Tag: femeie

Entry din seria “Femeie blonda intr-o masina rosie”

Posted by on 6 March 2010

Episodul 1. Cum m-am ratacit in Cotroceni

Acum doua saptamani, in drum spre casa, observ ca intersectia Splaiul Independentei – Hasdeu este blocata si imi zic: “Ia sa merg eu prin Cotroceni, ca-mi amintesc eu ca, acum sase ani, maxitaxi-ul o lua pe stradute si iesea langa Marriott”. Zis si facut. Intru pe langa Opera Center, trec prin cateva gropi foarte adanci si pline cu apa si ajung langa Ministerul Apararii, sunt nevoita sa intorc si ma trezesc pe niste strazi necunoscute, cu case frumoase de o parte si de alta. Nici tipenie de om. Merg incet, cu 20 km/h, sperand sa ajung intr-o zona populata. Dupa ce trec de cateva intersectii mici, ajung langa o gradinita in fata careia statea un paznic in uniforma. Dau geamul jos, fac fata de blonda nedumerita si il inteb “Cum ies eu din cartierul acesta?”. Dupa ce mi-a aratat ceva de genul faceti dreapta, apoi stanga, apoi strada coteste putin la dreapta, am reusit sa ajung exact de unde am plecat, adica langa Opera Center.
Episodul 2. Cum am ajuns la Parcul Liberatii, in timp ce incercam sa parchez la Universitate

Sambata trecuta mergeam la Corso sa il ascult pe Cornel Darvasan, avand masina plina de fete: Lavinia, Bianca si Tabita. In timp ce conduceam si eram, cat de cat, atenta la semnele de circulatie, participam si la concursul “Cine vorbeste mai mult si mai tare”. In acest context nefericit, am trecut pe langa cateva locuri de parcare largi, in care Jeleul ar fi incaput lejer si m-am trezit ca sunt in mijlocul parcarii de la Universitate si nu prea mai am unde sa las masina. Atunci am oprit, am bagat avariile si le-am rugat pe prietenele mele sa se duca singure la Corso si sa imi pastreze un loc, ca vin si eu repede, dupa ce parchez.

Bun. In linistea adanca de dupa plecarea fetelor, nu imi explic ce s-a intamplat in creierul meu (probabil nimic!), fiindca am ratat intrarea pe strada Doamnei si m-am trezit in pasajul Unirii :D prea tarziu sa ma mai razgandesc. Asa ca am ajuns la Budapesta, am facut dreapta si am ajuns la Parcul Liberatii, aproape de casa mea. M-am gandit, totusi, ca ar fi foarte ciudat sa le dau fetelor mesaj “Stiti, eu am ajuns acasa”, asa ca am intors frumos pe langa Mitropolie, Unirii, Doamnei, Eforie si am gasit loc de parcare chiar langa jobul meu.

Concluzia este ca femeile aeriene, artiste, cu suvite blonde si masini rosii ar trebui sa aiba sofer.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Sunt femeile nefericite?

Posted by on 27 February 2010

In urma cu trei saptamani, eram foarte revoltata de perspectiva limitata din care erau interpretate niste articole privind fericirea femeilor intr-un text din Adventist Review, scris de Albert Mohler, presedintele Southern Theological Baptist Seminary. In entry-ul meu, am scris despre schimbarile din societate, care afecteaza ambele sexe si rolurile lor si despre faptul ca barbatii traditionalisti au interesul ca lucrurile sa ramana exact asa cum au fost dintotdeauna.

In seara asta am fost foarte, foarte incantata sa descopar (tot in Adventist Review) un articol scris de Olive J. Hemmings, profesor de religie la Washington Adventist University. Este o replica geniala la articolul dogmatic si limitat scris de primul autor. Hemmings studiaza materialul original, scris de Susan Faludi, si concluzioneaza:

“If women have more social responsibility than men, it is because society is yet to keep pace with the tide of history.  In an age where we now know that women have brains as well as brawns, that they are created in the divine image, no less than men, we still continue to send subliminal (and overt) messages of role circumscriptions that leave more social burdens on women and grant more social power to men.  It has eased the stress on men, but it has not made them truly happy, as the suicide rates show”.

“Despite its critics, the women’s movement, like the civil rights movement and other such movements, is part of something infinitely greater than itself.  It is part of the movement of human history and the greater purpose of God upon the earth. When we confine ourselves to historical comfort zones and stereotypical straight jackets, we impede the work of salvation and give birth to a messed up world.  This is what happens when social norms overcome social justice.  We cannot stop the tide of history. Rather, we can seek to discern God’s purpose in each passing decade as we understand more about who we are and what we ought to be, and faithfully act upon that revelation.  The apostle Paul says: “When I was a child, I spoke like a child, I thought like a child, I reasoned like a child; when I became an adult, I put an end to childish ways” (I Cor. 13: 11, NRSV)”.

Citind acest articol, am avut revelatia ca, de fapt, problema mea nu este ca apartin unei religii minoritare, ci ca traiesc in aceasta tara inapoiata numita Romanica, in care oamenilor le este mult prea frica sau lene sa se adapteze si tin cu dintii de trecut.

A, sa raspund la intrebarea din titlu: in America, 75% dintre persoanele care se sinucid sunt barbati. Asta inseamna ca femeile, chiar daca se declara mai nefericite (fiindca au emotii si le manifesta), gasesc mai mult sens si putere in viata.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Feminismul n-are legatura cu fericirea

Posted by on 8 February 2010

Femeile sunt mai putin fericite decat barbatii, indiferent de nivelul de educatie, status marital, social sau economic, de etnie, tara de provenienta sau daca au sau nu au copii, arata General Social Survey.

Am ajuns la aceasta informatie printr-un material publicat in Adventist Review, revista religioasa care incearca sa raspunda la intrebarea “De ce sunt atat de multe femei nefericite”. Articolul este semnat de Albert Mohler, presedintele Southern Theological Baptist Seminary si pledeaza, in opinia mea, pentru valorile traditionale. Femeile sunt nefericite din cauza feminismului, care a adus cu sine mai mult decat libertate si mii de posibilitati: a adus schimbare, multe femei simtindu-se inconfortabil in urma acestei “revolutii”. Feminismul are legatura cu puterea, nu cu fericirea.

Perspectiva din care este privita fericirea feminina in acest articol mi s-a parut putin limitata. Pe mine, una, nu ma multumeste explicatia “femeile sunt nefericite din cauza feminismului”. Asa ca am cautat sursele pe care le-a citat autorul: articolul lui Mawreen Dowd din  The New York Times si pe cel al lui Nancy Gibbs din Time. Primul articol arata ca nivelul de satisfactie si fericire al femeilor este mai scazut pentru ca ele sunt coplestie de mai multe responsabilitati: pe langa serviciu, ele intra in “schimbul doi” cand ajung acasa si incep sa faca mancare, sa aiba grija de copii si gospodarie. Femeile cer foarte mult de la ele insele si asta genereaza stres. Al doilea articol vorbeste despre schimbari in dinamica intregii societati, afirmand ca lucrurile in care femeile si barbatii sunt de acord sunt mult mai numeroase decat se crede. Pentru toti sunt importante munca, sanatatea, banii, familia si copiii. Adaptarea la viata moderna este o provocare pentru toata lumea. De aceea, importanta este cooperarea si negocierea, pentru ca ambele sexe sa isi poata implini asteptarile.

Problema este ca, pentru negociere, e nevoie de doua parti. Si mi se pare ca, in prezent, barbatilor le este mult mai bine ca in trecut: nevestele lor aduc bani in casa, dar au grija si de gospodarie, bucatarie si cresterea copiilor in acelasi timp. Femeile nu-s mai nefericite din cauza feminismului sau a posibilitatilor de alegere, ci din cauza suprasolicitarii, presiunii si sentimentului de vinovatie ca nu le pot face pe toate perfect. Nu cred ca o persoana care se naste cu un anumit potential ar putea fi fericita daca ar ramane needucata, izolata social si dependenta economic.

A, daca o femeie alege sa stea acasa pentru o vreme ca sa aiba grija de copii, bravo ei! Inseamna ca  renunta la sine pentru binele acestora. De cealalta parte, nu vad ce beneficiu ar putea avea copiii care se nasc in ziua de azi daca mama lor ar fi ignoranta si limitata.

Mie imi pare rau de un singur lucru. Datorita unor articole scrise de barbati traditionalisti, care au tot interesul ca lucurile sa nu se schimbe, datorita educatiei din familiile traditionaliste, se va ajunge la negocierea si cooperarea de care vorbeam mai sus cand va fi mult prea tarziu pentru mine. Asa ca nu-mi ramane decat sa ma obisnuiesc cu ideea ca da, poate ca nu experimentez fericirea si siguranta din globul de sticla, dar cel putin sunt libera sa fiu ceea ce imi doresc si pot sa fiu.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Ce vor femeile?

Posted by on 16 August 2009

Eheeei, aici discutam altfel. Dupa articolul asta serios despre aspectele sociale ale alegerii nevestei potrivite, cred ca e timpul si pentru putin zahar.

Din motive biologice, din educatie sau poate datorita conditiilor sociale (secole la rand au fost lipsite de drepturi fundamentale), femeile doresc sa fie ocrotite si sa aiba un camin confortabil. Suna asa de bine “cozy” in limba engleza! De aceea, statistic vorbind, ele vor alege acel barbat capabil sa le ofere siguranta si resurse pentru ele si copiii lor. Asadar, sunt la mare cautare barbatii maturi, responsabili, cu situatie financiara buna si cu o infatisare atragatoare.

Pe langa asta, insa, femeile vor ca partenerii de viata sa le asculte cu adevarat, sa nu le ingradeasca libertatea de miscare si exprimare, sa le iubeasca pentru inteligenta si spiritualitatea lor, dar sa fie in acelasi timp foarte atrasi de frumusetea lor si sa nu se mai uite niciodata, pentru tot restul vietii, la alta femeie. Ele vor ca barbatii sa aiba initiativa, ceva de genul “nu vreau sa imi aduci flori fiindca asa vreau eu, ci vreau sa sa imi aduci flori pentru ca tu vrei  sa imi aduci flori”.

Si, fiindca nu vreau sa inventez roata, va recomand filmul “What Women Want”, o frumoasa poveste de dragoste si o importanta lectie pentru barbati.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Domnita la ananghie

Posted by on 18 March 2009

pana_jeleu2

Veneam eu vesela inspre casa de la Speranta, discutand in coloana (de-acum obisnuita) de la Baneasa cu Mihaela si Lavinia despre bluze, cadre de filmare, zile de nastere si alte frivolitati de acest gen. In fata erau Emi si Luminita, in masina radioului. Ne faceam semne cu farurile, dadeam din maini si radeam. Ziua inceputa nasol parea ca se va termina cel putin OK.

La un moment dat, Emi se muta pe alta banda si ramane in urma. In timpul asta, Jeleul incepe sa traga spre stanga. Ma sa fie! imi zic eu si deschid usa sa ma uit la roata din spate. Nimic. Dupa 2 minute, soferul din stanga mea imi arata cu degetul insistent spre roata din fatza. Deschid usa, cobor in gerul de afara in maneca scurta cu pantofiorii de lac si, ce sa vezi? Pana!!! Un alt sofer, genul corporate cu camasa & cravata, care cauta ceva in portbagajul masinii, se uita la mine.

Sofer Corporate: Ai pana!

LoRE In Camasa Cu Pantofi De Lac: Vad!

SC: Trebuie sa schimbi roata!

LICCPDL: Asta stiu si eu, dar cum?!

SC: Ei, te descurci tu! Vezi ca roata de rezerva e in portbagaj!

Mda, merci mult, esti superamabil. Ce sa mai zic?! Greu e sa fii femeie, cu asa barbati! Numai o alta femeie poate sa inteleaga asta. In timp ce eu zgariam asfaltul cu janta (cercul de metal de la masina), fetele sunau la Emi, care venea din urma pe banda 3, sa il roage sa opreasca si sa ma ajute.

Asa ca Emi ne-a ajuns din urma, a pus frumos cricul si a schimbat roata Jeleului. Intre timp, Lavinia, Mihaela si cu mine ne invarteam in jurul masinii si radeam. La final, colegul nostru era foarte negru pe maini si intarziase rau de tot de unde avea treaba. Iar eu ii sunt foarte recunoscatoare ca m-a scos din incurcatura.

Cu ocazia asta, am inteles ca batul ala rosu este triunghiul, iar pe cercurile masinii mele sunt 5 suruburi. Si am mai inteles ca sunt anumite lucruri pe care nu am cum sa le fac singura. E peste puterile mele! Daca nu ar fi fost Emi, probabil ca ne-am fi asezat toate trei pe marginea drumului si am fi facut semne cu mana pana ar fi oprit cineva sa schimbe roata. Sau ar fi schimbat-o Mihaela, care sustine ca le are cu mecanica auto. Sau am fi sunat la cineva care avea in momentul ala acces la internet, sa afle numarul de telefon al unei firme care schimba rotile de la masina in mijlocul drumului.

Si in continuare, un mic ghid ilustrat pentru soferite (blonde cu masini de culoare rosie) . Foto1: pana; cauciucul e dezumflat iar roata sta pe janta (pl. jante, nu genti!) ; foto2: capac de Skoda; foto3: pantofi de lac in balta cu noroi.

Observatie foarte importanta (tot pentru soferite blonde, cu… ): daca decideti, totusi, sa schimbati roata, e bine sa purtati in poseta servetele umede parfumate pentru ca, de pe roti, se ia o pacla neagra si aderenta de degete care miroase a cauciuc.

pana_jeleu11 pana_jeleu3 pana_jeleu4

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Natural Born Woman

Posted by on 12 February 2009

dreams_goals

Foto de aici.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Exista Fat Frumos?

Posted by on 20 October 2008

Ieri am iesit cu fetele la restaurant si, din vorba in vorba, s-a conturat o clasificare a barbatilor singuri, caci cu femeile ne-am lamurit mai demult (click aici!). Iata cele patru mari categorii:

1. Liber ca pasarea cerului. In aceasta categorie intra barbatii cu varste intre 20-25-30-35-40-45… de ani care indeplinesc una sau mai multe din conditiile urmatoare: locuiesc cu MAMA; au o foarte buna parere despre ei insisi, adesea fara o baza solida in realitate; au un serviciu care le ocupa suficient timp incat sa nu aiba timp sa se gandeasca prea mult; au intotdeauna prietena, dar nu vor sa se insoare cu ea, deci sunt ca si liberi, deschisi la noutati; cred ca stiu totul despre femei si, daca cumva o fosta prietena e nemultumita de ceva, cu siguranta ca este problema ei; se vor insura, dar nu acum, ci candva, cu o femeie asa cum viseaza ei; singurele momente de anxietate in viata sunt declansate de utilizarea cuvantului sau ideii “responsabilitate”.

2. “Ma insor intr-un an, maxim 2″. Acest grup este format in proportie de 90% din domnii din categoria de mai sus, ajunsi la 30-35-40-45-50 de ani. Restul de 10% este format din oameni seriosi care s-au preocupat de cariera si construirea unei situatii materiale de invidiat. Ei bine, in momentul in care cei mai multi dintre prietenii din grupul lor s-au casatorit si au inceput sa toarne plozi, domnii din categoria nr. 2  au revelatia propriei inutilitati si isi cauta nevasta. Cand gasesc o candidata potrivita, ii flutura propunerea de casatorie sub nas. Daca d-ra accepta, se casatoresc. De multe ori, nevestele acestor barbati sunt mult mai nasoale decat fostele prietene dar deh, ce sa faci, cu ceasul biologic nu te pui. Daca insa d-ra refuza, ei nu mai insista, ci cauta in alta parte. De fapt, ei nu o vroiau pe d-ra in cauza, ci isi cautau nevasta, deci oricine accepta e super OK. Dragostea nu are ce cauta in aceasta ecuatie.

3. Divortat si cu copii. Aceasta categorie este cea mai induiosatoare. Domnul in cauza a trecut printr-o casnicie, a simtit caldura unui camin si ganguritul unui copil si, dintr-o data, se trezeste singur. Vizite programate, pensie alimentara. Cu conditia ca traumele psiho-emotionale sa fie rezolvate la timp, barbatii din aceasta categorie au a doua sansa: pot sa isi aleaga in cunostinta de cauza o nevasta inteligenta, amuzanta, independenta, care sa nu ii sufoce si care sa mai faca inca doi copii. De care, apoi, sa divorteze si sa se trezeasca singur, cu vizite programate si trei pensii alimentare.

4. Fat Frumos pe un cal alb. Aici intra barbatul perfect, imaginat de fiecare femeie necasatorita pana la 30 de ani. Unii zic ca nu ar exista, dar am vorbit cu prietenele mele si cica asta ar fi un zvon lansat de femeile deja maritate, invidioase pe libertatea noastra. Eu m-am gandit bine si tind sa cred ca, totusi, Fat Frumos exista, dar este bine ascuns printre barbatii dintre cele 3 categorii anterioare.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Ireversibil

Posted by on 19 September 2008

Iti dai seama imediat ca omul pe care il iubesti a facut un gest pe care n-o sa il poti ierta. Si chiar daca l-ai ierta, amintirea loviturii va ramane mereu ca o umbra intre tine si el. Si cu toate astea, te straduiesti sa spui ca nu s-a intamplat nimic. Incerci sa te convingi ca ceea ce spune e mai important decat ceea ce face. Te agati cu disperare de cuvinte, le imbraci in culori calde, construiesti un vis in jurul lor.

Dar totul e inutil. Lucrul acela decisiv din trecut a fost ca lama unui bisturiu: ti-a extirpat o parte din suflet. Nici un vis si nici un cuvant nu o sa iti mai aduca inapoi increderea inocenta in celalalt.

Incet, incet, ajungi sa iti dai seama ca te doare foarte tare nu ceea ce a facut, ci faptul ca a distrus imaginea minunata pe care o aveai despre voi doi. Ca ti-a refuzat sansa la libertate prin iubire. Ca a fost un alt individ din multime in loc sa fie un inger cu aripile intinse catre cer.

Cand iubesti, este normal sa speri, dar trebuie sa iti asumi riscul de a fi ranit. Ireversibil.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Care pe care

Posted by on 24 June 2008

Simt uneori ca relatiile cu barbatii sunt “care pe care”. Ne jucam, ne vanam, ne incercuim si cochetam. Ne testam limitele. Uneori e amuzant, alteori obositor.

Tot gandindu-ma asa, mi-am dat seama cum sunt eu cand iubesc si nu vreau sa ma schimb, caci imi place de mine. Imi dau seama ca simt ceva pentru un om si, pana nu se consuma ceea ce simt, nu merg mai departe. Nu fac compromisuri, nu caut inlocuitori.

In timp, se aduna intamplari, reactii, cuvinte sau fapte care erodeaza sentimentele si, la un moment dat, lucrurile se termina in mintea mea. Este trist ca iubirea nu dureaza vesnic, dar macar stiu ca am trait tot ce se putea trai in situatia aia. Nu am regretul ca s-ar fi putut mai mult dar mi-a fost teama, sau rusine, sau ca mi-a fost prea greu.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Tocuri de 11 cm

Posted by on 21 June 2008

Am fost ieri la o sindrofie la care s-a cerut “tinuta de cocktail”, asa ca am decis sa imi pun sabotii cu toc de 11 cm. Este clar de ce aceste incaltari zac in dulap de aproximativ 5 ani: nu am reusit sa le port decat de 2-3 ori. Prima data a fost la nunta lui Mihai Gadea de la Clubul Diplomatilor (moment de neuitat datorita ingrozitoarelor dureri de picioare). De fiecare data cand m-am incapatzanat sa port acesti saboti, si ei s-au incapatanat, la randul lor, sa imi rupa spatele. Sunt perfecti, ca luati de pe raft si probabil ca la implinirea a 80 de ani de existenta voi putea incalta aceeasi pereche de saboti cu toc care m-a adus azi la disperare.

De ce purtam noi, femeile, tocuri? Pentru ca dau elegantza si cochetarie oricarei tinute. Pentru ca sunt fooarte sexi si, uneori, ne dorim sa aratam ca in revistele glossy, care ne baga in cap ideea ca femeile adevarate au tocuri inalte. Totusi, sunt si multe dezavantaje:

- degetele de la picioare sunt impinse si presate anterior; pot sa apara deformari osoase pana la o forma grava numita degete in ciocan;

- tocurile pot determina aparitia bataturilor;

- tocurile purtate mult timp pot deforma mersul si pot da dureri de genunchi, schimba centrul de greutate al corpului si conduc la dureri de spate (lombare);

- femeile care poarta tocuri, in special pantofi deschisi la spate, fara bareta, sunt predispuse la fracturi: se dezechilibreaza si cad;

- femeile care poarta tocuri inalte la volan au o sensibilitate si o stabilitate mai scazuta la apasarea pedalelor, deci pot face mai frecvent accidente rutiere.

Pantofii cu toc nu-s facuti pentru mers sau pentru stat in picioare, ci pentru rarele ocazii cand trebuie sa arati ca scoasa din cutie si asezata langa cutie. In restul timpului, e mai sanatos sa iti expui decolteul sau, si mai bine, frumusetea interioara. Asta sigur nu afecteaza sistemul osteo-muscular si nici nu produce durere.

Schema de mai jos e luata de aici (Washington Post). Click pe poza pentru dimensiuni mari de tot.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email