Tag: drum

Azi imi place zapada

Posted by on 23 January 2010

Iarna_Valeni

Afara ninge linistit, iar eu stau in casa la caldura si mananc papanasi cu miere. Ce poate fi mai frumos? Dupa o saptamana in care am alergat prin zapada, m-am inghesuit in autobuzele RATB si am cheltuit gramezi de bani pe taxi, am si eu un moment de ragaz.

Nu vreau sa schiez si nici sa ma dau cu sania! Cel mai mult imi place iarna care se vede pe geam, in timp ce eu stau lipita de calorifer. Daca ar fi sa aleg un loc pe planeta asta in care sa locuiesc, cred ca ar fi o insula cu primavara vesnica.

Foto: copacii de la Valenii de Munte in luna ianuarie

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Anxietatea de serpentine

Posted by on 18 August 2009

serpentine

Azi am condus de la Valenii de Munte Deal la Brasov, cu escala la Cheia. Ca de obicei, cu o seara inainte si in prima parte a zilei, am avut anxietate de serpentine. Imi aminteam eu ca drumul e sinuos, cu niste curbe in ac de par, cu tiruri uriase si periculoase venind din sens opus, cu vai adanci si soferi grabiti care depasesc pe linia continua.

Cand colo, drumul a fost liber, curbele normale iar din sens opus au trecut doua, maxim trei tiruri. Am ajuns intr-o ora si patruzeci de minute la Brasov. Pai asa, singura pe sosea, imi place si mie sa conduc!!!

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Moloz electoral

Posted by on 28 May 2008

Am inteles ca, in campania electorala, trebuie reparate strazile Rahovei, pentru ca lui Vanghelie ii pasa. Pana la urma nu a scapat nici straduta din spatele blocului meu, acolo unde am prins eu loc de parcare. Locul nr. 7. In urma cu doua saptamani, au venit muncitorii vanjoshi si au inceput sa puna borduri pe marginea spatiului verde. Vecinii cu initiativa au aparut imediat si au dat spaga oamenilor ca, in loc de spatiu verde, sa faca locuri de parcare. Ca prin farmec, bordurile au disparut, pamantul si pietrele au fost indepartate iar locul nivelat frumos. Si pentru ca tot molozul trebuia depozitat undeva, s-au gandit ei sa il puna pe locurile de parcare platite la ADP. Dar nu pe oricare, ci pe locurile 6 si 7.

Bun. Acum, daca situatia ar fi durat 2 zile, nu as fi protestat. Problema e ca molozul lui Vanghelie zace pe locul meu de parcare de 2 saptamani, iar eu las masina pe unde apuc. Daca nimeresc pe locul impamantenit, dar neplatit la primarie, al unei familii isterice, ma cert si stau cu inima cat un purice ca o sa imi taie cauciucurile.

Pe de alta parte, ma gandesc ca nimeni nu e atat de idiot incat sa taie cauciucurile unei masini de femeie, skoda micutza si rosie, cu o bratara multicolora si o broscuta tigex antistres langa schimbatorul de viteza. Daca s-ar intampla acest lucru, masina ar zace in locul respectiv mult si bine, pana as gasi o persoana de sex masculin capabila si dispusa sa schimbe rotile de la masina. Taiatul cauciucurilor nu este, asadar, metoda de indepartare a masinii mele din acel loc. Ar mai putea incerca o zgarietura cu cheia, insa din nou, fara efect, pentru ca eu nu vad vopseaua sarita si liniile subtiri de pe tabla masinii. Le-ar observa, eventual, tatal meu sau alta persoana de sex masculin cu ochiul format, la cateva saptamani dupa incident.

Revenind la moloz. Ma intreb cat o sa mai dureze reparatiile, caci am inteles ca duminica viitoare sunt alegerile si probabil ca, dupa, nu o sa mai intereseze pe nimeni sa repara drumuri.

Asa ca am decis sa mai astept putin, iar daca nu se rezolva nimic, o sa platesc un omuletz sa mute cu roaba molozul de pe locul meu inapoi in spatiul fost verde sau… nu stiu… pe locul numarul 8, care apartine unei cocoane isterice cu parul facut permanent si imbracata intr-un capot cu flori mari, albastre.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Soseaua Pipera Tunari, o experienta unica!

Posted by on 9 October 2007

Azi am inteles cu adevarat ce inseamna soseaua Pipera Tunari. Dintr-un drum care a durat patru ore si treizeci de minute prin Bucuresti (dus-intors), doua ore au fost inghitite de aceasta minunata artera rutiera. Mashini de fitze amestecate cu foarte multe dube conduse de soferi de dube. Gropi cat cuprinde. Muncitori care se prefac ca muncesc. Indicatoare de ocolire. Dacii parcate pe marginea drumului. Tiruri care vor sa faca stanga, strivind mashinutze conduse de blonde. Taximetristi resemnati care circula cu o roata pe trotuar, daca trotuarul exista.

Eu zic ca Desertul Gobiā„¢ din imaginatia mea este o gluma. Iadul adevarat se afla situat exact pe soseaua Pipera Tunari.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Caldura mare!

Posted by on 13 May 2007

219.jpg

Vineri, in drum spre Valeni, coloana de mashini pe Aviatorilor.

Un catel cu limba scoasa iese pe geamul masinii albe din stanga. Eu, cu telefonul mereu pregatit, l-am imortalizat intr-o poza si acum intr-un blog entry.

13 mai 2007, Yahoo! 360 Blog

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Cat timp esti in viata, poti schimba ceva!

Posted by on 16 January 2007

109.jpg

Un baietel crescut intr-un lagar nazist din Bulgaria pleaca in cautarea mamei lui in Danemarca, avand la el un plic cu acte, o bucata de paine, una de sapun si o busola. A alergat prin orase necunoscute, a fost tradat de oameni aparent cumsecade, iscodit de familii si acceptat de o batranica singuratica si draguta care i-a vazut sufletul si l-a ajutat sa ajunga acasa.

“I am David” este un film impresionant despre tenacitate si speranta. “Atata timp cat esti in viata, mai poti schimba ceva”, i-a spus copilului prietenul sau, cel care si-a sacrificat viata pentru el.

Cel mai socant detaliu este insa privirea ofiterului SS care a descoperit ca bucata de sapun furata era in mana lui David si care i-a facut semn lui Johannes sa ia asupra sa vina si sa-i salveze copilului viata. Johannes moare, iar ofiterul, care in tinerete fusese indragostit de mama lui David, il ajuta pe acesta sa evadeze.

Dragostea exista chiar in cele mai cenusii locuri si in cei mai inspaimantatori oameni. Cat timp esti in viata, poti schimba ceva, atata timp cat crezi in dragoste si nu te ratacesti pe drum.

16 ianuarie 2007, Yahoo! 360 Blog

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email