Tag: nevoi

Tragi-comic

Posted by on 12 March 2010

Cercetatorii americani spun ca maturitatea emotionala inseamna (printre altele) sa fii in contact cu realitatea, sa iti recunosti nevoile si sa faci ceea ce este posibil in prezent pentru a ti le indeplini. De exemplu, daca iti e foame, primul pas e sa iti dai seama ca starea de disconfort pe care o ai se datoreaza unei nevoi nesatisfacute – cea de alimentatie. Apoi, trebuie sa privesti in jur si sa evaluezi ce posibilitati de rezolvare iti ofera realitatea. Pasul trei – iti cumperi ceva de mancare, ceri o bucatica de paine unui trecator sau decizi sa amani o vreme actiunea si sa mananci cand ajungi acasa.

Cand vine vorba de nevoi psihologice, insa, intram intr-o zona tabu. Oamenii care au proasta inspiratie sa recunoasca faptul ca au nevoie de prietenie, afectiune sau suport sunt considerati slabi. Si ce poate fi mai rau in societatea de azi, in care doar cei puternici si frumosi sunt apreciati, decat sa manifesti slabiciune? Asa ca alegem sa nu recunoastem nici macar fata de noi insine ca ne este “foame” si ne izolam in turnul de fildes al autocontrolului.

Cand iti dai seama care sunt nevoile tale, nu mai ai ce sa faci, trebuie sa cobori de pe piedestal si sa ai curajul sa te privesti exact asa cum esti, iar asta este infricosator. Cand risti si recunosti in fata altui om care sunt nevoile tale, simti cat de vulnerabil si usor de ranit esti, deci ai, si aici, nevoie de curaj.

Iar daca recunosti care sunt nevoile tale si, fiind in contact cu realitatea, iti dai seama ca nu ai nici cea mai mica sansa de a ti le indeplini, atunci ai, din nou, nevoie de curaj pentru a cauta ceva care aduca o usoara compensare sau pentru a-ti folosi, o vreme, resursele proprii. De exemplu, esti in desert si nu ai de unde sa iti cumperi mancare, asa ca rozi o radacina uscata sau iti extragi energia din propriile rezerve adipoase.

Sa fii observatorul lucid al propriilor stari si al modului in care te zbati sa supravietuiesti in hatisul existentei este putin tagic. Sunt situatii in care, pur si simplu, nu ai ce sa faci. Trebuie sa te asezi si sa astepti ca disconfortul, teama sau durerea sa treaca. Dar, tocmai pentru ca stii ca toate trec, e si putin comic: “Ia uite, ma, ce mi se intampla! Mi se intampla viata!”.

In momentul in care incetezi sa te mai iei foarte in serios, realitatea devine suportabila.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

O fericire mai mare

Posted by on 19 February 2010

Inca un entry din seria discutiilor din timpul pauzei de masa.

Un coleg foarte de treaba si serios a venit cu o veche dilema: ce te-ar face mai fericit, o viata de singuratate, avand doua facultati, sau o viata de familie, cu doi copii? A inceput o discutie foarte aprinsa care ar fi putut tine tot restul zilei, noaptea si ziua urmatoare. S-a amintit, in treacat, despre faptul ca unele persoane casatorite sunt mai putin fericite ca altele necasatorite, ca au probleme diferite, dar care le solicita la fel de mult, ca un copil trebuie sa se nasca intr-o familie in care parintii sa se iubeasca si sa ii asigure un mediu armonios si ca noi, de fapt, nu discutam despre cazuri concrete, ci stabilim valori.

Chestia e ca discutia a pornit de la urmatoarele alternative: ori casatorie si copii, ori doua facultati. Care situatie ti-ar aduce o fericire mai mare? Asta mi-a amintit de ce scria Maslow*: aceste lucruri nu trebuie privite ca alternative care se exclud reciproc, pentru ca, de regula, odata ce ti-ai satisfacut o nevoie, apare alta, superioara. El observa la persoanele aflate in procesul de actualizare a sinelui rezolvarea dihotomiilor. De fapt, ratiunea si emotiile, trupul si inima, instinctul si vointa sunt sinergice, fara conflict intre ele si conduc spre aceeasi conlcuzie.

Pentru a fi completa, o persoana are nevoie si de mancare si odihna, si de dragoste si siguranta, si de apartenenta la familie, si de satisfactie profesionala, si de stimulare intelectuala si deschidere spre cunoastere, si de satisfactii estetice obtinute prin arta, dar si de viata spirituala.

Deci e greu. De-aia sunt asa de putini oameni care chiar isi actualizeaza sinele zilele astea :D

*Abraham Maslow, Motivatie si personalitate, Editura Trei, pp. 30-31 si 301.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Ce beneficii ai?

Posted by on 13 April 2009

maslows_hierarchy_of_needssvg

Cheful de viata si inspiratia inca nu mi-au venit, asa ca scriu entry-uri inspirate de altii. Am citit azi pe blogul Iuliei despre dragostea neconditionata si i-am trantit un ditamai comentariul, dupa care m-am gandit sa scriu si aici ca, de, sunt in criza.

Cred ca nu prea exista actiuni sau sentimente “neconditionate”. Chiar si cel mai altruist gest poarta in el amprenta unei nevoi pe care o avem. Nevoie sunt cele din piramida lui Maslow de mai sus, la care Linton a adaugat si nevoia de noutate. Asa ca, in momentul in care imi place un om, ma intreb: ce beneficii am eu in relatia cu acest om? Prin beneficii inteleg diverse senzatii sau sentimente, nu genti Prada sau croaziere pe Mediterana. De exemplu, dintr-o relatie imi poate creste stima de sine. Un anumit om ma face ma simt tanara si frumoasa sau, fiindca exista in viata mea,  nu ma mai simt atat de singura. Alti oameni ma fac sa ma simt ocrotita, sa rad, sa mi se invarteasca rotitele in creier, sa ma relaxez, etc.

Daca ne gandim bine, din cele mai multe dintre actiunile noastre obtinem beneficii. Daca o fata sta toata ziua pe net, beneficiul e ca evita contactul cu o realitate suparatoare (daca asta poate fi numit beneficiu) si/sau se distreaza. Workoholicii au beneficiul ca, neavand timp liber, nu se confrunta cu intrebari existentiale si nici nu se simt infiorator de singuri. Chiar si Maica Tereza, care nu dorea sa adune averi sau sa detina functii, avea unele beneficii: a castigat respectul intregii omeniri, a avut convingerea ca va ramane ceva in urma ei (de exemplu, ca va fi pomenita in entry-uri pe blog in asociere cu ideea de iubire neconditionata) sau rasplata vesnica (un beneficiu deloc de neglijat).

Ce se intampla cand o relatie sau un om nu imi mai aduce nici un beneficiu? Am scris aici.

Care sunt beneficiile pe care le cauti tu?

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

50 de minute

Posted by on 25 February 2007

In seara asta am realizat cat sunt de norocoasa. Nevoile fiziologice, de siguranta, apartenenta si iubire, de respect de sine si de autoactualizare imi sunt in cea mai mare parte satisfacute.

Totusi, se intampla uneori sa mi se adune in minte unele idei, senzatii, amintiri reinterpretate, sentimente si descoperiri noi. Ale mele. Atunci, nu foarte des, prietenele mele sunt fie prea departe, fie prea stresate cu copiii, fie prea credincioase, fie prea ocupate cu lista lucrurilor pe care cei din jur ar trebui sa le faca pentru ele, ca sa le ajute, fie “Lore, nu inteleg nimic din ce spui acolo!”. Da, stiu, fiecare are viata lui si o traieste asa cum are chef.

Aici intervine marele meu noroc. Daca am nevoie de afectiune, acceptare necondintionata si de profunzime, ei bine, am bani sa imi cumpar la pretul de 60 de lei, saptamanal, 50 de minute de prietenie. Daca as fi mai econoama, as putea beneficia chiar de doua shedintze pe saptamana de psihoterapie rogersiana centrata pe persoana. Nu-i asha ca e cool?

In rest, am citit doua carti senzationale (Milan Kundera, “Identitatea” si Eric-Emmanuel Schmitt, “Oscar si Tanti Roz”, am vazut “21 grams” al lui Alejandro González Iñárritu, am facut crema de zahar ars, friptura si placinta cu mere, am condus la scoala de soferi prin inghesuiala in Bucuresti, am descoperit magazinul cu camashi roz, am scris 10 randuri in referatul pentru doctorat si am refuzat o invitatzie la Bamboo pentru ca ar fi trebuit sa ma intalnesc cu un amic care a fost, din pacate, retinut de alte probleme. Intentionez sa imi fac manechiura french, sa ma duc la sala, unde cu sigurantza voi da 8 kilograme jos si sa imi cumpar din Plaza pantofi cu toc inalt.

25 februarie 2007, Yahoo! 360 Blog

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email