Sa mai zica cineva ca nu stau la cratita!
Poza e facuta martea trecuta, in decorul emisiunii “Pofta buna!” realizata de Olguta Zamfirescu si Viorica Uba la SperantaTV. Dupa filmarile la emisiunea asta, norocosii care-s la munca mananca tot felul de bunatati. Eu, de exemplu, am luat doua bucati de drob vegetarian foarte, foarte gustos si am descoperit ca pastarnacul nu e imposibil de mancat, daca face parte dintr-o friptura de legume cu sos.
Prima cantina in care am intrat a fost cea de la Max, din Regie, prin anul 5 de facultate. M-a dus acolo un amic, Adi, si am mancat impreuna mazare. Mi s-a parut ca, in incaperea imensa plina de mese, miroase urat si ca tacamurile de tabla sunt oarecum jegoase. De atunci, am mai fost de cateva ori la cantina facultatii de Medicina de la Izvor, insa am preferat sa mananc acasa, la restaurant sau, in cel mai rau caz, la fast-food.
De cand sunt la doctorat la Sociologie, insa, am descoperit bufetul de la subsol, de unde poti cumpara o mancare foarte, foarte buna la un pret foarte mic. Cu aproximativ 15 lei mananci doua feluri + desert + suc carbogazos cariogen. Atmosfera este placuta: e aerisit, au odorizante de incapere, lumina puternica, mese din lemn, un afis cu Buena Vista Social Club si fotografii mari cu persoane varstnice din mediul rural.
Clientii sunt studentii si profesorii din facultate, insa am vazut si cativa viitori stomatologi, atrasi de mancarea buna si de zvonul ca, la Sociologie si Asistenta Sociala, sunt fete foarte dragute.
Stiam eu un banc:
-”Ce-s astea?” -”Rosii!”- “Da’ de ce-s galbene?” -”Fiindca-s verzi!”
Uite ca exista si rosii maro. Se numesc Kumato (brown tomatoes) si au fost create de Damien Flores, un gradinar din sudul Spaniei, pentru compania Syngenta Seeds. Nu cautati semintele in supermarket, se pare ca sunt folosite doar pentru productia comerciala de rosii maro. Kumato au fost create dintr-o specie de rosii din insulele Galapagos si cresc in sol sarat.
Aveti reteta aici.
Sursa: At Home With Kim Vallee.
Ieri am reusit, in sfarsit, sa fac si eu pasta de avocado a la Moeciu. Am folosit 2 fructe de avocado, o jumatate de lamaie si 2 catei de usturoi + 10 minute din timpul meu pretios.
Acum sa nu va inverziti de pofta, ca va fac si voua daca vreti. Numai sa imi spuneti!
Sunt incantata sa vad cum ideile din filmele stiintifico-fantastice devin realitate! Pasionatii de Star Trek stiu ca, pe nava Enterprise, mancarea era furnizata de niste automate. Iar in ultimul episod din Stargate SG1, Carter descopera o metoda de a crea mancare cu ajutorul computerului asgard.
Se pare ca tehnologia exista si in realitate. Un articol publicat pe Yanko Design prezinta Electrolux Moleculaire, un aparat creat de Nico Kläber, care “printeaza” mancarea, o construieste tridimensional. Utilizatorii pot descarca retete de pe internet si le pot prepara apoi apasand pe un buton.
In aceste conditii, eu sunt hotarata sa devin cea mai pasionata bucatareasa din Romania, daca nu din tot sud-estul Europei.
Durerea apare brusc, puternica, sfasietoare, ca o lovitura de pumnal in inima. Iti este greata si versi. Groaza pune stapanire pe tine si simti ca privesti moartea in ochi. Asta pana in clipa in care iti amintesti gustul unic, de neinlocuit, care ti-a schimbat viata si iti spui, meditatv: ” A meritat!”.
Cam asta este descrierea poetica a unui infarct miocardic. Durerea persista o jumatate de ora, iradiaza in spate, brat, mana si abdomen. Factorii de risc necontrolabili sunt ereditatea, varsta inaintata si sexul masculin, iar printre cei controlabili se numara nivelul crescut de colesterol, hipertensiunea arteriala, fumatul, stresul, obezitatea si sedentarismul, diabetul.
Daca am lamurit aceste lucruri, va invit sa vizionati filmuletul de mai jos despre Heart Attack Grill Diet Center, un fast-food din Arizona. Nu gasesti decat produse nesanatoase (cu zahar, cu grasimi, fara filtru), iar clientii mai grasi de 159 de kg (350 pounds) mananca gratis. Clientii sunt numiti “pacienti” si li se pun bratari de identificare.
Pozitionarea si promovarea produsului sunt senzationale, de la nume si pana la uniformele sexi ale asistentelor-chelnerite. Folosesc din plin umorul (incongruenta, surpriza) si sexualitatea. Trateaza viata si moartea cu detasare in sloganul “O mancare pentru care merita sa mori”.
Brandul asta e o uriasa si foarte amuzanta diversiune de la realitatea pe care o traim sau o vom trai cu totii, mai devreme sau mai tarziu, daca nu schimbam ceva. Cand o sa am 159 de kilograme, o sa ma duc si eu in Arizona (platind in plus la biletul de avion) ca sa mananc moca la Heart Attak Grill!
Acest asa-zis aragaz poate fi pus pe orice suprafata plata, poate chiar pe parchet. Apoi, se pune in priza si gata, mancarea se incalzeste.
Daca as avea acest aragaz, as putea sa imi transform bucataria in living 
Sursa: Yanko Design
Sambata seara am fost la verisoara mea, Mariana, sa il vad pe nepotelul Naty inainte sa intre la facultate. 
In timp ce el a tras un pui de somn, noi, fetele, am facut rapid un tiramisu economic. Sau, mai exact, Mariana a facut tiramisu, iar eu am facut poze. Daca o tin asa, in curand voi avea o carte de bucate in miniatura aici, pe blog, si voi lasa impresia ca stau toata ziua in bucatarie si gatesc. Adevarul e ca as face orice fel de mancare, as calca chiar si camasi, numai sa nu scriu la referatele pentru doctorat!
Ingrediente: 400 g de piscoturi, 150 ml de cafea, 100 g de branza topita cu smantana Hochland, 100 g de zahar pudra, 200 g de iaurt Danone, 100 g de frisca, 50 ml de esenta de rom, 30 g de cacao.
Se pune esenta de rom in cafea, se aseaza un strat de piscoturi in tava sau cutie si se insiropeaza. Separat, se amesteca branza topita cu zaharul pudra pana se face o pasta, se adauga iaurtul si frisca*. Apoi, crema se intinde peste primul strat de piscoturi, deasupra se pune al doilea rand de piscoturi, se insiropeaza din nou cu cafea cu rom si se acopera cu alt strat de crema. La final, se presara cacao** deasupra.
* Frisca nu se amesteca circular, cum credeam eu, ci se ridica usor cu lingura ca atunci cand mananci supa. In felul acesta, zice Mariana, frisca nu se “lasa”, ci ramane spumoasa.
** Daca vrei sa presari cacao deasupra prajiturii, nu arunci cu punga si nici nu o iei intre degete si o presari ca pe sare. Folosesti o strecuratoare mica si o presari relativ omogen, ca in imaginea de mai sus.
Concluzie 1. Ca sa ajungi bucatareasa (nu ca eu mi-as dori asta, dar simt nevoia sa trag o concluzie 1), trebuie indeplinite doua conditii esentiale: a. sa ai de la cine sa inveti secretele astea aparent nesemnificative, dar care iti fac viata mai usoara; b. sa ai foarte mult de scris pentru doctorat, sa nu ai chef de munca si sa spui “Dom’le, nevoile fiziologice trebuie satisfacute inainte de cele de autorealizare!”.
Concluzie 2. Acest entry ma incadreaza si pe mine (?!) in noul val de gospodine care fac iţe si uţe, apoi isi impartasesc experienta pe net si formeaza clanuri, ca jucatorii de warcraft.
Acum cateva saptamani, am fost la masa la o prietena de-a mea, Claudiana, care – pe langa faptul deloc lipsit de importanta ca este o foarte buna solista de muzica religioasa – este vegetariana. De la ea am invatat reteta de mai jos. Regret ca nu puteti gusta placinta, de aceea am facut, compensator, niste poze foarte colorate!
Pentru foi: 15 linguri de apa, 15 linguri de ulei, ½ de kg de faina, sare. Se amesteca totul si se face o coca consistenta. Se imparte in doua jumatati egale. Pentru a economisi timp, eu folosesc foi de placinta Morarita.
Pentru umplutura: 1 jumatate de punga de spanac congelat, o cutie de ciuperci, 1 morcov, ½ de ceapa, ulei, mirodenii.
Spanacul fiert, ciupercile si morcovul se toaca marunt sau se pun in blender.
Se caleste ceapa in apa si ulei, apoi se adauga spanacul, morcovul si ciupercile si sare dupa gust. Intre timp, se sparg 3 oua, peste care se adauga compozitia (spanac + ciuperci + morcov + ceapa calita) si se amesteca bine. Se poate adauga si putin oregano.
Intre timp, se rade cascaval, care trebuie presarat deasupra, in timp ce placinta se coace.
Si gataaaa! Asa arata placinta cu spanac si ciuperci la final. Se mananca cu salata, dar asta deja este alta poveste, pentru alta zi cu soare.
