Tag: desert

Rote Grutze in Romania

Posted by on 14 October 2013

rote grutze

Budinca de fructe de padure si de cirese

Vesti bune pentru iubitorii de budinci pline de chimicale si conservanti. Acum, ei pot gasi cel mai delicios desert – Rote Grutze clasic, dar si varianta de cirese –  pe rafturile magazinului Mega Image.

Printre acesti iubitori ne numaram eu si un coleg cu care am filmat acum doi ani in Berlin. Ne-am intors cu geamantanele pur si simplu pline de borcane imense de Rote Grutze.

Acum, insa, cand e la indemana, desertul asta parca nu mi se mai pare chiar asa bun. Exact la fel mi s-a intamplat si cu barza Philadelphia. Ce inseamna asta? Ca si eu, ca si ceilalti oameni, apreciem doar ce nu putem avea.

Tavuk göğsü

Posted by on 19 April 2012

Cand sunt intr-o tara straina, ma straduiesc sa mananc acele preparate specifice locului, pe care nu le-as gasi la noi acasa sau in alta parte a lumii*.

Asa am ajuns sa mananc Tavuk göğsü (in traducere “piept de pui”), un desert care seamana la gust cu grisul in lapte sau cu ceva ce facea bunica-mea in Constanta. “lapte de pasare”.

*Chestia asta implica si riscul sa dai banii pe ceva necomestibil, cu un gust ciudat sau, mai rau, sa te strici la stomac. De aceea, colegul meu Ciprian este conservator si nu se arunca la mancaruri necunoscute. Uneori are si el dreptate… :D dar nu in ceea ce priveste laptele asta de pasare!

Sobyiet

Posted by on 13 April 2012

Aseara am mancat cele mai bune baclavale din univers: pe langa umplutura clasica de miere si nuca, aveau si putina smantana. Iar deasupra era presarat fistic verde. Restaurantul se numeste Sütiş Kebap Dünyası si e in Taksim, Istanbul.

Daca se simte cineva suficient de gospodina pentru asta, sunt o multime de retete pe Internet: click aici.

Miraj sau halucinatie?

Posted by on 10 November 2011

Daca as merge prin desert, sub soarele arzator si cu ochii plini de nisip, cred ca as avea nevoie disperata de o oaza. Racoare, apa, verdeata. Lucruri absolut normale pentru toti cei care au ales sau au avut norocul sa fie, de exemplu, la munte. Pentru calatorul in desert, insa, acestea sunt inaccesibile, asa ca mintea incepe sa creeze iluzii.

Mirajul este un fenomen natural, produs de reflexia totala a luminii atunci cand intalneste straturi atmosferice cu temperaturi diferite. Razele de lumina se inclina in directia aerului mai dens (mai rece), deci imaginea se deplaseaza spre aerul mai putin dens (mai cald) iar observatorul va vedea, pe langa imaginea propriu zisa a obiectului, si imaginea sa rasturnata, ca intr-o oglinda. Problema se pune cum interpreteaza fiecare ceea ce vede.

Halucinatia, insa, este o tulburare psihica fara baze reale. Persoana aude, vede, simte tactic sau chiar miroase si are senzatii gustative, dar fara ca organele de simt sa fie stimulate in vreun fel.

Este o mare diferenta daca ceea ce ai vazut, auzit sau simtit s-a intamplat in realitatea, ca fenomen natural, sau a fost o creatie a mintii tale bolnave. In orice caz, este frustrant si infricosator sa iti dai seama ca esti in desert, ca vezi o oaza de speranta undeva, sa incerci sa te apropii si sa iti dai seama ca a disparut.

Gata. De maine dimineata, o sa imi repet: nu exista desert!

Despre miraj: Incursiune in lumea fizicii.
Despre halucinatii: Sfatul medicului.
Sursa foto: Free Wallpapers.

Mamaia tot mamaie!

Posted by on 24 July 2007

Maine plec la munte. Mamaia sucks! Iarba uscata, nisip fierbinte, caldura mare, o salata cu frunze ofilite, 7 euro/shezlong, un nessfrape cu miere (bleah!), multe femei topless & pline de celulita, barbatzi care le pozau cu telefonul.

Singurul lucru bun este ca, daca stai sub umbrela pe marginea marii, bate briza si simti un pic de racoare. Ceea ce in casa nu se prea intampla zilele astea.

Pacientul englez

Posted by on 4 April 2007

Cartea lui Herodot si melodia maghiara de la inceputul filmului.

Vulcanii noroiosi

Posted by on 5 October 2006

Duminica trecuta am fost pentru prima data la Vulcanii Noroiosi, pe langa Buzau. Am urcat pe dealurile acoperite de iarba uscata, am calcat peste noroiul intarit si ne-am distrat ascultand sunetele produse de micile eruptii: baldabac, baldabac. Am facut foarte multe poze (candva o sa reusesc sa public albumul pe yahoo) si am mancat salata de vinete si fornetti stand in iarba inalta si uscata, intr-un peisaj in care s-ar fi putut filma fara nici o problema o noua ecranizare a filmului “Dune”.

Iata ce scrie pe net despre Vulcanii Noroiosi:

Desi denumirea lor ne-ar putea duce cu gandul la ceva urias si inspaimantator, vulcanii noroiosi sunt – de fapt – niste ridicaturi conice (de forma unor palnii cu varful in sus), care seamana cu niste musuroaie mai inalte si mai intinse. Aceste conuri se formeaza la suprafata pamantului, prin eruptia gazelor degajate de zacamintele de hidrocarburi din subsol (hidrocarburile sunt compusi chimici, organici, formati din carbon si din hidrogen). Pornind de undeva din adancul pamantului, gazele emanate isi fac loc catre suprafata, impingand in drumul lor apa si noroiul pe care le intalnesc in cale. Astfel, in zona prin care gazele ies in atmosfera (degajand si un miros de sulf), apa si noroiul argilos aduse din subsol se revarsa, depunandu-se in straturi conice si continuand sa bolboroseasca incet. Desi reprezinta un fenomen rar intalnit la nivel mondial, vulcani noroiosi putem admira si noi, in Romania, in zona subcarpatica a judetului Buzau.

Declarata inca din anul 1924 monument al naturii, zona Paclele Mari – Paclele Mici (situata in apropierea comunei buzoiene Berca) este singurul loc din Europa in care pot fi vazuti vulcani noroiosi, fenomene similare inregistrandu-se doar in Siberia si in Australia. De altfel, Romania este o tara – se pare – prielnica vulcanilor noroiosi: astfel de fenomene se produc frecvent in Subcarpatii de curbura (in special in zona Buzaului), dar au mai fost semnalate, in ultimii 150 de ani, si in alte locuri (langa Ocna Sibiului, la Homorod, la Bazna, pe dealurile Transilvaniei, dar si in anumite zone colinare din Moldova – unde micii vulcani noroiosi erau numiti “gloduri” sau “ochiuri de gloduri”). Totusi, formele cele mai interesante de vulcani noroiosi – si cu dimensiunile cele mai mari – pot fi intalnite in rezervatia mixta (geologica si botanica) situata la 12 kilometri de Berca, cu o suprafata de aproximativ 30 de hectare.

5 octombrie 2006, Yahoo! 360 Blog

Clatite injectabile

Posted by on 20 October 2005

Aseara ne-am plimbat prin Gradina Icoanei si, la un moment dat, am vrut sa intram intr-un pub sa bem un suc. Am gasit doar un restaurant cu mese lungi, din lemn, destul de liber, cu toate ca nu avea preturi foarte mari. Ne-am asezat si a venit o individa, care zice: “Ce ati dori sa beti INAINTE DE A COMANDA?” :) I-am spus ce, iar eu am adaugat ca dupa aceea am dori doar niste clatite cu branza dulce si stafide. Ea a spus, revoltata, ca in acel loc nu poti sta decat daca comanzi ceva de mancare. Am intrebat-o daca ea crede cumva ca imi pot injecta clatitele intravenos. A spus ca ii pare rau, dar clatitele sunt DESERT, nu mancare. Eu am replicat spunandu-i ca atata timp cat se introduc prin gura, se mesteca si ajung in stomac, sunt MANCARE.

Pana la urma am plecat, eu inca neintelegand de ce un restaurant aproape gol refuza o comanda de aproximativ 200 de mii de lei vechi. Si nu aratam a copii ai strazii. Dimpotriva, eram simpatici si stilati :))))) Oricum bancile din acel local de 2 lei (vechi) nu erau comode si nu aveau nici Santal de caise.

Am ajuns pana la urma in alta parte, o pizzerie draguta unde aveau de toate si in plus o fereastra cu perdeluta prin care se vedea o cladire foarte veche, asa ca am petrecut seara la inceputul secolului al XX-lea cu o salata de fructe pe care am MANCAT-O fiindca este MANCARE.

20 octombrie 2005, Yahoo! 360 Blog