Tag: orb

Cel mai urat anotimp

Posted by on 5 April 2009

springtime-014

Din punctul meu de vedere, primavara este cel mai urat anotimp. Da, stiu, pomii infloresc, pasarile ciripesc si intreaga natura se trezeste la viata. Clisee!!! Pentru mine, de ani si ani de zile, primavara inseamna munca nesfarsita si plictisitoare, care ma tine blocata la birou sau in casa. Timpul liber il petrec dormind, caci sunt ingrozitor de obosita, fara nici un motiv. Uneori mai apar si motivele: oameni din jurul meu care ma epuizeaza emotional. O fi astenia, biochimia, fiziologia, habar nu am. In cea mai mare parte a timpului, ma simt singura iar viitorul pare sumbru. Pastrez bruma de energie pe care o mai am pentru momentele in care trebuie sa zambesc in public la radio, teve sau studenti.

springtime-012

springtime-006

Ma simt ca orbul de pe Brooklyn din povestea lui Alex Mucchielli: “Afara e primavara, iar eu nu pot sa o vad!“.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Invata sa scrii “Te iubesc”!

Posted by on 23 August 2008

Dupa ce am citit despre voicestick si despre cum inlocuieste tehnologia alfabetul Braille, am zis sa ma intorc putin la origini si sa invatz sa spun “Te iubesc” si in limbajul nevazatorilor.

Am citit asadar pe site-ul Fundatiei Americane a Nevazatorilor cum a inventat Louis Braille alfabetul orbilor. Am si eu acasa o foaie cu un interviu cu Mario Vargas Llosa in Braille, primit cu revista Tabu din aprilie 2006 (ce repede trece timpul!). In aceeasi revista a fost si dosarul “Simturi” despre care am scris in entry-ul despre Helen Keller.

Imaginea de mai sus este luata de pe site-ul Juliei Woods, o femeie care si-a pierdut vederea la 31 de ani, dupa nasterea celui de-al doilea fiu. Dupa cativa ani a ramas mama singura (hmmm), dar invatase deja sa se descurce si s-a implicat in tot felul de proiecte cu si pentru nevazatori in Noua Zeelanda. Ea a inventat biscuitii Braille, pe care va trebui sa ii coacem si noi aici, la Valenii de Munte intr-o buna zi.

Imi face bine sa scriu pe blog despre cultura persoanelor cu dizabilitati. Citind povestile acestor oameni ii aduc mai aproape si inteleg ca, daca vrei cu adevarat, poti sa depasesti orice problema, orice boala sau handicap. Poti sa te adaptezi la orice stil nou de viata, daca lupti si ai sustinerea celor dragi. Exemplele astea sunt incurajatoare intr-o lume in care nu stii ce se va intampla maine.

Desi exista tastaturi pentru nevazatori si psibilitatea de a naviga pe internet, nu cred ca imi citeste nici unul site-ul. Totusi, o sa pun aici link catre Asociatia Nevazatorilor din Romania, just in case :D

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Cum sa citesti cu urechile

Posted by on 22 August 2008

Yanko Design a publicat saptamana asta un articol despre o inventie noua de-a designerului Sungwoo Park: un stick care scaneaza cartile si transforma textul in mesaj audio, povestit de o voce placuta. In felul asta, persoanele nevazatoare pot sa “citeasca” absolut orice, chiar daca nu este tradus in alfabetul Braille. Ziare, carti de vizita, scrisori, pliante, literatura, toate sunt scanate prin tehnologia numita optical character recognition (care, by the way, ii ajuta si pe studenti sa faca referatele mai rapid :D ).

Am cautat degeaba pe net locul sau modul in care poate fi procurat acest minunat stick. Eu l-as folosi numai si numai pentru a-mi proteja ochii obositi de computer si de literele marunte din cartile de sociologie. Bineinteles, stiu ca exista audiobook-uri, dar sunt foarte scumpe si nu le poti asculta la infinit, ca te plictisesti!

Si fiindca tot scriu despre gadgeturi, am gasit si tastatura pentru orbi: ea poate fi comandata pe internet la incredibilul pret de 25 de euro! Click aici pentru un articol care povesteste cum poate fi utilizata tehnologia informatiei de catre persoanele cu dizabilitati.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

La distanta de un telefon

Posted by on 23 March 2008

Sunt momente in care simt ca, din multimea de lucruri pe care le fac, gandesc si simt nu are nimic sens. Si se intampla ca, tocmai in acele momente, sa ma caute cineva cu adevarat disperat. De exemplu, o ascultatoare de la radio, nevazatoare, care vroia sa imi povesteasca despre dintii ei si proteza pe care urmeaza sa si-o faca la facultate si cum a descoperit ca, in fond, are cataracta si ca, dupa operatie, sunt sanse sa i se imbunatateasca vederea. Nu o cunosc pe aceasta femeie, dar a sunat la mine chiar cand eram pe punctul sa-mi plang de mila. Avea nevoie de incurajare. Aveam nevoie de un sens.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email