Concertul Heritage Singers a fost exact asa cum m-am asteptat! Nu am stiut insa ca fiecare coloana din Arenele Romane va fi luminata si ca va fi o atmosfera asa de calda. O parte din public a uitat pentru cateva ore sa mai fie scortos, a batut din palme si a aclamat formatia multasteptata.
Am scris pe blog cum ascultam casete cu Heritage in copilarie, pe vremea comunismului. Valoarea simbolica a acestui grup este foarte mare si nu m-am putut abtine sa nu cant (din randul 5, bineinteles!), Great is Thy Faithfulness, Because He Lives, Mansion Over the Hilltop. Ultima melodie, tradusa in romana “Doar o coliba”, era cantecul din taberele de la munte, seara, langa foc.
Au avut piese traditionale protestante, country (When the saints go marching in a smuls lumea de pe scaune, oops!), dar si miorlaiturile lor caracteristice cu armonii stranse, ciudate (imi permit sa scriu in acest stil metaforic, intrucat nu-s muzician) 
Au fost patru instrumentisti: pianistul cu casa de productie de jingle-uri, percutionistul student la drept, ginerele moshului Max Mace si chitaristul-asistent medical la un spital de urgenta.
Mi-a placut mult cum a cantat Shani Diehl piesa Renew Me. A fost si favorita lui Alekze, care nu mai auzise niciodata Heritage sau gospel.
In schimb, inlocuitorul lui Tim Davis nu mi-a placut foarte mult. Ziceam eu aici ca nu o sa observ nici o diferenta, insa pe alocuri nu a cantat foarte “curat” iar piesa “No More Night” suna mai bine in varianta clasica. Am aplaudat, totusi, ca incurajare
Pe bas il stiam de foarte mult timp, asa ca pot spune ca revelatia concertului a fost, pentru mine, Tim Calhoun: atitudine de invingator si voce de piept bine lucrata! Pun aici link catre un video de pe youtube cu melodie “Who am I” (care n-a fost la noi in program).
In jurul acestui concert vor fi foarte multe discutii. Ca e bine, ca e rau, ca e “beat magic” sau muzica cu mesaj, ca atmosfera n-a fost cum trebuie, ca s-a batut din palme si ovationat ca la concertele pop. Whatever! Oamenii au venit la capatul lumii (adica la noi, in Romania), au cantat foarte bine si au transmis mesajul. Adventistii care au fost la acest concert vor trebui sa isi revizuiasca drastic definitia termenului “muzician profesionist de gospel”. Nici intr-o suta de ani nu va exista la noi in tara o formatie care sa se apropie, cat de cat, de performantele Heritage. Ei au aceasta muzica in codul genetic, le vine firesc, este cultura lor.
Se pare ca vor sa revina si la anul. Ar fi bine sa devina unul dintre evenimentele mondene adventiste. Si mai bine ar fi sa vina la concert numai oamenii carora le place acest gen muzical, iar carcotasii sa mearga la Biserica Italiana, la concerte de muzica veche.
Pozitionarea concertului a fost bine gandita, dat fiind prejudecatile romanilor cu privire la neoprotestanti. Organizatorul (Dragos Penca) a prezentat formatia in presa ca fiind “cel mai cunoscut grup gospel” si nu “o formatie adventista”. Asta a facut ca, in public, sa fie si jurnalisti si vedete (Mircea Badea si Mhai Gadea, care a facut si traduceri aproximative dupa speech-urile americanilor). Cei de la Heritage au glumit si au spus cateva cuvinte in romaneste.
Foto: Samuel Dumitru
Alte entry-uri despre Heritage Singers
