Am avut intotdeauna o usoara indoiala cu privire la oamenii foarte siguri de ei si plini de tupeu. Mi se pare ca, pe masura ce stii mai multe, incepi sa iti dai seama de marea ta ignoranta si, ca urmare, devii mai modest. Am mai scris despre asta acum un an si jumatate, in entry-ul “Stiu ca nu stiu“.

Imi vine foarte greu sa lucrez cu oamenii care n-au timp de “disimulate modestii”. Pentru ca, in cazul lor, nu conteaza subiectul, povestea sau oamenii din jur care fac ceva extraordinar, ci lupta pentru putere. Legea junglei: cine da mai mult din gura si face mai multe valuri, cine seamana panica in mintile celor din jur si are ultimul cuvant, ala invinge.

Din fericire, in momentul asta al vietii mele nu mai sunt silita sa lupt cu nimeni si nu mai demonstrez nimanui nimic. Si am prieteni care vad foarte limpede lucrurile. Le vad cu inima.

Asta nu inseamna ca trebuie sa disper sau sa las balta totul. In revista Psychologies din septembrie este un articol despre Socrate, filosoful care spunea: “stiu ca nu stiu nimic. Ca voi toti, eu nu posed cunoasterea, dar numai eu am avantajul de a sti ca nu stiu nimic. Aceasta constiinta a ignorantei ramane si in prezent un excelent antidot impotriva oricarui dogmatism si reprezinta inceputul cunoasterii”.

De partea cealalta se afla oamenii care cred ca stiu tot. “Ei ştiu. Nu mai au nevoie să cerceteze. De fapt unii dintre ei nici nu-şi mai pun întrebări. Pentru ei, misterele universului sunt rezolvate”. Citatul este dintr-un articol amuzant de pe blogul lui Darius cel Tulbure.

Incheierea trebuie sa o faca Paul din Tars printr-un text plin de optimism: “Caci cunoastem in parte, si prorocim in parte; dar cand va veni ce este desavarsit, acest in parte se va sfarsi. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci vom vedea fata in fata. Acum cunosc in parte; dar atunci voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin”. (Biblia, 1 Corinteni 13: 9-12).

Uitam si asta ne ajuta sa traim. Uneori insa vedem franturi din ceea ce ar fi putut fi si ne intrebam care dintre alegerile nostre, facute din ignoranta sau indiferenta, au condus spre acest prezent. Si ce alegeri ale celor care contau candva pentru noi i-au condus atat de departe de locul in care suntem acum.

Nu stim. Uitam. Si nici macar nu pot spune ca este un lucru rau. In seara asta, in care toata lumea sarbatoreste speranta si isi aminteste de iubirea neconditionata, cred ca nu este obligatoriu sa iti amintesti de toti oamenii din viata ta si nici sa incerci sa repari alegerile pe care le-ai putea considera gresite. Nimanui nu ii mai pasa de asta.

Pentru fiecare exista o mana intinsa si o inima deschisa. Speranta si iubire neconditionata pe care o traim acum. Asta e tot ce conteaza.

Milan Kundera, Ignoranta

24 decembrie 2006, Yahoo! 360 Blog

Citeste mai mult despre singuratate.