Tag: muzica

Lord of the Dance

Posted by on 7 June 2010

Acum o saptamana mi s-a implinit visul de a merge la unul dintre spectacolele lui Michael Flatley. Am cumparat bilete in ultima clipa, cat pe-aci sa nu mai gasesc. Fiindca, indiferent ce arata astia la televizor despre criza si saracie la romani, Sala Palatului era plina.

In general, stiam la ce sa ma astept, fiindca ma uitasem pe youtube la clipuri ca cel de mai jos. Spectacolul live, insa, intrece orice asteptare, pentru ca “Lord of the Dance“nu este doar ritm si sincronizare. Este o poveste cu zeitati celtice si cu oameni, in care binele invinge raul prin dragoste si dans.

Mi-am dat seama ca atmosfera magica din sala nu era data doar de muzica sau de sunetul tocurilor dansatorilor pe dusumea. Un rol foarte important l-au avut si luminile care jucau pe scena, pe peretii salii si peste public, cu filtre colorate si cu modele traditionale irlandeze.

Mi-am cumparat un tricou “Lord of the Dance”, abia astept sa-l scot in lume :)

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Can’t get this melody out of my head

Posted by on 12 May 2010

Cantatul e ca mersul pe bicicleta: nu se uita niciodata. Trebuie doar sa exersezi un pic: niste solfegiu, niste vocalize, spre disperarea vecinilor, niste repaus vocal, ca sa infirmam teoria ca femeile vorbesc fara intrerupere.

Cum n-am mai cantat in mod organizat de aproximativ opt ani, mi-am dat seama acum doua zile ca nu mai stiu intervale. Mi se pare ingrozitor de greu sa nimeresc cvartele si cvintele.

Din fericire, insa, ieri dimineata am gasit solutia. In timp ce conduceam spre serviciu, a venit pe playlist melodia de mai jos (I sing, you sing interpretata de The Real Group) si, ce sa vezi? Oamenii astia incep piesa cu o minunata cvinta!

Asa ca am decis sa ascult cu atentie melodiile si sa identific intervalele. In felul asta, n-o sa mai pierd vremea in timp ce conduc ore in sir prin Bucuresti.

Atentie! Melodia de mai jos e atat de frumoasa, incat da dependenta. Eu, de ieri dimineata, nu reusesc sa mi-o scot din cap indiferent ce as gandi sau canta.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Vreau sa cant la Craiova

Posted by on 27 April 2010

Daca pana la Arad a fost un drum interminabil, la Craiova am ajuns repede si am pornit in expeditie pe dealuri. Tatal Mihaelei avea un tractoras verde, la care a atasat o remorca. Am mers pe un drum de tara spre padure, iar mini-tractorul s-a impotmolit de cateva ori in niste santuri pline cu apa. Baietii au impins la el si, in sfarsit, am ajuns intr-un loc atat de frumos, ca parea rupt de realitate. Un rau serpuia pe langa o padure, in zare se vedea un sir de copaci cu frunze de un verde foarte deschis (e primavara iar, a-a-a-aaaa); iazul era plin de broaste si de alte creaturi cantatoare, care faceau un zgomot asurzitor; in fata lui era un delusor cu iarba verde si moale ca un covor persan.

Dincolo de poezia momentului, am ras cu lacrimi, am condus tractorasul peste damburi (tipand ca mor de frica), ne-am ascuns de Mihaela si fratele ei Gabi, baietii au facut concurs “cine ajunge primul sus pe deal”,  am intins bannerul cu SperantaTV pe camp, am reluat traseul ca sa filmam o secventa frumoasa, am mers intr-o padure si am facut poze cu copaci. Sper ca in curand vom avea si un filmulet editat de Andrei, in care se vor vedea toate aventurile noastre la tara.

Sambata am mers la Ramnicu Valcea la biserica si am ascutat cantece foarte vechi, pe care le stiam eu la pian cand aveam 17-18 ani. Ne-am plimbat pe inserate prin oras si am mancat porumb fiert cu unt si cu sare.

Duminica am luat interviuri la copilasi, in culisele festivalului “Vreau sa cant”. Pot sa spun ca 80% dintre fetite vroiau sa se faca doctorite, ca sa ajute oamenii. Doi frati isi doreau sa ajunga stomatologi si sa isi ia sotii “stomatologe”, cu care sa lucreze in cabinet. Au fost si copii care au cantat atat de fals, incat imi venea sa rad cu lacrimi. Ei erau foarte draguti, inocenti si amuzanti, dar este clar ca nu toata lumea e facuta pentru muzica. Fiecare are talentul lui, iar parintii ar trebui sa isi dea seama catre ce domeniu “calca” fiul sau fiica lor. Cele mai cantate piese, care imi suna si acum in cap, au fost “O lumina mica sunt” si “E primavara iar”. A-a-a-aaaaa!

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Vreau sa cant la Arad

Posted by on 26 April 2010

Saptamana trecuta am fost cu colegii la Arad la festivalul “Vreau sa cant”, transmis la SperantaTV duminica seara la ora 20.00. A fost un lucru bun ca am mai scos si eu nasul din calculator pentru trei zile. Am stat la o familie draguta, care avea doua fete si un baietel roscat pe nume Luca. Daca-l intrebai cum il cheama, se uita putin la tine si spunea: “Cu-ca!”.

La gazdele noastre am descoperit ceva cu totul si cu totul nou si foarte interesant: sunca de gasca, numita “soanca”. O puteti vedea in pozele de mai jos, impreuna cu carnati facuti in casa.

Ne-am plimbat prin centru noaptea si am fotografiat cladirile frumos luminate. Orasele astea din vestul tarii aduc un pic a Germania. Casele sunt mai frumoase, strazile mai romantice, oamenii mai civilizati.

In timpul festivalului, am luat interviuri copiilor si m-am distrat de traznaile pe care le spuneau unii dintre ei. La un moment dat, o fetita s-a fastacit si nu a mai putut canta, dar a revenit la final, sustinuta de colega mea Mihaela si de Vlad din juriu. A fost o situatie asemanatoare cu cea de la Britains Got Talent, cand Hollie Steel a intrat in panica, dar a primit a doua sansa si a cantat extraordinar de frumos. Eu eram sus, la regie, impreuna cu colegii cand mi-am dat seama ca fetita va canta doar o piesa. In timp ce se indrepta spre iesire, am luat-o la fuga pe scari – eu cu microfonul, Radu cu camera de filmat – sa ii luam interviu la final. A fost foarte palpitant, parca eram doi paparazzi care tocmai primisera informatia strict secreta ca Madonna se furiseaza pe iesirea din spatele scenei si alergam sa ii luam un interviu in exclusivitate.

Si fiindca a venit vorba despre exclusivitate, inchiei cu o poza unica, pe care nu a mai vazut-o nimeni pana acum: eu cu fierul de calcat in mana. Da, calcand rufele in public!

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Concert Gradual

Posted by on 1 April 2010

Saptamana asta am decis sa fac recuperari si sa merg la cat mai multe concerte de Paste, asa ca aseara am fost sa ascult corul Gradual, dirijat de Sebastian Felea, cantand la biserica baptista Golgota. Cum nu sunt si nici nu cred ca am sanse sa mai devin critic muzical, o sa va spun doar ca mie mi-a placut cum se armonizau vocile si ca melodiile alese au creat o atmosfera spirituala, asa cum ar trebui sa fie intr-o biserica.

In corul asta sunt o multime de cunoscuti de-ai mei: cu unii am cantat in Cantus Firmus acum zece ani, cu altii lucrez la Hope Media si cu altii ma cunosc de pe facebook. De exemplu, m-am reintalnit cu Alexandra, care e studenta la stoma (si, deci, va avea ore cu mine la anu’); am cunoscut-o in realitatea fizica pe Alexa, de pe blogul careia aflu, de multe ori, chestii interesante; am revazut-o pe Madalina, cu care aveam, in masina, discutii despre psihologie.

De fapt, stau si ma intreb ce imi place mai mult la concertele astea: muzica sau oamenii care o interpreteaza?

P.S. Gradual este o parte din mesa catolica. Am aflat si eu azi de pe Wikipedia.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

WOOOOOOW!

Posted by on 14 February 2010

Pagina oficiala Labuat.

Si o chestie SUPER in flash pe melodia “Soy tu aire”, descoperita pe blogul Leului de oras. Trebuie sa miscati din mouse.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Ziua in care am fost fericita

Posted by on 12 February 2010

CMA 032

Azi am fost fericita, ca omul deshidratat care gaseste apa dulce, curata si rece.

Azi am cantat pe voci, impreuna cu colegii mei Bianca, Albertino, Andrei, Dani si Ionut. E adevarat, nu mai tineam minte melodiile la alto si nici nu vedeam bine partiturile, uitasem ca exista mi diez si vocea-mi suna cam spart. La fel de adevarat e ca, in ansamblu, nu se auzea prea bine, insaaaaaaaaaaaaaaaa…

Decorul din spatele nostru era intunecat, cityscape by night. Reflectoarele orbitoare se oglindeau pe capacul pianului iar corzile aurii straluceau. Un concert fara public, doar pentru noi. Am fost asa de incantata si fericita sa cant, incat imi venea sa dansez, sa ma invartesc pana ametesc sub razele albe ale reflectoarelor. Parca eram intr-un vis sau intr-un spectacol de pe Broadway.

Pana azi nu mi-am dat seama cu adevarat ce mult imi lipseste muzica asta religioasa, cantata intr-un grup. E ca un drog, care aduce la suprafata emotii intense, senzatia ca sufletul iti devine alb ca un nor si regretul ca totul este efemer, chiar si fericirea.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Lacomie

Posted by on 19 January 2010

Daca mi-ar fi zis cineva ca voi ajunge atat de obosita ca acum facand lucrurile care-mi plac cel mai mult, nu l-as fi crezut. Cand eram studenta la stoma, nu-mi placea aproape nimic din ceea ce invatam sau lucram. Dinti, dinti, dinti, dinti si iar dinti de dimineata pana seara!!! Cand treceam cu autobuzul 226 pe langa Conservator, simteam un foarte adanc regret ca n-am avut curaj sa le dau cu tifla tuturor celor care-mi ziceau ca medicina e o profesie serioasa si sa ma duc sa fac muzica.

Dupa aceea, am avut de ales ce vreau sa devin, ceva ce-mi place mult si mi se potriveste cel mai bine. Si m-am lacomit: am vrut si invatamant, si presa scrisa, si radio, si TV, dar si relatii publice si marketing. Un pic de sociologie nu strica nimanui si… ia stai! Parca imi placea si psihologia! Hmmm… dar daca tot am terminat stomatologia, de ce sa nu ma apuc si de un detartraj?

Am crezut ca, in timp, ma voi lamuri ce vreau sa fac in viata, dar inca nu s-a intamplat asta. In continuare imi plac toate la fel de mult si vreau sa le fac in acelasi timp. Mi-ar veni greu sa renunt la ceva. Numai ca uite, corpul si capul asta sunt limitate si obosesc, iar oamenii par sa traga de mine in toate directiile si ajung sa imi doresc sa fiu casnica si sa nu mai fac absolut nimic!

Si, cel mai rau, intre timp am uitat sa mai cant!

Later edit: ma consolez la gandul ca, in 2007, imi era si mai rau!

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Oamenii de schimba, muzica ramane

Posted by on 22 December 2009

CD_respiro_vocea_sperantei

Unul dintre proiectele la care am participat in toamna asta a fost un CD cu colinde inregistrate la Vocea Sperantei, care a fost oferit gratuit cu revista Re:spiro. Azi am facut rost de el si tot azi am cantat la alto “O ce veste minunata”. Pentru mine, asta e un eveniment, pentru ca n-am mai cantat in cor de aproximativ sapte ani. Ascultand melodiile de pe CD, mi-am dat seama ce prapastie este intre mine, cea de acum, care organizeaza sau promoveaza evenimente, si cea de acum sapte, opt, zece ani, care mergea cu colindul prin blocuri. Eram atat de fragila si aveam sperante atat de mari!

La acest CD au muncit mult mai mult decat mine Gabi Iarca, publisherul revistei, Raducu Popa, graficianul si Albert Codreanu, cel care a ales muzica si a pus melodiile in ordine. Este un CD echilibrat, in care sunt si coruri mixte, si formatii barbatesti, si solisti, si grupuri feminine. Sunt si piese mai lente, si clasice, si ritmate. Pe toate gusturile, ca sa zic asa. Puteti asculta CD-ul AICI (atentie, cand dati click, incepe muzica, asa ca ar fi indicat sa nu aveti prin preajma sefi care cred ca munciti sau persoane care dorm).

Stiu ca e putin cam tarziu sa-i fac publicitate pe blog, dar nu asta este scopul meu. Vroiam doar sa spun ca, desi eu m-am schimbat, muzica a ramas aceeasi. Ascultand colindele astea, am descoperit formatia Sens, care canta senzational. Am vazut un fragment dintr-o melodie interpretata de ei la concerul de la Cernica de saptamana trecuta si am ramas cu gura cascata. Se umpluse camera aia mica de la regie de lume care vroia sa stie cine canta.

Eu mi-am dorit ca, pe acest CD, sa intre (in mod special) doua grupuri:

  • Adoramus Quartet cu melodia Gloria pentru ca, in discutia de pe forum, oamenii au cerut ca aceasta formatie sa fie pe CD. Si am mai avut si un motiv personal, recunosc: acesta este modul meu de a ingropa securea razboiului si de a ma bucura de succesul oamenilor care mi-au fost, in urma cu sapte, opt, zece ani, prieteni.
  • si Xara cu melodia Vino si vezi, pe care am ascultat-o prima data in masina, in drum spre Valenii de Munte, si care m-a emotionat foarte tare. Te poarta de la bucurie la tristete adanca si apoi, din nou, la speranta. Interesant este faptul ca Gabi a ales titlul melodiei lor ca nume pentru intregul CD.

Ce de cuvinte s-au legat pornind de la un CD si trei strofe cantate la alto! Mai bine ma intorc, pentru moment, la organizare si promovare si sper ca, dupa ce scap de toate lucrurile astea serioase din viata mea, sa am ocazia sa cant din nou colinde. La anul pe vremea asta!

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Ploaia, ploaia, ploaia cade, cade, cade

Posted by on 4 November 2009

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Eu am o perioada foarte grea, cu multe, multe, multe maruntisuri de facut si cu o uriasa teza de doctorat pe cap. Doua zile la rand m-am trezit la ora 5 dimineata iar azi, cand Bucurestiul a fost paralizat de ploaie, eu am condus pana in Baneasa si inapoi.

Ideea e ca, in toata nebunia asta, am avut cateva momente de fericire cand am ascultat melodioara de mai sus.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email