Traditional, se considera ca barbatii sunt orientati catre rezolvarea problemelor si indeplinirea obiectivelor, in timp ce femeile focalizeaza pe chestiuni artistice, sentimente si grija. In acest context, mi-a devenit foarte clar in ultimele zile de ce nu am eu un iubit. E simplu. Sunt foarte perseverenta si hotarita sa rezolv diferite taskuri mai mult sau mai putin importante si, de cele mai multe ori, gasesc solutii, iar asta e o trasatura masculina.
Nu am inteles niciodata de ce eroinele din telenovele se aseaza neputincioase intr-un colt imediat cand apare o dificultate. In loc sa lupte si sa riposteze, ele asteapta, victime pasive, sa li se intample o nenorocire sau sa fie salvate de barbati. Exact ca printesele din povesti, care stateau in castel si nu faceau absolut nimic (eventual cantau, cum spunea ieri Catalin la emisiunea mea “Intre doua lumi” de la radio) si asteptau ca Fat Frumos sa vina cu merele de aur si sa le ia de nevasta.
Uneori e ingrozitor de greu sa lupti si sa rezolvi si este fooooarte bine sa fii salvata. Numai ca, in lumea asta haotica in care traiesc eu, cei mai multi barbati prefera calea cea usoara, ca cersetorul slut si urat din Noaptea de decemvrie a lui Macedonski. Asa ca, pentru a face totusi ceva si a da un sens acestei vieti, trebuie sa aleg sa imi pun “on hold” trasaturile de printesa neajutorata si sa imi manifest latura masculina centrata pe obiective. Este pretul pe care il platesc si, de cele mai multe ori, merita.
