Servetele colorate, vaze transparente, trandafiri si cateva petale aruncate pe masa si decorul e gata! Asta pentru cei care sunt interesati si de cum (arata masa), nu doar de ce (mananca).
In fiecare saptamana, matusa mea Aurora schimba culorile si obiectele de decor si ti-a mai mare dragul sa stai cu familia la masa. Poate de aceea ma ingras eu cu cateva kile de fiecare data cand merg la Berlin!
Intr-o frumoasa zi, un coleg ma intreaba ce am gatit (adica ce am facut eu, Loredana, de mancare; intrebare destul de neobisnuita, fiindca eu – stie orisicine – nu gatesc decat cand raman in pana de subiecte pe blog). La aceasta curiozitate, eu am raspuns sincer: o salata. De atunci si pana in zilele noastre, prietenii mei de la serviciu fac misto de mine, spunand “Loredana a gatit o salata”.
Si ca sa vedeti ca nu e de gluma cu salatele, va dau o reteta: un sfert de varza alba si un sfert de varza rosie mica tocate; o andiva (care e un fel de salata si nu un animal marin, cum credeam eu la inceput) taiata in fasii subtiri; cateva rosii cherry taiate in doua; o jumatate de ceapa rosie rondele; un sfert de castravete mare; o jumatate de ardei (de preferinta frumos colorat, de exemplu verde); porumb fiert si germeni de soia; zeama de lamaie, ulei de masline condimentat, sare si condimente iuti (de exemplu chilli).
In seara asta m-a vizitat muza gastronomiei si am facut ciuperci umplute la cuptor. In primul rand, am aflat de la maica-mea ca ciupercile au o coaja care trebuie data jos. Dupa care le-am scos coditele, le-am spalat si le-am pus in tava.
Umplutura a avut urmatoarele ingrediente: ceapa tocata si inabusita, cozile de la ciuperci date prin blender, morcov ras, putin usturoi, patrunjel, sare, piper si chili. Deasupra am pus cascaval ras.
Chestia nasoala e ca am muncit cam o ora (curatat ciuperci, tocat ingrediente, spalat mormane de vase), iar cand ciupercile au fost gata, am mancat jumate din ele in cinci minute. Este adevarat ca a mirosit si la mine in garsoniera a casa de oameni (adica a ceapa inabusita) si ca am facut poze pentru blog. Dar, daca ar trebui sa pierd in fiecare zi ore in sir pentru cumparaturi si gatit mancare, cred ca n-as mai fi asa fericita ca acum.
Sa mai zica cineva ca nu stau la cratita!
Poza e facuta martea trecuta, in decorul emisiunii “Pofta buna!” realizata de Olguta Zamfirescu si Viorica Uba la SperantaTV. Dupa filmarile la emisiunea asta, norocosii care-s la munca mananca tot felul de bunatati. Eu, de exemplu, am luat doua bucati de drob vegetarian foarte, foarte gustos si am descoperit ca pastarnacul nu e imposibil de mancat, daca face parte dintr-o friptura de legume cu sos.
Prima cantina in care am intrat a fost cea de la Max, din Regie, prin anul 5 de facultate. M-a dus acolo un amic, Adi, si am mancat impreuna mazare. Mi s-a parut ca, in incaperea imensa plina de mese, miroase urat si ca tacamurile de tabla sunt oarecum jegoase. De atunci, am mai fost de cateva ori la cantina facultatii de Medicina de la Izvor, insa am preferat sa mananc acasa, la restaurant sau, in cel mai rau caz, la fast-food.
De cand sunt la doctorat la Sociologie, insa, am descoperit bufetul de la subsol, de unde poti cumpara o mancare foarte, foarte buna la un pret foarte mic. Cu aproximativ 15 lei mananci doua feluri + desert + suc carbogazos cariogen. Atmosfera este placuta: e aerisit, au odorizante de incapere, lumina puternica, mese din lemn, un afis cu Buena Vista Social Club si fotografii mari cu persoane varstnice din mediul rural.
Clientii sunt studentii si profesorii din facultate, insa am vazut si cativa viitori stomatologi, atrasi de mancarea buna si de zvonul ca, la Sociologie si Asistenta Sociala, sunt fete foarte dragute.
Stiam eu un banc:
-”Ce-s astea?” -”Rosii!”- “Da’ de ce-s galbene?” -”Fiindca-s verzi!”
Uite ca exista si rosii maro. Se numesc Kumato (brown tomatoes) si au fost create de Damien Flores, un gradinar din sudul Spaniei, pentru compania Syngenta Seeds. Nu cautati semintele in supermarket, se pare ca sunt folosite doar pentru productia comerciala de rosii maro. Kumato au fost create dintr-o specie de rosii din insulele Galapagos si cresc in sol sarat.
Aveti reteta aici.
Sursa: At Home With Kim Vallee.
Ieri am reusit, in sfarsit, sa fac si eu pasta de avocado a la Moeciu. Am folosit 2 fructe de avocado, o jumatate de lamaie si 2 catei de usturoi + 10 minute din timpul meu pretios.
Acum sa nu va inverziti de pofta, ca va fac si voua daca vreti. Numai sa imi spuneti!
Sunt incantata sa vad cum ideile din filmele stiintifico-fantastice devin realitate! Pasionatii de Star Trek stiu ca, pe nava Enterprise, mancarea era furnizata de niste automate. Iar in ultimul episod din Stargate SG1, Carter descopera o metoda de a crea mancare cu ajutorul computerului asgard.
Se pare ca tehnologia exista si in realitate. Un articol publicat pe Yanko Design prezinta Electrolux Moleculaire, un aparat creat de Nico Kläber, care “printeaza” mancarea, o construieste tridimensional. Utilizatorii pot descarca retete de pe internet si le pot prepara apoi apasand pe un buton.
In aceste conditii, eu sunt hotarata sa devin cea mai pasionata bucatareasa din Romania, daca nu din tot sud-estul Europei.
Durerea apare brusc, puternica, sfasietoare, ca o lovitura de pumnal in inima. Iti este greata si versi. Groaza pune stapanire pe tine si simti ca privesti moartea in ochi. Asta pana in clipa in care iti amintesti gustul unic, de neinlocuit, care ti-a schimbat viata si iti spui, meditatv: ” A meritat!”.
Cam asta este descrierea poetica a unui infarct miocardic. Durerea persista o jumatate de ora, iradiaza in spate, brat, mana si abdomen. Factorii de risc necontrolabili sunt ereditatea, varsta inaintata si sexul masculin, iar printre cei controlabili se numara nivelul crescut de colesterol, hipertensiunea arteriala, fumatul, stresul, obezitatea si sedentarismul, diabetul.
Daca am lamurit aceste lucruri, va invit sa vizionati filmuletul de mai jos despre Heart Attack Grill Diet Center, un fast-food din Arizona. Nu gasesti decat produse nesanatoase (cu zahar, cu grasimi, fara filtru), iar clientii mai grasi de 159 de kg (350 pounds) mananca gratis. Clientii sunt numiti “pacienti” si li se pun bratari de identificare.
Pozitionarea si promovarea produsului sunt senzationale, de la nume si pana la uniformele sexi ale asistentelor-chelnerite. Folosesc din plin umorul (incongruenta, surpriza) si sexualitatea. Trateaza viata si moartea cu detasare in sloganul “O mancare pentru care merita sa mori”.
Brandul asta e o uriasa si foarte amuzanta diversiune de la realitatea pe care o traim sau o vom trai cu totii, mai devreme sau mai tarziu, daca nu schimbam ceva. Cand o sa am 159 de kilograme, o sa ma duc si eu in Arizona (platind in plus la biletul de avion) ca sa mananc moca la Heart Attak Grill!
Acest asa-zis aragaz poate fi pus pe orice suprafata plata, poate chiar pe parchet. Apoi, se pune in priza si gata, mancarea se incalzeste.
Daca as avea acest aragaz, as putea sa imi transform bucataria in living 
Sursa: Yanko Design
