Episodul 1. Cum m-am ratacit in Cotroceni
Acum doua saptamani, in drum spre casa, observ ca intersectia Splaiul Independentei – Hasdeu este blocata si imi zic: “Ia sa merg eu prin Cotroceni, ca-mi amintesc eu ca, acum sase ani, maxitaxi-ul o lua pe stradute si iesea langa Marriott”. Zis si facut. Intru pe langa Opera Center, trec prin cateva gropi foarte adanci si pline cu apa si ajung langa Ministerul Apararii, sunt nevoita sa intorc si ma trezesc pe niste strazi necunoscute, cu case frumoase de o parte si de alta. Nici tipenie de om. Merg incet, cu 20 km/h, sperand sa ajung intr-o zona populata. Dupa ce trec de cateva intersectii mici, ajung langa o gradinita in fata careia statea un paznic in uniforma. Dau geamul jos, fac fata de blonda nedumerita si il inteb “Cum ies eu din cartierul acesta?”. Dupa ce mi-a aratat ceva de genul faceti dreapta, apoi stanga, apoi strada coteste putin la dreapta, am reusit sa ajung exact de unde am plecat, adica langa Opera Center.
Episodul 2. Cum am ajuns la Parcul Liberatii, in timp ce incercam sa parchez la Universitate
Sambata trecuta mergeam la Corso sa il ascult pe Cornel Darvasan, avand masina plina de fete: Lavinia, Bianca si Tabita. In timp ce conduceam si eram, cat de cat, atenta la semnele de circulatie, participam si la concursul “Cine vorbeste mai mult si mai tare”. In acest context nefericit, am trecut pe langa cateva locuri de parcare largi, in care Jeleul ar fi incaput lejer si m-am trezit ca sunt in mijlocul parcarii de la Universitate si nu prea mai am unde sa las masina. Atunci am oprit, am bagat avariile si le-am rugat pe prietenele mele sa se duca singure la Corso si sa imi pastreze un loc, ca vin si eu repede, dupa ce parchez.
Bun. In linistea adanca de dupa plecarea fetelor, nu imi explic ce s-a intamplat in creierul meu (probabil nimic!), fiindca am ratat intrarea pe strada Doamnei si m-am trezit in pasajul Unirii
prea tarziu sa ma mai razgandesc. Asa ca am ajuns la Budapesta, am facut dreapta si am ajuns la Parcul Liberatii, aproape de casa mea. M-am gandit, totusi, ca ar fi foarte ciudat sa le dau fetelor mesaj “Stiti, eu am ajuns acasa”, asa ca am intors frumos pe langa Mitropolie, Unirii, Doamnei, Eforie si am gasit loc de parcare chiar langa jobul meu.
Concluzia este ca femeile aeriene, artiste, cu suvite blonde si masini rosii ar trebui sa aiba sofer.





