De fiecare data cand merg la ore la masterul de psihoterapie, am revelatii.
E ca si cum as deschide cutia Pandorei si de acolo ar iesi toate relele, dependentele, datoriile neplatite si temerile cuibarite de-a lungul timpului.
E ca si cum as merge in spirala, in sus, trecand mereu si mereu prin aceleasi experiente, dar adaugand de fiecare data explicatii si interpretari noi.
Si, in loc sa fac lumina, mi se pare ca imi prind urechile in hatisul propriei mele minti.
Dar sunt linistita, caci ce a fost mai greu, a trecut.
