Sau ducese, dupa caz. Aseara am fost la The Duchess cu Keira Knightley si Ralph Fiennes, un film inspirat din viata Georgianei Spencer, ajunsa Ducesa de Devonshire. Casatorita cu un aristocrat rigid si insensibil, dar hotarata sa-l iubeasca, G ajunge regina modei in Londra, iubita de toata lumea cu exceptia sotului ei. Acesta nu dorea de la ea decat doua lucruri: loialitate si un fiu. Ducesa G a fost obligata sa traiasca toata viata in aceeasi casa cu sotul ei si cu amanta acestuia, Bess Foster, insa nu a avut dreptul sa-si traiasca dragostea pentru Charles Gray si nici sa pastreze fetita nascuta din aceasta relatie. Este o poveste nefericita a unei femei prinsa in capcana propriei vieti.
Povestea Georgianei Spencer seamana foarte bine cu cea a printesei Diana, a carei stramoasa a fost. Recenzia din The New York Times face aceasta paralela intre vietile lor.
Mi-au placut, ca de obicei, castelele si parcurile englezesti si rochiile sofisticate, singurul mod prin care femeile isi puteau exprima creativitatea. Pe site-ul oficial al filmului este o galerie cu cele mai frumoase costume din film.
Am realizat cat de multa libertate au unele femei astazi si cat de mult bine a facut feminismul la vremea lui. In ziua de azi, nici o femeie nu mai e obligata de societate sa traiasca alaturi de un sot infidel si nici nu mai e nevoita sa fie la dispozitia lui oricand are acesta chef. Femeia poate avea propriile venituri si nu ramane pe drumuri cand barbatul isi face o amanta. Intr-un divort, femeia castiga custodia copiilor si pensie alimentara. Femeia poate alege ce mijloc doreste pentru a-si exprima creativitatea, sensibilitatea si inteligenta.
Sigur, nu toate femeile aleg sa beneficieze de aceste drepturi. Sunt inca multe care suporta orice, doar sa aiba un barbat langa ele. Sunt multe care isi neglijeaza propriile aspiratii si se sacrifica pe altarul familiei, in timp ce sotului totul ii merge din plin. Noroc insa ca aceste atitudini nu mai sunt obligatorii, ci fiecare poate sa aleaga cum isi construieste viata.
Si, daca ne uitam bine, acum – ca si atunci – fiecare suntem prinsi in capcana propriei vieti. Bine ca avem costume frumoase!
