Tag: fericire

Casa imperfecta

Posted by on 11 March 2010

Ma uitam in seara asta prin casa: zidurile sunt cam strambe, usile scartaie, se vad cablurile de la telefon si televizor, iar in bucatarie, mobila e veche si neincapatoare.

In casa asta am trait momente neplacute, m-am simtit singura sau mi-a fost teama, am fost dezamagita sau epuizata. In acelasi timp, nu exista nici un alt loc in lume in care sa ma fi simtit mai in siguranta, mai linistita, mai libera si mai aproape de centrul fiintei mele.

Si, cand ma gandesc la asta, imi dau seama ca, in aceeasi casa, mobila este luminoasa, tablourile cu femei africane sunt uimitor de frumoase, iar pianul este inconjurat de o atmosfera boema.

Acum nu mai pot sa sper decat ca, intr-o buna zi, asa cum imi place casa mea imperfecta, cu pereti strambi si culori calde, sa invat sa imi placa si viata mea imperfecta, cu ziduri de indiferenta si batai nebunesti de inima.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Sunt femeile nefericite?

Posted by on 27 February 2010

In urma cu trei saptamani, eram foarte revoltata de perspectiva limitata din care erau interpretate niste articole privind fericirea femeilor intr-un text din Adventist Review, scris de Albert Mohler, presedintele Southern Theological Baptist Seminary. In entry-ul meu, am scris despre schimbarile din societate, care afecteaza ambele sexe si rolurile lor si despre faptul ca barbatii traditionalisti au interesul ca lucrurile sa ramana exact asa cum au fost dintotdeauna.

In seara asta am fost foarte, foarte incantata sa descopar (tot in Adventist Review) un articol scris de Olive J. Hemmings, profesor de religie la Washington Adventist University. Este o replica geniala la articolul dogmatic si limitat scris de primul autor. Hemmings studiaza materialul original, scris de Susan Faludi, si concluzioneaza:

“If women have more social responsibility than men, it is because society is yet to keep pace with the tide of history.  In an age where we now know that women have brains as well as brawns, that they are created in the divine image, no less than men, we still continue to send subliminal (and overt) messages of role circumscriptions that leave more social burdens on women and grant more social power to men.  It has eased the stress on men, but it has not made them truly happy, as the suicide rates show”.

“Despite its critics, the women’s movement, like the civil rights movement and other such movements, is part of something infinitely greater than itself.  It is part of the movement of human history and the greater purpose of God upon the earth. When we confine ourselves to historical comfort zones and stereotypical straight jackets, we impede the work of salvation and give birth to a messed up world.  This is what happens when social norms overcome social justice.  We cannot stop the tide of history. Rather, we can seek to discern God’s purpose in each passing decade as we understand more about who we are and what we ought to be, and faithfully act upon that revelation.  The apostle Paul says: “When I was a child, I spoke like a child, I thought like a child, I reasoned like a child; when I became an adult, I put an end to childish ways” (I Cor. 13: 11, NRSV)”.

Citind acest articol, am avut revelatia ca, de fapt, problema mea nu este ca apartin unei religii minoritare, ci ca traiesc in aceasta tara inapoiata numita Romanica, in care oamenilor le este mult prea frica sau lene sa se adapteze si tin cu dintii de trecut.

A, sa raspund la intrebarea din titlu: in America, 75% dintre persoanele care se sinucid sunt barbati. Asta inseamna ca femeile, chiar daca se declara mai nefericite (fiindca au emotii si le manifesta), gasesc mai mult sens si putere in viata.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Feminismul n-are legatura cu fericirea

Posted by on 8 February 2010

Femeile sunt mai putin fericite decat barbatii, indiferent de nivelul de educatie, status marital, social sau economic, de etnie, tara de provenienta sau daca au sau nu au copii, arata General Social Survey.

Am ajuns la aceasta informatie printr-un material publicat in Adventist Review, revista religioasa care incearca sa raspunda la intrebarea “De ce sunt atat de multe femei nefericite”. Articolul este semnat de Albert Mohler, presedintele Southern Theological Baptist Seminary si pledeaza, in opinia mea, pentru valorile traditionale. Femeile sunt nefericite din cauza feminismului, care a adus cu sine mai mult decat libertate si mii de posibilitati: a adus schimbare, multe femei simtindu-se inconfortabil in urma acestei “revolutii”. Feminismul are legatura cu puterea, nu cu fericirea.

Perspectiva din care este privita fericirea feminina in acest articol mi s-a parut putin limitata. Pe mine, una, nu ma multumeste explicatia “femeile sunt nefericite din cauza feminismului”. Asa ca am cautat sursele pe care le-a citat autorul: articolul lui Mawreen Dowd din  The New York Times si pe cel al lui Nancy Gibbs din Time. Primul articol arata ca nivelul de satisfactie si fericire al femeilor este mai scazut pentru ca ele sunt coplestie de mai multe responsabilitati: pe langa serviciu, ele intra in “schimbul doi” cand ajung acasa si incep sa faca mancare, sa aiba grija de copii si gospodarie. Femeile cer foarte mult de la ele insele si asta genereaza stres. Al doilea articol vorbeste despre schimbari in dinamica intregii societati, afirmand ca lucrurile in care femeile si barbatii sunt de acord sunt mult mai numeroase decat se crede. Pentru toti sunt importante munca, sanatatea, banii, familia si copiii. Adaptarea la viata moderna este o provocare pentru toata lumea. De aceea, importanta este cooperarea si negocierea, pentru ca ambele sexe sa isi poata implini asteptarile.

Problema este ca, pentru negociere, e nevoie de doua parti. Si mi se pare ca, in prezent, barbatilor le este mult mai bine ca in trecut: nevestele lor aduc bani in casa, dar au grija si de gospodarie, bucatarie si cresterea copiilor in acelasi timp. Femeile nu-s mai nefericite din cauza feminismului sau a posibilitatilor de alegere, ci din cauza suprasolicitarii, presiunii si sentimentului de vinovatie ca nu le pot face pe toate perfect. Nu cred ca o persoana care se naste cu un anumit potential ar putea fi fericita daca ar ramane needucata, izolata social si dependenta economic.

A, daca o femeie alege sa stea acasa pentru o vreme ca sa aiba grija de copii, bravo ei! Inseamna ca  renunta la sine pentru binele acestora. De cealalta parte, nu vad ce beneficiu ar putea avea copiii care se nasc in ziua de azi daca mama lor ar fi ignoranta si limitata.

Mie imi pare rau de un singur lucru. Datorita unor articole scrise de barbati traditionalisti, care au tot interesul ca lucurile sa nu se schimbe, datorita educatiei din familiile traditionaliste, se va ajunge la negocierea si cooperarea de care vorbeam mai sus cand va fi mult prea tarziu pentru mine. Asa ca nu-mi ramane decat sa ma obisnuiesc cu ideea ca da, poate ca nu experimentez fericirea si siguranta din globul de sticla, dar cel putin sunt libera sa fiu ceea ce imi doresc si pot sa fiu.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Cu fericirea stau mai prost

Posted by on 29 July 2009

45happy

Stiti, pe facebook sunt tot felul de teste, care mai de care mai interesante. Poti afla ce personaj din desene animate esti, ce culoare are sufletul tau si la ce varsta vei face copii. Cu ce star de cinema te vei casatori si ce profesie ti se potriveste cel mai bine.

De asemenea, pe facebook poti afla cat esti de fericit. Dupa cum se vede in imaginea de mai sus, eu ma situez sub 50%, deci am nevoie de urmatoarele: somn, mancare de la mama mea, literatura SF pe terasa la aer curat, somn, pisica Ruby, un prieten care sa semene cu Daniel Jackson si mult, mult somn.

Lore ♪ Cristina | Create Your Badge
Lore ♪ Cristina

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Departe de oameni, aproape de sine

Posted by on 23 February 2009

De cate ori nu simtim noi, cei care traim in marile aglomerari urbane, nevoia sa fugim undeva, pe un varf de munte, ca sa fim singuri si sa ne reculegem? Cam asta e tema principala a filmului Into the Wild.

Alexander Supertramp fuge de societate, forta ostila care ne transforma in sclavii propriului stil de viata, care ne dicteaza cum sa traim si sa gandim. El renunta la lucruri, chiar la oameni pentru natura si pentru a se gasi pe sine insusi. Este ca una dintre acele calatorii initiatice pe care adolescentii din triburile din jungla :D le fac pentru a deveni barbati. Eroul face focul, vaneaza, pescuieste, adica toate acele activitati care-l definesc pe barbatul primordial.

Singura lui problema a fost ca nu a supravietuit. Da, e adevarat, s-a contopit cu natura si nu vad ce alta moarte ar fi mai frumoasa, insa la 23 de ani trebuie sa traiesti! Sa razi, sa alergi, sa iubesti, sa muncesti, sa traiesti!

Societatea are rolul ei. Oamenii s-au unit, au inventat, au acumulat tocmai ca sa se ajute unii pe altii sa supravietuiasca atunci cand fortele naturii sunt ostile. Bine, noi acum traim intr-o permanenta exagerare, dar nici sa ajungi in cealalta extrema nu e sanatos. Supertramp a avut, totusi, nevoie de un autobuz parasit, de o pusca, de chibrituri, de o punga cu orez, de cartile lui si de cateva cunostinte elementare de mecanica.

Inainte de Alaska, el spunea: “Te inseli daca tu crezi ca fericirea vine in principal din relatiile umane. Dumnezeu a pus-o peste tot in jurul nostru. E in toate. Este in tot ce putem simti“.  Pentru ca, dupa ce a trecut prin groaza, foame, singuratate, sa spuna ca “fericirea e reala numai cand este impartasita“.

Ar mai fi o discutie interesanta despre libertate, dar o las pentru alta zi.

Sigur, toate ideile astea de mai sus seamana cu acele comentarii-de-lemn la limba romana din liceu, care demonstreaza aspecte la care autorul operei nici macar nu a visat. Dar e asa frumos sa aberezi…

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Jacques Salome, din nou in Romania

Posted by on 16 October 2008

Jacques Salome este un psihosociolog francez care a dezvoltat o metoda de imbunatatire a relatiilor interumane (detalii pe www.jacques-salome.ro). Eu l-am cunoscut in primavara, cand i-am luat un interviu pentru revista. Mi-a placut mult de el, este optimist si spontan iar conferintele lui sunt pline de viata si amuzante.

Salome foloseste o esarfa rosie si una alba pentru a simboliza cele doua tipuri de relatie: intre mine si celalalt si intre ceea ce simt eu fata de ce a facut celalalt. Se intampla uneori ca ceea ce face sau spune o persoana iubita sa ma supere sau enerveze. Celalalt (copilul, sotui, parintele, prietenul) nu ma mai vede pe mine, ci vede supararea mea care s-a interpus intre noi. Eu nu il mai vad pe el, ci vad actiunile lui care m-au afectat. Daca voi reprezenta conflictul dintre noi cu o esarfa, il voi putea deosebi de relatia de baza dintre mine si cel drag, relatie care nu se modifica, chiar daca la un moment dat poate sa apara supararea.

Pe Jacques Salome il puteti asculta maine, 17 octombrie, la Clubul Ubicuu, strada Popa Stoica din Farcas nr. 92 (harta aici). Iata programul conferintelor:

- ora 10.00: De ce este atat de dificil sa fim parinti in ziua de azi?

- ora 19.30: De ce este atat de dificil sa fim fericiti?

Evenimentele sunt organizate de editura Ascentent. Pentru informatii suplimentare si inscrieri, aveti numerele de telefon 0747 085 371 si 0788 920 508 sau adresa de e-mail office@edituraascendent.ro.

Later edit: cititi impresii de la seminarul despre fericire pe blogul Iuliei, Teambuilding cu piticii.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

3 mituri despre scoala

Posted by on 22 September 2008

1 octombrie se apropie cu pasi repezi, asa ca m-am gandit sa discut cateva mituri legate de invatatura, intr-o perioada in care esti cool daca ai cizme Prada si iPhone sau, dupa caz, mertzan cu manele la bord.

Mitul nr.1. Daca faci prea multa scoala, innebunesti. Ei bine, nu! Daca ai o predispozitie genetica si factori declansatori, poti face o psihoza. Daca te suprasoliciti sau nu esti in concordanta cu tine insati, poti face o nevroza. Scoala nu are nimic de-a face cu psihozele sau nevrozele, decat daca a. ala care face psihoza este un geniu sau b. scoala inseamna totul pentru tine si iti mananca timpul 24/7.

Mitul nr. 2. Daca faci prea multa scoala, nu te mai mariti. Ei bine, aici exista un sambure de adevar. Studii facute de sociologi arata ca barbatii prefera femeile blonde, slabute, mici de inaltime si cu studii medii. Cu cat femeia are mai multa scoala, cu atat scad sansele sa isi gaseasca pereche. Nu m-am lamurit insa daca asta se intampla din cauza ca devine neatractiva sau inspaimantatoare sau din cauza ca ea este cea care nu mai are chef de mitocani te miri cine. 

Mitul nr. 3. Daca faci prea multa scoala, esti mai putin fericit. Si aici e ceva adevar, caci fericiti sunt cei saraci cu duhul! Cu cat cunosti mai mult, cu atat iti dai seama ca totul e relativ si ca nu mai poti fi sigur de nimic. Pe de alta parte insa, cei fara scoala sunt si ei nefericiti: nu a prins permanentul, soacra nu e multumita de cum stergi geamurile, nashul are 4×4 si tu nu, copilul vecinului a plecat in State, bla, bla, bla. Unu’ cu scoala va avea nefericiri existentiale: exista viata dupa moarte? gandirea e totuna cu filosofia? calatoria in timp poate fi realizata?

Acestea fiind zise, eu pledez pentru invatamant: mult, des si de calitate! Dar tu?

Ti-a placut la scoala?

View Results

Loading ... Loading ...
Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Unde cauti tu?

Posted by on 17 May 2007

Stii, fericirea e intotdeauna in alta parte decat acolo unde o cauti tu.

17 mai 2007, Yahoo! 360 Blog

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Dumnezeu exista in mintea noastra

Posted by on 14 February 2007

“Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima omului şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit”.

Foarte interesat. Asta mi-a amintit de Jung in lucrarea “Imaginea omului si imaginea lui Dumnezeu”, in care analizeaza – printre altele – si visurile unor atei. El a descoperit arhetipul divinitatii, un locus in psihicul nostru rezervat lui Dumnezeu. De atunci incoace ma tot intreb daca faptul ca eu am nevoie de vesnicie si de divinitate este o dovada ca ele exista. Sau…

14 februarie 2007

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Ca linia orizontului

Posted by on 13 February 2007

Daca vad un om care se crede foarte destept, ma gandesc care e problema lui. Oamenii cu adevarat valorosi sunt modesti si simpli si la locul lor.

“Am zis: ma voi intelepti. Dar intelepciunea a ramas departe, cu mult mai departe decat era mai inainte, si ce adanca! Cine o va putea gasi?” Eclesiastul cap. 7 versetele 23-24.

O viata de om nu iti ajunge ca sa devii destept. Cu cat citesti mai mult, cu atat iti dai seama cat de putine stii si cat de multe au mai ramas de cucerit. Numai prostii sunt mandri, pentru ca ei nu vad cat de multe nu stiu si cum se indeparteaza permanent linia orizontului.

De ce sa vrei sa devii mai bun si mai destept, cand pana la urma si cel intelept are aceeasi soarta cu cel prost si, in plus, “cine stie multe, are si multa durere”?

13 februarie 2007, Yahoo! 360 Blog

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email