Intre 1377 si 1382, brasovenii au construit un fort in trecatoarea Bran, cu vedere spre valea Moeciului si spre Tara Barsei, punct important in lupta impotriva Imperiului Otoman. Drept rasplata, ei au obtinut de la regele Ludovic cel Mare reducerea taxelor si impozitelor pentru districtul Brasovului. Cetatea a trecut in stapanire maghiara, apoi in posesia lui Mircea cel Batran, apoi in stapanirea orasului Brasov pana in 1920.
Castelul Bran a fost donat reginei Maria in 1920 si a fost resedinta regala pana in 1947, cand domnita Ileana (fiica reginei Maria) a fost silita sa paraseasca Branul. La plecare, a primit un cos de mere de la oamenii din Bran, cu rugamintea “merele sa le mancati, cosul sa-l inapoiati!”. S-a reintors dupa 42 de ani, in 1990, cu putin timp inainte de moarte, sa revada castelul pe care l-a iubit atat de mult.
Camera de muzica a reginei Maria.
Soba pictata in stil rustic.
Scara secreta.
Curtea interioara cu fantana.
Castelul Bran este cunoscut in special pentru asocierea cu Dracula, personajul creat acum un secol de Bram Stoker. Vlad Tepes nu a locuit in castel, ci a petrecut aici cateva zile intr-una dintre luptele impotriva turcilor. La Bran nu vezi nici urma de vampiri, cu exceptia magnetilor ieftini de la targul din jurul castelului. Asocierea este mai degraba o strategie de marketing nesustinuta de realitate. Pasul Tihuta si castelul Poienari sunt mai degraba legate de Vlad Tepes. Am gasit chiar un blog despre contele Dracula si cetatile, padurile si locurile din Romania in care a umblat: dracula-transylvania.blogspot.com.
Titlul entry-ului este inspirat de replica unui baietel, in curtea castelului: “Mami, daca exista castelul lui Bran, inseamna ca exista si castelul lui Stan, nu-i asa?”
