Tag: oboseala

Primavara a inceput bine

Posted by on 2 March 2010

Sunt treaza de 16 ore si mai am inca doua lucruri foarte importante de facut inainte sa am voie sa dorm, asa ca m-am gandit sa iau o pauza de blog entry. Azi a fost soare afara si am simtit nevoia sa imi cumpar o acadea. La emisiunea in direct, parul meu a aratat exact ca o matura, dar nu mai conteaza asta, pentru ca, dupa aia, am ras ca prostii cu trei colegi, povestind (inchisi in studio) intamplari stupide job-related.

Nu reusesc deloc sa fixez data ultimului examen de la doctorat, dar nici asta nu prea conteaza, fiindca am facut o pasiune subita pentru un individ care nu ma baga absolut deloc in seama. In schimb, citesc cu mare interes o carte despre experienta indragostirii (aspecte teoretice), careia o sa-i dedic un entry intreg cand ma va lovi muza.

Am fost cu Mihaela in Ikea (sa ne uitam cum cumpara oamenii mobila) si am mancat salata si prajitura, apoi ne-am ratacit in parcare si am ajuns intr-o zona intunecata si sinistra, dar nu mai conteaza asta, caci in masina era cald si magic (FM). Ma gandeam ca ar trebui sa plecam amandoua undeva foarte departe, ca sa reusim sa terminam tot ce avem de discutat.

In concluzie, primavara a inceput bine, n-am nici o clipa de ragaz sa ma plictisesc, abia daca mai am timp sa dorm si sa imi adun rufele de pe sarma. Rufele reale, ca pe astea de-aici le las intinse-n public.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

O chestiune de timp

Posted by on 4 February 2010

Ieri am fost la masa cu colegii si, la un moment dat, discutia a alunecat catre planurile pe termen lung versus concentrarea pe prezent. Mihaela a zis atunci despre mine ca as fi dintre aia cu “traieste clipa”. A sunat ca si cum as fi unul dintre indivizii aia superficiali care traiesc viata la maxim, se distreaza si nu ii pasa de ce se va intampla cu el peste 20, 30 sau 50 de ani.

De fapt, eu chiar traiesc clipa, dar nu in felul ala. Eu sunt concentrata pe prezent pentru ca nu am alta solutie: sunt atat de coplesita de lucrurile care trebuie facute azi, daca se poate chiar ieri, incat nu am timp si energie sa imi mai pese ce-o sa fie peste 30 de ani. Nu e prima data cand ma simt atat de obosita. Ma uitam in seara asta la entry-uri mai vechi de pe blog, in care enumeram miliardele de nimicuri care ma aduc in stadiul sa nu-mi mai doresc altceva decat dispar undeva si sa dooooooorm.

Azi, in timp ce mergeam pe strada, mi-am dat seama ca mi-am pierdut speranta ca va fi, candva, mai bine. Numarul de nimicuri zilnice nu se va micsora, iar problemele nu vor deveni mai usor de rezolvat. Satisfactiile nu vor creste, iar oamenii pe care ma pot baza nu se vor inmulti. Nu vreau sa ma gandesc la viitor, pentru ca nu vad nimic luminos acolo. Ma concentrez asupra prezentului si merg cu pasi mici.

Si ma gandesc ca viata asta e doar o chestiune de timp: cat timp mai am pana mi se termina resursele. Probabil ca, dupa aceea, ma voi putea odihni.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Suspendata in timp

Posted by on 15 January 2010

Dupa o perioada in care am muncit foarte mult si m-am stresat si mai mult, am cateva zile libere. Zile in care mi-am propus sa ma odihnesc. Problema e ca, obisnuita sa am tot timpul ceva important si urgent de facut, ma simt suspendata in timp. Toate activitatile care mi se pareau atragatoare inainte – sa zac, sa ma uit la TV, sa ma joc YoVille, sa citesc Cartea fiintelor imaginare – acum mi se par lipsite de sens. Ba chiar am un sentiment de vinovatie ca nu fac nimic: pierd atatea ore pretioase in care as putea corecta la teza sau lucra la site sau face planuri pentru emisiuni. A devenit clar ca am, din nou, sindrom de oboseala cronica.

In astfel de momente, singura solutie este sa ma intreb ce mi-ar placea mie, dintre toate lucrurile, sa fac in clipa asta. Sa beau o cacao cu lapte, sau sa ma sui in masina si sa plec la Valeni, sa fac focul la semineu si sa ma joc cu pisicile.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Respir cu greu sub o avalansa de termene limita

Posted by on 30 November 2009

Doctoratul este un lux pe care si-l permit cei care au un serviciul lejer, cu program flexibil si care le asigura venituri decente, pentru a trai confortabil. Ceilalti oameni n-ar trebui sa se apuce de sporturi dintr-astea extreme. Oricum, cui ii mai trebuie studii in ziua de azi? Ma uitam la vecinii mei care nu-s doctori si care isi parcheaza cu mandrie Audi-urile si BMW-urile cam la fel de scumpe ca si apartamentul de Rahova in care locuieste familia lor. Aproape ca-i invidiez: ei nu trebuie sa introduca date in SPSS! Asta numesc eu fericire!

In perioada asta a vietii mele, nu-s chiar OK. Pe langa faptul ca intepenesc in fiecare seara, pana pe la 1 noaptea, pe scaun scriind 0-1-0-0-2-0-1-0-0 intr-un tabel, mai am si o multime de maruntisuri de facut pentru la munca. Fiecare activitate, luata separat, este frumoasa si usoara. Adunate la un loc, insa, formeaza o avalansa de sub care, cu greu, reusesc sa mai vad lumina soarelui si sa mai respir.

Asadar, am: de facut emisiuni medicale si psiho-socio-filosofo-religioase, de conceput si inregistrat cateva reclame radio, de trimis voxurile la colegul care face spoturile pentru TV, de facut impreuna cu o prietena machete pentru reviste si layout-uri pentru materiale promotionale, de mers in parc si masurat latimea aleii, de desenat harta parcului cu amplasamentul corturilor, de fotografiat, de printat fotografiile, de urcat spotul despre sinucidere pe youtube, de programat reclame, de pus stiri pe site, de promovat evenimentul din decembrie, de facut trei chestionare diferite pentru studenti, de facut planuri pentru lucrari de diploma, de conceput sau corectat materialele pentru lucrarile practice de la anul intai, de luat periute de dinti pentru copii de la Colgate, de mers in scoli cu chestionare. Un coleg ma roaga sa ii verific chestionarul pentru doctoratul lui, altul sa ne vedem si sa facem capul de tabel in SPSS pentru proiectul lui, o colega vrea sa o ajut cu un referat pentru limba engleza. Trebuie sa cumpar un cadou din Kaufland, sa schimb cardul Sensiblu si sa-i fac baie masinutei Jeleu. Tre’ sa sterg praful si sa bag rufele la spalat.

Un amic ma intreba acum o saptamana ce am gatit bun. Paaaai… ia sa vedem: ciorba a la grec, sarmale, salata de vinete si pasta de avocado, prajitura cu miere si shake de banane cu kiwi. Hahahahahahahaha, v-am pacalit! Chiar ati crezut ca mai am timp sa gatesc?!

In acest context, regret din adancul inimii ca:

  1. nu am 2 creiere capabile sa lucreze, in paralel, la capacitate maxima
  2. pierd o gramada de vreme dormind si mancand
  3. nu s-a inventat inca teleportarea si trebuie sa stau in trafic si sa caut locuri de parcare
  4. am neaparata nevoie sa ma relaxez, sa ma joc Farmville si sa scriu pe blog.

Daca as avea cinci zile fara responsabilitati marunte, as termina teza de doctorat. Dar nu am. Si cred ca alergatura, stresul, noptile nedormite si toata aceasta lupta de a le face pe toate la timp chiar nu se merita. Acum, mai mult ca niciodata, vreau sa fiu casnica!!!

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Cateva ganduri, sa nu le uit

Posted by on 24 November 2009

Caut o explicatie stiintifica pentru urmatoarea situatie: dintr-un grup de 30 de persoane, la master, ma alege ca partenera de lucru exact acea persoana cu care am descoperit ca am cele mai ciudate coincidente semnificative. Nu exista intamplare, ci sincronicitate.

Cosmin, baiatul de care am fost indragostita in clasa a IV-a, era consecvent. Apoi a murit.

A trebuit sa joc rolul unei ciori ca sa imi dau seama cat de categorica sunt eu cateodata. Daca as lasa un pic de loc pentru negocieri, cred ca mi-ar fi mai bine. Oare cator sanse de a fi fericita le-am spus eu “Lasa-ma in pace, vino in martie?”

Unii barbati sunt niste pradatori. Daca ai o secunda de slabiciune, daca esti obosita, suparata si ai lasat garda jos, pac, te-au taxat. Victorii marunte si nesemnificative.

Am decis sa trec la urmatorul stadiu si sa invat cum ii cheama pe regizorii filmelor la care ma uit. Pana acum ii stiu pe Alejandro Gonzales Inarritu, Quentin Tarantino si Lars von Trier. E?

In fiecare femeie exista o pisi. Trebuie doar sa aiba loc sa se manifeste. Culmea e ca nu-i chiar atat de rau sa fii vulnerabila.

As vrea ca oamenii la care tin sa faca parte cu adevarat din viata mea. Dar nu-i suficient sa vreau doar eu asta. Suntem atat de aproape, dar intre noi e o prapastie de netrecut.

Cred ca-s foarte obosita.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Luminita de la capatul tunelului

Posted by on 15 November 2009

Sunt obosita, nervoasa, anxioasa, izolata social, fara chef, plictisita de viata. Am migrene, insomnii, dureri lombare, inceput de sindrom de tunel carpian. In casa e praf si florile sunt uscate de sete.

DAR…

Am 125 de pagini din teza de doctorat GATAAAAAAAAAAAA! Incep sa vad, palpaind anemic, luminita de la capatul tunelului!

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Jurnalul unei zile in care m-am trezit la ora 6

Posted by on 18 March 2009

Partea frumoasa a trezitului foarte de dimineata (singura) este melodia de pe telefon, care ma smulge (cu blandete) din lumea viselor si ma aduce la realitate. Partile urate, gramada mare: unde e stickul? ce e cu bagajul asta asa greu? usa nu vrea sa se incuie! parcarea e murdara! strada e plina de masini!

Am ajuns, totusi, cu bine la camera de garda de la chirurgie si am observat ca nu sunt singura adormita si prost dispusa din cauza orei matinale, asa ca m-am consolat si mi-am vazut de treaba mea cu drag si spor.

Dupa care mi-am zis: merit ceva dulce! Si m-am gandit: in ce loc din Bucuresti imi place mie asa de mult, incat dimineata sa devina mai frumoasa? Asa am ajuns la Caffe & Latte, o cafenea cu vedere la Cismigiu, unde am stat o jumatate de ora cu o carte de Eric Emmanuel Schmitt, intr-o atmosfera care ma facea sa ma gandesc la Berlinul de acum doi ani sau la Parisul de undeva, din viitor.

caffelatte1

caffelatte3

caffelatte2

Pe langa priveliste si cel mai bun tiramisu din Bucuresti, cafeneaua mai are un soi de vitrina decorata cu tot felul de obiecte interesante si un tapet albastru cu cesti de cafea.

Acum sunt la radio ga-ga si ma pregatesc de emisiuni. Si ii dau dreptate celui care a zis ca “cine se scoala de dimineata, va fi obosit toata ziua!”.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Trezitul foarte de dimineata dauneaza grav sanatatii

Posted by on 17 March 2009

fiore-dungi

Pentru mine, ziua buna incepe de la ora 8, asa ca orice alta varianta se lasa cu o usoara stare depresiva. Nu inteleg de ce trebuie sa ma trezesc la ora 6, cand nu am nici vite de hranit, nici campuri de arat. Cei care aspira la titlul de “intelectual” ar trebui sa aiba ragaz pentru ganduri si sentimente, nu sa alerge toata ziua (incepand cu ora 6.00) dupa lucruri concrete. Nu e corect!!!!

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Uit esentialul

Posted by on 5 March 2008

Am o multime de probleme marunte si plictisitoare. Sunt asaltata de kkturi. Nu am internet acasa, viata sociala si culturala imi consuma bruma de energie care imi ramane dupa ce ma f*t la serviciu cu toate crizatele. Cum prind un moment de liniste staaaaaaau, stau degeaba si ma uit la pereti, tablouri, cer albastru, filme siropoase.

Si realizez ca uit esentialul: muncesc ca sa am bani pentru viata mea. Munca nu e un scop in sine, ci un mijloc ca sa am o viata comoda, linistita.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Cel mai asteptat moment al zilei

Posted by on 20 September 2007

Sunt ataaaaat de fericita! Nu, nu am luat salariul si nici nu mi-am cumparat pantofi. Nu am nici iubitul ala perfect despre care vorbeam cand eram in transa. Nu am mancat ciocolata si nici tiramisu cu fructe de padure. Nu sunt in Berlin si nici nu am bilet de avion intr-acolo.

Eu nu sunt fericita decat atunci cand sunt in pat. A nu se intelege prostii. Dimineata, cand ma trezesc, ma smulg si ma imping catre bucatarie, gandindu-ma ca diseara o sa ma culc la loc. In timpul zilei, la birou, ma gandesc din ce in ce mai nerabdatoare la momentul in care o sa ma bag in pat, acasa. Pe drum nu dau voie nici unui beemve sa ma depaseasca, fiindca pe mine ma asteapta acasa pernutza si ma grabesc rau de tot.

Acum stau cu laptopul in brate, iar langa mine am Valul Pictat, cana de la Polianschi plina cu ciniminnies si crema cu miros de trandafiri.

Sunt cea mai fericita femeie din blogosfera!

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email