De cand sunt la doctorat la Sociologie, insa, am descoperit bufetul de la subsol, de unde poti cumpara o mancare foarte, foarte buna la un pret foarte mic. Cu aproximativ 15 lei mananci doua feluri + desert + suc carbogazos cariogen. Atmosfera este placuta: e aerisit, au odorizante de incapere, lumina puternica, mese din lemn, un afis cu Buena Vista Social Club si fotografii mari cu persoane varstnice din mediul rural.

Clientii sunt studentii si profesorii din facultate, insa am vazut si cativa viitori stomatologi, atrasi de mancarea buna si de zvonul ca, la Sociologie si Asistenta Sociala, sunt fete foarte dragute.

Au venit foarte putine cadre didactice, nu prea inteleg ce s-a intamplat cu ele. A fost, insa, profa care mi-a coordonat mie lucrarea de licenta si am facut, cu 8 ani mai tarziu, poze.

Am vorbit cu multi dintre fostii studenti si am remarcat ca toti aveau aceeasi senzatie de usurare ca au scapat din aceasta facultate si dezamagire ca viata de student nu a fost asa cum se asteptau. Este foarte mult de tocit, ei nu sunt tratati cu respectul pe care orice fiinta umana il merita si invata, in primul rand, cum sa reziste la stres.

Iar am devenit prea serioasa ceea ce nu e in ton cu atmosfera de aseara. A fost o experienta interesanta sa ii vad pe studentii stresati de la examene in costume si rochii sclipitoare dansand si distrandu-se asa bine. A fost un happy end al unei povesti adevarate, prima din viata mea de teacher-ita.

P.S. Poze mai tarziu, cand am timp sa le descarc din aparat.

Later edit. Unii dintre fericitii absolventi vor sa plece din tara. Bravo lor!

Very later edit : pozele.

O parte din fosta grupa nr. 9: Monica, Cristina, eu, Elena, Tara si Alex.

O parte din fosta grupa nr. 8: Catalin, Malina, Stefan si Gabriel.

Dansatori.

Un molar superior foarte dulce. Sa mai comenteze cineva ceva despre torturile Stargate sau arici!

Peretii cei frumosi despre care va povesteam.

Blogul asta face ca visele mele sa devina realitate. Am scris la sfarsitul lui august cat de mult imi plac agendele de la Skoob’s Books. Ruxi, colega mea de la medicina dentara, a fost pe faza si mi-a comandat una personalizata cu ID-ul meu de messenger (pe care, cu aceasta ocazie, il aflati si domniile voastre).

Ruxi este colega mea nu doar la orele cu studentii, ci si la socializarile, nuntile si la evenimentele oficiale ale universitatii noastre iubite. Cu toate ca suntem cam de aceeasi varsta, ea e mult mai responsabila decat mine si, daca sunt la zi cu avizul de libera practica, plata cotizatiei si lucrarile de la congresele de medicina dentara, e numai meritul ei.

Asa ca, pe aceasta cale, ii multumesc pentru ca are grija de mine si pentru ca imi face cadouri frumoase!

Vezi toata colectia mea de agende.

P.S. fara nici o legatura: sub agenda Elecrecord este o patura veche, lucrata manual de bunica mea de la Bicazul Ardelean.

Maine este ultimul examen al primilor mei studenti. Am emotii pentru ei, chiar daca stiu ca se vor descurca foarte bine.

Ma intreb cum o fi sa predai “Stiinte comportamentale” la Harvard. In curand, in gradinile universitatii, frunzele vor fi aramii.

Dar eu ma voi trezi maine la ora 6.00. Inuman! Urasc sistemul de invatamant romanesc!

Ba imi place!

Motivatia tine de niste factori care intervin in realizarea unui act. De exemplu, un student are mai multe examene, iar la un moment dat se simte obosit, foarte obosit, astfel incat pentru urmatorul examen chiar nu mai poate invata si e constient ca-l pica daca nu invata. Aici intervine motivatia: daca stie ca il afecteaza foarte mult o restanta si parintii se vor supara pe el si are o constiinta, el va sta si va face tot posibilul sa citeasca ceva, macar sa ia un cinci sa treaca examenul.

Daca am sti sa simplificam putin situatia, am reduce la o ecuatie unde boala este o necunoscuta x si pacientul impreuna cu medicul trebuie sa coopereze in depistarea x si extirparea ei.

Pentru medic, pacientul reprezinta “materialul” pe care il va modela si-l va aduce la un stadiu cat mai apropiat de perfectiune.

Tipul plasmatic este vigilent si iute.

Anamneza reprezinta examinarea fizica si psihica superficiala a pacientului cu scopul unui diagnostic general.

Entipatia reprezinta o colaborare a pacientului cu medicul.

Prin acest model s-a demonstrat ca atat pacientul, cat si medicul, reprezinta entitati importante in relatia medic-pacient.

Medicul intelege perfect ascunzisurile pacientului si se muleaza pe dorintele si nevoile sale.

Medicina umanistica este importanta, dar inutila. Ea vine de la sine, medicii nefiind obligati sa o studieze sau sa o analizeze.

De-a lungul istoriei, medicina a evouat foarte mult, in mai multe privinte, dar cea care ne intereseaza pe noi este relatia medic-pacient. Odata cu evolutia medicinii, a crescut rata de supravietuire, in defavoarea mortalitatii.

Medicul cunoaste atat intimitatea fizica, cat si psihica/ emotionala a pacientului.

Comunicarea non-verbala poate fi prin multe cai: gesturi, priviri, semne etc. Unul e vistic, si extralingvistic.

Comunicarea imbraca o forma digitala in paranteza verbala, fie una analogica (era suficient sa pui in paranteza ).

Comunicarea nu are limite!

Extravertitul nu zice “ce salariu voi primi”, ci “imi place ceea ce fac”.

Extravertitul cedeaza in fata tentatiilor sociale.

Un extravertit care iubeste pictura isi va dezvolta aceasta pasiune, dar in paralel cu o alta activitate care sa fie utila societatii.

Extrovertitul isi face prieteni foarte usor, iar atunci cand se cearta cu persoana respectiva, relatia de prietenie nu se pierde.

In spatiul launtric al introvertitului nu se poate patrunde foarte usor.

Dupa principile de la Balo Alto, nu exista lipsa de comunicare intre indivizi.

In cazul absentei unei afectiuni, persoana are in mod sigur o depresie, la intervale mai lungi sau mai scurte.

Dupa definitia clasica a sanatatii, ea este starea de confort si placere, capacitatea oamenilor de a rationaliza si de a elabora silogisme si nu neaparat absenta unei patologii.

Medicul este persoana la care se adreseaza bolnavul. Este sansa celui suferind de a scapa de suferinta, de aceea un medic nu trebuie sa se limiteze doar la tratarea afectiunii in cauza, ci si la “pansarea” ranii psihologice a bolnavului. Medicul trebuie sa mearga la originea bolii, sa incerce sa o extirpe din radacini, in cazul unor medici psihiatri. Aici sa nu se inteleaga ca ar trebui ca noi, viitori medici, sa facem o abordare froidiana a situatiei, cu analize psihanalitice si scanari ale constiinte umane, ci ca e datoria fiecarei persoane care a rostit Juramantul lui Hipocrate, sa acorde si sprijinul moral, care este esential in vindecarea unei afectiuni, indiferent de natura, gradul de agravare sau localizarea ei.

Majoritatea confunda motivatia cu vointa, ori aceste doua concepte sunt partial intercorelate la un moment dat in constiinta noastra, dar in realitate ele sunt complet diferite, functionand dupa principii si tehnici aparte. Atentia asupra acestor chestii ne-o atrage si filosoful Schopenchauer, semnaleaza ca motivatia si vointa sunt deseori alaturate in vederea obtinerii unui beneficiu.

Suntem in plin sezon de perle din lucrarile studentilor si nu ma lasa inima sa nu impartasesc cu voi cateva fraze geniale. De data asta, am gasit foarte multe formulari amuzante si citate filosofice si ma intreb care o fi explicatia: seria 2 e una speciala sau eu sunt relaxata si ma amuz din orice?

In entry-ul asta o va spun ce a mai facut, intre timp, cainele lui Pavlov si o sa va pun in tema cu alte experimente legate de comportament.

The Pavlov Experiment Reloaded, var. 1. In momentul in care i se dadea hrana, aceasta automat declansa secretia de saliva. Dupa ce obiectul de studiu (cainele, n.r.) a fost obisnuit cu aceste stimule si urmarile (primind hrana), a fost eliminata hrana in urma producerii stimulului. S-a observat ca secretia salivei era chiar si in absenta hranei. Deci stimului (luminos, zgomotos) declansa un alt stimul – secretia salivara. Dar dupa o serie de experiente in care stimulul luminos sau zgomotos era declansat fara a i se oferi hrana, nu a durat prea mult. Aceasta depinde de perioada in care s-a declansat stimulul primind si hrana in acelasi timp.

Deci comportamentul poate fi modificat.

The Pavlov Experiment Reloaded, var. 2. Pavlov a demonstrat ca un subiect care este supus constant unor actiuni prin care este constrans sa indeplineasca anumite lucruri pentru a obtine altele va invata ca actiunea sa produce un efect. De exemplu, un copil plange pentru a i se aduce laptele.

Deznodamant. Si ultima etapa este – se da hrana pe cainele fara lumina – cainele nu mananca.

Alte chestii behavioriste:

Unui bebelus i s-a pus in fata un soricel alb iar de fiecare data cand il atingea, i se administra si un zgomot deranjant.

Apoi, copilul plange fara sa mai vada soricelul.

Conditionarea operanta functioneaza dupa doi stimuli: incarcarea pozitiva si incarcarea negativa. De exemplu un copil bun, cuminte, care face la un moment dat o boacana primeste o pedeapsa minima. La incarcarea pozitiva, copilul rau, neastamparat, este recompensat in momentul in care face o fapta buna, fara sa i se aduca aminte de greselile pe care le-a facut pana in momentul respectiv.

Conditionarea operanta contine o stima si un raspuns. Este hotarare pozitiva si hotarare negativa.

Behaviorismul este un curent in psihologie mecanicist si agnostic. Sursa: Wikipedia (sa inteleg ca a copiat de pe net in timpul examenului?)

Omul invata dupa un prototip, prin exemplu.

In entry-urile urmatoare veti putea citi cugetari despre sanatate si boala si despre comunicarea medic-pacient.

Foto de aici.

Trebuie sa recunosc, imi place foarte mult la ore. Ma distrez. Poate din cauza ca inca nu am terminat scoala, merg la cursurile de psihoterapie, am examene si colegi cam de varsta studentilor mei. Ca urmare, am in cap o mare confuzie de rol, ma identific uneori cu ei si problemele lor. Saptamana trecuta, de exemplu, ne-am apucat sa vorbim pe hol despre metode de copiat si fituici, pana mi-am dat seama ca niste studenti din anii mai mici facusera ochii rotunzi si trageau cu urechea foarte curiosi. Pana aici cu seriozitatea si tinuta de cadru didactic sobru si responsabil!

Cu aceasta ocazie, mi-am amintit de cele mai dragute faze facute de studenti in ultimii sase ani.

Locul 3. Un student de anul VI care nu a dat niciodata pe la stagiu a fost intrebat la examen: “De ce n-ai venit deloc?” La care a venit imediat raspunsul: “De prost, doamna!”.

Locul 2. Un student de anul I a primit la examen subiectul “Teoriile dezvoltarii umane”. A enumerat cele trei abordari din manual, dupa care a inceput sa povesteasca, pe o pagina si jumatate, cum a fost influentata dezvoltarea umana de viata si sacrificiul Mantuitorului nostru Isus Hristos.

Locul 1. Acum sase ani, ii puneam pe studentii de la stiinte sa faca prezenta pe o foaie de hartie. Apoi citeam numele. Pe langa niste prostii cat casa (pe care nu le pun pe blog ca sa nu apara la cautari pe google si sa atraga p-acilea cine stie ce obsedati), unul dintre copii s-a semnat “Puscasu Marin”. Recunosc, nu m-am prins din prima. Ne-a zis Adi: “Bai, ce-au scris astia aici?!” si am ras cu lacrimi ore in sir.

Deci da. E foarte amuzant sa predai la facultate.

De cand ma stiu eu in Facultatea de Medicina Dentara, pe lifturi sunt afise ca cel de mai sus, iar studentii bombane de fiecare data ca nu pot folosi liftul. Ei nu se gandesc la beneficiile pentru sanatate pe care le aduce urcatul a 3 sau 5 etaje pe scari!

Am avut, la un moment dat, satisfactia sa ma intalnesc in lift cu un profesor la care mergeam sa ii iau interviu pentru Viata Medicala. Eram deja medic, dar cum nu imi luasem la mine fatza de adult responsabil, domnul profesor mi-a atras atentia ca studentii nu au voie cu liftul. Eu i-am zis foarte satisfacuta “Stiu, numai ca eu nu mai sunt de mult studenta! Oricum, va multumesc pentru compliment!”. A iesit apoi un foarte bun interviu.

Dovada ca studentii din ziua de azi nu mai sunt ce eram noi candva e tocmai faptul ca au ripostat scriind “Sa mori tu!?” pe afis. Noi nu am fi avut curajul sa ne razvratim impotriva ordinii lucrurilor. Ei contesta absolut tot. Sa fie bine, sa fie rau?

Nu va lasati pacaliti de aspectul sobru si tacut al acestei agende din anul 2000. Intre copertile ei sunt generatii intregi de medici dentisti cu absentele si prezentele lor la profilaxie si, ulterior, la sanatate orala.

Aceasta este agenda colegei mele Mona, care tine foarte atent evidenta studentilor care ii trec “prin mana”. Ii stie pe toti pe nume, este super serioasa si explica lectiile cu muuuulta rabdare, astfel incat idiot sa fii sa nu intelegi. Anul trecut am facut echipa – eu vorbind  haotic si improvizand la ora, in timp ce Mona ii lamurea pe studenti cand acestia pareau mult prea ametiti de mine

Cand ma uit pe numele astea din agenda, mi-i amintesc pe unii dintre ei plictisiti la ora sau stresati de examen. Sunt medici acum, lucreaza in cabinete, au intrat deja in sistem. Agenda Monei ar trebui sa ajunga, intr-un final, completata pana la ultima fila, la Muzeul Universitatii de Medicina si Farmacia Carol Davila.

Vezi intreaga colectie de agende