Tag: gospel

Heritage Singers: monitorizare posteveniment

Posted by on 29 July 2008

Interviul de la Scoala Vietii pe vedeta.ro aici. Le-au placut mult de romani. I-au cunoscut numai pe aia “frumos”.

Piesa Hey la Scoala Vietii aici.

Articol din Cancan aici. Scrie cum a fost Lenny Krawitz concurat de muzica gospel. Macar cei de la Heritage au stiut ca-s in Bucuresti!

Blogul Annei Bai cu poze frumoase de la Arenele Romane aici.

Si mai multe poze pe blogul lui Bogdan Angheluta.

Nu am epuizat, dupa cum se vede, subiectul Heritage Singers. Pe masura ce descopar site-uri si articole noi, le trec aici. Nu am luat in considerare comunicatul de presa initial, care a aparut pe foarte multe site-uri. M-au interesat doar impresiile de dupa evenimentul din Bucuresti.

Alte entry-uri despre Heritage Singers

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Totul sau nimic

Posted by on 7 July 2008

Formatia Heritage Singers vine pentru prima data in Romania. Am mai scris acum cateva saptamani despre locul pe care il ocupa acesti oameni in viata mea. Nu sunt tocmai un fan, ma duc mai mult pentru ce a insemnat muzica lor pentru mine candva, in copilarie. Mi se pare s-u-p-e-r ca au venit in Romania si sunt sigura ca e primul si ultimul concert Heritage la care o sa merg ever. Nu imi doresc nimic mai mult. Raportul calitate-pret este supraunitar :)

De aceea nu prea inteleg reactia colegilor mei. “Bleah, vin la noi toate rezervele!” sau “Nu vine Heritage-ul adevarat!” sau “Vin toti spaniolii!”. “Tim Davis si Melody nu vin, asa ca tot degeaba!” Asta face ca evenimentul sa fie mai putin important in ochii lor.

Ei bine, pe blogul d-lui Penca scrie clar componenta trupei:1.Max James Mace 2.Valerie Ann Mace-Mapa 3.Adriane Ruela Mace 4.Timothy Ray Calhoun 5.David Randolph Bell 6.Shani Diehl 7.Izzie A. Moyano Fuentes 8.Denar Almonte Mirales. In plus, va fi si o trupa instrumentala:1. Arthur Aviles Mapa 2. Erik Derke Huber 3. Christian Michael Cummings si 4. Nino Ocampo.

Din cate se observa, nu sunt decat trei-patru nume de spanioli. Chiar si asa, nu vad care e problema. Heritage Singers este creatia familiei Mace. Restul lumii se schimba – 300 de membri Heritage in 37 de ani. Tim Davis canta destul de bine, mai ales ca am inteles ca nu are Academia de Muzica, ci este autodidact. Totusi, haideti sa nu il supraestimam. Nu Tim Davis a facut acest grup si probabil ca, daca ar fi cantaretul nr. 301 plecat, Heritage Singers ar supravietui fara probleme.

Imi pare sincer rau pentru cei care nu au primit formatia visata. Eu nu functionez dupa legea “totul sau nimic” si sunt multumita daca voi merge la un concert Heritage in care canta si cativa spanioli. Pot sa dorm linistita, sigur nu o sa remarc diferenta :P

Alte entry-uri despre Heritage Singers

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Heritage Singers vin in Romania

Posted by on 18 June 2008

Heritage Singers este cea ma vestita si controversata formatie adventista de gospel. Bine, e impropriu spus “gospel”, pentru ca ei au si albume country, acapella, christian pop, motiv pentru care multi sustin ca nu ii duce cu gandul la Dumnezeu. Cu toate astea, sunt una dintre cele mai longevive grupuri: au deja 37 de ani de activitate! Asta pentru ca este mai degraba o afacere de familie: in Heritage canta sau lucreaza tatal, mama, fiicele, fiul, ginerii, nepotii, stranepotii, catzelul…

Pe site-ul lor, www.heritagesingers.com, au o sectiune numita “My Heritage Story”, lucru care m-a facut sa ma gandesc la povestea mea. In 1987, in Constanta, un baiat de la biserica pe nume Andrinel mi-a dat o caseta prost inregistrata cu muzica americana. Melodiile Heritage Singers erau cele mai grozave, nu mai auzisem pana atunci asa ceva! Era vorba de cantecele din albumul “Spirit of Praise”, pe care le cantam in fata oglinzii, imaginandu-mi ca am si eu o astfel de formatie. Visul asta adolescentin mi s-a implinit prin 1996, cand am ajuns in Bucuresti si a luat fiintza grupul Adoramus. Toti eram pasionati de muzica si fani Heritage. La inceput, inainte sa gasesc eu numele, ne ziceam “Cuza Voda Singers” si imitam pe idolii nostri americani. Eram foarte naivi, dar ne distram de minune! Stateam ore in sir la biserica de pe strada Cuza Voda si ne credeam prieteni.

Turneul Heritage Singers din Romania se numeste “When the dreams come true“. Mie mi s-a implinit visul de a canta intr-o formatie Heritage-like, iar acum o sa merg sa ii vad si in lumea reala. Nu mai e acelasi lucru ca in ‘87 sau ‘96, pentru ca mie imi plac acum alti cantareti (de exemplu Avalon, Point of Grace, Michael W. Smith, Caedmon’s Call). Pe de alta parte, visele mele implinite in Adoramus s-au transformat intr-un cosmar cand baietii si-au aratat adevarata fatza. Dar asta este alta poveste, dintr-o alta viata.

Acum astept concertul Heritage cu un pic de nostalgie. O sa merg din datorie fatza de fetita de 13 ani care credea ca oamenii care canta frumos sunt si buni la suflet. Care credea ca, daca esti credincios, Dumnezeu te rasplateste si iti implineste nevoia de iubire. Care credea ca prieteniile dureaza toata viata. Eu una nu mai am nici o legatura cu acea persoana de acum 20 de ani, decat ca suport consecintele deciziilor ei bazate pe idealuri stupide.

In tot timpul asta, nu am stiut ca pe fata mosului o cheama Val Mace!

Alte entry-uri despre Heritage Singers

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Trece vremea peste lume

Posted by on 21 March 2008

Este extraordinar sa simti ca faci parte din ceva maret. Ca viata ta are un sens si ca, la capatul ei, te asteapta vesnicia. Si este si mai minunat sa canti despre asta. Muzica ocoleste ratiunea si te loveste in cele mai adanci straturi ale fiintei. Muzica alaturata mesajului religios devine o forta careia putini i se pot impotrivi.

De aceea, la adventisti, muzica nu este doar fundalul sonor pe care se intampla lucrurile importante, ci este ridicata la nivel de rugaciune. Muzicienii sunt oameni aproape la fel de respectati ca si pastorii, ca si prfoetii. Cantaretii adventisti nu sunt vedete n sensul laic al cuvantului, pentru ca au o misiune. Aceea de a topi inimile de piatra, in care apoi va putea patrunde mesajul lui Hristos.

In urma cu 10 ani, simteam ca fac parte din ceva maret. Cantam intr-o formatie de 8, la biserica, iar viata parea ca are mult mai mult sens decat acum. In toti anii care au trecut, m-am gandit la modul in care muzica adventista s-a infiltrat in viata mea si pot sa spun ca cel mai mult m-a impresionat grupul Enthousiasmos.

Studenti la teologie adventista, baietii din Enthousiasmos dadeau concerte si faceau turnee cu scopul declarat de a-i aduce pe oameni la adevarata credinta. Dincolo de asta insa, parerea mea este ca au fost cei mai buni in materie de showbiz. Concertul incepea in fortza, cu o piesa dinamica, iar ei intrau din toate partile, dezorganizat, dar cu o atitudine de invingator. Erau prezentabili si cantau bine. Piesele erau melodioase si ridicau sala. Fiecare aparitie avea momentul ei “touching”: prezentatorul, Mihai Gadea, evoca cu voce grava tragedia alui membru al formatiei, Marius Stanescu. Acesta isi pierduse sotia si copilul intr-un tragic accident rutier. Noi, cei care o cunoscusem putin pe Ingrid, dar si cei care aflau pentru prima data povestea, sfarseam cu ochii inlacrimati, in timp ce pianistul Petreaca incepea introducerea de la melodia “Vine Iar”.

Mi-a placut intotdeauna aceasta joaca de-a emotiile de la concertele Enthousiasmos si cred ca cei capabili sa te trezeasca din platitudinea cotidiana, intr-un fel sau altul, merita numele de artisti. Dintre toate lucrurile de la biserica, de muzica adventista imi este dor. Si de sentimentul ca viata asta are un sens.

Baietii din Enthousiasmos au ajuns bine. Cei mai multi sunt in SUA, pastori la diferite biserici romanesti. Unii lucreaza in Romania, de exemplu Darvasan are emisiuni la Speranta TV iar Gadea a ajuns director la Antena 2. Anul acesta se implinesc 10 ani de activitate Enthousiasmos si ma intrebam cum ar fi sa mai vad un astfel de spectacol.

Zilele trecute conduceam prin Bucuresti si ascultam un CD cu melodiile preferate amestecate, de la Linkin Park, Sinead O’Connor, Ella Fitzgerald si pana la Point of Grace, Akord si Enthousiamos. Melodia “Vine Iar” a inceput exact in momentul in care o salvare venea din spate, in viteza, cu sirenele pornite.

Ei bine, asta inseamna pentru mine senzatii tari :)

Click aici pentru “Vine iar” (fara sirenele de salvare).

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Faith First

Posted by on 11 February 2007

Oamenii isi imagineaza ca adventistii sunt “pocaiti”, prin asta intelegandu-se o specie inferioara de indivizi defavorizati si cu obiceiuri ciudate. Ei bine, aflati ca nu e asha. Adventistii au o cultura a lor care imita marea cultura. Au legi, obiceiuri si idealuri. Traditie si superstitii. Tot ce nu face parte din cultura adventista este “din lume”, asta avand o conotatie negativa. Nici macar nu e nevoie sa se amestece in lume. Au tot ce le trebuie in biserica. Ierarhie, aristocratie, promovare, centru media, functii, bani, actiuni, prieteni,  intr-ajutorare, iubire si tradare. Au arta lor si vedetele lor. Adventistii au lumea lor, din care poti sau nu sa faci parte, dar pe care trebuie sa o accepti.

Sa luam de exemplu formatia Faith First. Tineri si frumosi, canta la fel ca orice alta formatie pop, doar ca subiectul este Jesus. Videoclipurile lor arata scene emotionante si de mare impact: copii saraci si flamanzi, steagul roshu al comunismului, lacrimi si durere. Adica tot tacamul de shabloane comerciale care pot vinde mai bine muzica. Acestea sunt vedetele adventiste. T-ai dori sa fii ca ei. Dau autografe, influenteaza vieti. Chiar eu, fan adevarat, mi-am botezat ficusul Juddy dupa solistul din stanga, Marc Judd.

Faith First – Sound of Nations

11 februarie 2007, Yahoo! 360 Blog

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Cealalta Clavinova

Posted by on 26 August 2006

Am recitit ce am postat ieri in blog despre pianul electronic si mi-am amintit de cealalta Clavinova, prima pe care am intalnit-o in viata mea. Era in studioul mare din vechiul sediu al radioului Vocea Sperantei, din strada Maica Domnului. Cat de incantata eram de sunetul limpede si de faptul ca puteai schimba sunetele din pian clasic in pian electric, orga, trompeta sau cor.

clavinova01

Din vechiul studio puteai vedea cum rasare soarele si se oglindeste in Intercontinental. In fiecare dimineata de weekend, la matinal, la ora 8 fix, ascultam melodia lui Secret Garden cu Brian Kennedy, ‘You Raise Me Up” si simteam ca frumusetea de atunci nu o voi mai regasi nicaieri. Studioul mare cu a lui Clavinova a fost locul in care am petrecut cel mai mult timp in afara casei de cand am venit in Bucuresti. Orele nesfarsite de inregistrari, cu pauzele lungi in care stateam pe jos cantand de voie “Via Dolorosa” si “Psalmul 8″, sau mancand covrigi de la patiseria de la Lizeanu, sau ascultandu-i pe Catalin si Andrei improvizand. Sau inregistrand “Intre doua lumi”, emisiunea care era de fapt o teoretizare a vietii mele, veshnic diferita de cei din biserica si vesnic diferita de cei din lume. Imi amintesc de balconul de la care puteai vedea o multime de acoperisuri vechi, insa de unde, seara, simteai ca poti pluti, mai ales daca ascultai “My Heart Will Go On” sau “Nothing’s Gonna Change My Love for You”, cantate la aceeasi Clavinova.

Radio Vocea Sperantei are acum un nou sediu, elegant, modern, luxos. Eu am ajuns departe de ceea ce eram atunci si cu fiecare secunda ma indepartez tot mai mult. As putea vorbi despre o alta Lore, pe care o inteleg cu mintea, dar ale carei senzatii imi sunt complet straine. De aici apare nostalgia: m-am pierdut si stiu ca nu exista cale de intoarcere la naivitatea si sinceritatea de atunci, asa cum nici radioul nu se va mai inghesui intr-un apartament supraincalzit.

Pentru ca asta inseamna progres: sa castigam ceea ce nu avem nevoie si sa pierdem lucrurile la care tinem.

26 august 2006, Yahoo! 360 Blog

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email