Ai zice ca nu exista predestinare, insa familia si clasa sociala in care te nasti iti cam traseaza existenta. Si nu ma refer aici la acele aspecte arhetipale care iti influenteaza alegerile si te motiveaza pentru actiune, ci doar la lucruri vizibile cum ar fi informatiile transmise, educatia, afectiunea si ingrijirea.
Ieri am aplicat niste chestionare pentru doctoratul meu intr-o scoala de pe Prelungirea Ferentari si am ramas uimita ca, in 2009, exista cativa copii de clasa a treia care nu stiu sa citeasca si sa scrie, fiindca parintii nu ii aduc la scoala. Sa mai zic ca am gasit un baietel care a spus ca nu avea periuta de dinti proprie? Asta deja este un lux!
Scoala este in renovare, dar, chiar si asa, arata destul de bine. Clasele sunt frumos decorate, am vazut costume populare si floricele de hartie agatate de pereti. Invatatoarele sunt dragute si bine intentionate iar copiii sunt simpatici si inocenti, ca orice alt copil din lume, si poti colabora bine cu ei. Degeaba, insa, daca parintii sunt foarte, foarte saraci si nu au bani, timp si disponibilitate pentru copiii lor.
Am fost impresionata de ei mai ales in comparatie cu ceilalti copiii pe care i-am intalnit de-a lungul timpului. Timp de 3 ani jumate, am lucrat la reviste de parenting si am avut colaborari cu gradinite particulare cu program after-school, cluburi de inot, coruri de copii, edituri, organizatori de petreceri, producatori de costume, magazine de haine si jucarii. Exista o intreaga industrie destinata cresterii copilului. Cine beneficiaza, insa, de toate astea? Copiii care au parinti bogati. Diferenta intre un pusti care merge la cursurile FasTracKids si unul din Ferentari este uriasa si, cu cat trec anii si devin adulti, cu atat se adanceste prapastia dintre ei.
Din acest punct de vedere, oamenii nu sunt egali. Dar, inainte sa pun eticheta de “prost” sau “lenes” sau “nesimtit” unui individ, am o ezitare. Poate ca omul ala nu a avut un start bun in viata si nici sanse, poate nu isi da seama ca exista si mai mult decat face sau gandeste el. Poate ca, din moment ce eu am fost privilegiata, trebuie sa fiu ingaduitoare sau sa ii ajut cat pot pe cei care nu reusesc sa se ajute singuri.
Foarte putini oameni reusesc sa devina mai mult decat au fost la inceput.
