate ceva, totusi, a fost mai mult din datorie decat din nevoie. Inca mai caut formula in care sa public diverse lucruri, fara a pierde nota personala si, in acelasi timp, fara a generaliza sau transa categoric lucrurile. Greu!

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Stiu ca nu stiu

Posted by on 13 September 2008

In 2003, in Biblioteca Centrala Universitara, faceam un referat despre limbaj. In cartea pe care o citeam, am gasit mentiuni despre alte trei lucrari interesante. Le-am cerut si, in prima dintre ele, au aparut inca doua studii care meritau citite. In lumina care cadea prin tavanul de stica, am avut o revelatie: ca nu voi putea niciodata sa citesc tot si nici sa fac tot ce mi-as dori in viata asta. Mai rau, mi-am dat seama ca ceea ce stiu eu este ca un fir de nisip in oceanul cunoasterii.

Asta nu inseamna ca trebuie sa disper sau sa las balta totul. In revista Psychologies din septembrie este un articol despre Socrate, filosoful care spunea: “stiu ca nu stiu nimic. Ca voi toti, eu nu posed cunoasterea, dar numai eu am avantajul de a sti ca nu stiu nimic. Aceasta constiinta a ignorantei ramane si in prezent un excelent antidot impotriva oricarui dogmatism si reprezinta inceputul cunoasterii”.

De partea cealalta se afla oamenii care cred ca stiu tot. “Ei ştiu. Nu mai au nevoie să cerceteze. De fapt unii dintre ei nici nu-şi mai pun întrebări. Pentru ei, misterele universului sunt rezolvate”. Citatul este dintr-un articol amuzant de pe blogul lui Darius cel Tulbure.

Incheierea trebuie sa o faca Paul din Tars printr-un text plin de optimism: “Caci cunoastem in parte, si prorocim in parte; dar cand va veni ce este desavarsit, acest in parte se va sfarsi. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci vom vedea fata in fata. Acum cunosc in parte; dar atunci voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin”. (Biblia, 1 Corinteni 13: 9-12).

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Dumnezeu exista in mintea noastra

Posted by on 14 February 2007

“Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima omului şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit”.

Foarte interesat. Asta mi-a amintit de Jung in lucrarea “Imaginea omului si imaginea lui Dumnezeu”, in care analizeaza – printre altele – si visurile unor atei. El a descoperit arhetipul divinitatii, un locus in psihicul nostru rezervat lui Dumnezeu. De atunci incoace ma tot intreb daca faptul ca eu am nevoie de vesnicie si de divinitate este o dovada ca ele exista. Sau…

14 februarie 2007

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Ca linia orizontului

Posted by on 13 February 2007

Daca vad un om care se crede foarte destept, ma gandesc care e problema lui. Oamenii cu adevarat valorosi sunt modesti si simpli si la locul lor.

“Am zis: ma voi intelepti. Dar intelepciunea a ramas departe, cu mult mai departe decat era mai inainte, si ce adanca! Cine o va putea gasi?” Eclesiastul cap. 7 versetele 23-24.

O viata de om nu iti ajunge ca sa devii destept. Cu cat citesti mai mult, cu atat iti dai seama cat de putine stii si cat de multe au mai ramas de cucerit. Numai prostii sunt mandri, pentru ca ei nu vad cat de multe nu stiu si cum se indeparteaza permanent linia orizontului.

De ce sa vrei sa devii mai bun si mai destept, cand pana la urma si cel intelept are aceeasi soarta cu cel prost si, in plus, “cine stie multe, are si multa durere”?

13 februarie 2007, Yahoo! 360 Blog

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email