Tag: psihologie

Vrajitoarce cu magnet

Posted by on 28 February 2010

Femeia cealalta i-a facut farmece ca sa nu te mai iubeasca, sa te urasca si sa o iubeasca pe ea. A platit vrajitoarce sa iti faca rau, a platit bani grei. Asa cum am repetat, acest glob se deschide la miez de noapte. Pe barbatul tau l-a atras o dama cu magnet prin farmece. Magnetizat ti l-a atras pe sfoara, cu vraji!

Pare greu de crezut ca, in 2010, mai exista oameni care se duc la vrajitoare sa li se faca descantece si vraji de dragoste. Oameni care dau mii de euro ca sa li se intoarca iubitul, sa le mearga afacerea sau sa se vindece de epilepsie. Mai mult chiar, se pare ca vrajitoarele s-au adaptat la progresul societatii si pot fi gasite acum pe mobil, bloguri si hi5.

Am urmarit azi un reportaj foarte interesant in emisiunea “Romania, te iubesc” la ProTV: Ancheta minutioasa in lumea asa-ziselor vrajitoare! si m-am amuzat, pe de o parte, de cate “vrajeli” aveau doamnele alea de etnie rroma. M-am si mirat la gandul ca o persoana normala la cap ar putea accepta sa fie ucise gainile sau sa bea zapada topita si apoi sa astepte ca sa-i fie rezolvata problema.

Psihologul Eugen Hriscu, intervievat in materialul de mai sus, spunea ca vrajitoarele ofera clientilor exact ceea ce vor ei sa auda – un diagnostic (s-au facut vraji) – si ofera solutii rapide (fa asta si asta, da-mi mie niste bani si lucrurile se vor rezolva). Asta e o dovada de imaturitate – sa doresti sa primesti rezolvarile de-a gata ca sa nu fii nevoit sa lucrezi cu tine insuti. De fapt, mi-am dat seama acum cativa ani cat poate fi de greu sa fii in contact cu realitatea si sa vezi aspectele ei neplacute. E foarte dureros sa accepti, de exemplu, ca cineva nu te mai iubeste, sau ca nu esti facut pentru o anumita meserie, sau ca trebuie sa iei medicamente tot restul vietii. E mai simplu sa mergi la vrajitoare sa-ti dea in carti sau sa urle la luna sau sa arunce cu pietre-n balta, iar tu sa astepti linistit ca problemele sa se rezolve de la sine.

Ce-i de facut, insa, cand vin clientii la terapie si se asteapta la solutii rapide si miraculoase? Un psihoterapeut nu este o vrajitoare si nu le ofera sfaturi pe tava, iar oamenii pleaca dezamagiti. Sa reusesti sa intelegi o mica parte din ceea ce ti se intampla sau sa reusesti sa stai, cat de cat, pe linia de plutire cand te coplesesc emotiile negative, pentru asta e nevoie de timp. Am facut un calcul: cu cei 3000 de euro (12300 lei) pe care ii dai la vrajitoare, poti face 153 de sedinte de terapie la pretul de 80 lei/ora. Daca ai merge o data pe saptamana la psihoterapeut, analiza personala ar dura aproximativ doi ani si noua luni.

Hmmm, cam mult. Mai rapid e cu ghiocul si gaina.

Foto: scandigital.com

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Lacomie

Posted by on 19 January 2010

Daca mi-ar fi zis cineva ca voi ajunge atat de obosita ca acum facand lucrurile care-mi plac cel mai mult, nu l-as fi crezut. Cand eram studenta la stoma, nu-mi placea aproape nimic din ceea ce invatam sau lucram. Dinti, dinti, dinti, dinti si iar dinti de dimineata pana seara!!! Cand treceam cu autobuzul 226 pe langa Conservator, simteam un foarte adanc regret ca n-am avut curaj sa le dau cu tifla tuturor celor care-mi ziceau ca medicina e o profesie serioasa si sa ma duc sa fac muzica.

Dupa aceea, am avut de ales ce vreau sa devin, ceva ce-mi place mult si mi se potriveste cel mai bine. Si m-am lacomit: am vrut si invatamant, si presa scrisa, si radio, si TV, dar si relatii publice si marketing. Un pic de sociologie nu strica nimanui si… ia stai! Parca imi placea si psihologia! Hmmm… dar daca tot am terminat stomatologia, de ce sa nu ma apuc si de un detartraj?

Am crezut ca, in timp, ma voi lamuri ce vreau sa fac in viata, dar inca nu s-a intamplat asta. In continuare imi plac toate la fel de mult si vreau sa le fac in acelasi timp. Mi-ar veni greu sa renunt la ceva. Numai ca uite, corpul si capul asta sunt limitate si obosesc, iar oamenii par sa traga de mine in toate directiile si ajung sa imi doresc sa fiu casnica si sa nu mai fac absolut nimic!

Si, cel mai rau, intre timp am uitat sa mai cant!

Later edit: ma consolez la gandul ca, in 2007, imi era si mai rau!

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

In cub

Posted by on 6 March 2009

cub_ioana_olariu

In Epopeea lui Ghilgamesh, piesa de la Odeon, a aparut la un moment dat un cub transparent in care se misca un personaj. Ioana Olariu, colega mea de la psihoterapie, a facut poze in timpul spectacolului :D si mi-a trimis-o pe cea cucubul, fiindca a vazut in entry-ul asta ca mi-a placut scena.

Dupa asta, colegul meu Anatol, cel care stie toate teoriile, mi-a trimis un pdf in care este explicata tehnica cubului. Elaborata de d-na Iolanda Mitrofan, tehnica il pune pe individ in situatia de a experimenta izolarea: te afli inchis intr-un cub, ce simti? ce gandesti? ce faci? ce sau pe cine ai lua in cub?

Voi ce ati face intr-un cub?

Foto: Ioana Olariu

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Stiu ca nu stiu

Posted by on 13 September 2008

In 2003, in Biblioteca Centrala Universitara, faceam un referat despre limbaj. In cartea pe care o citeam, am gasit mentiuni despre alte trei lucrari interesante. Le-am cerut si, in prima dintre ele, au aparut inca doua studii care meritau citite. In lumina care cadea prin tavanul de stica, am avut o revelatie: ca nu voi putea niciodata sa citesc tot si nici sa fac tot ce mi-as dori in viata asta. Mai rau, mi-am dat seama ca ceea ce stiu eu este ca un fir de nisip in oceanul cunoasterii.

Asta nu inseamna ca trebuie sa disper sau sa las balta totul. In revista Psychologies din septembrie este un articol despre Socrate, filosoful care spunea: “stiu ca nu stiu nimic. Ca voi toti, eu nu posed cunoasterea, dar numai eu am avantajul de a sti ca nu stiu nimic. Aceasta constiinta a ignorantei ramane si in prezent un excelent antidot impotriva oricarui dogmatism si reprezinta inceputul cunoasterii”.

De partea cealalta se afla oamenii care cred ca stiu tot. “Ei ştiu. Nu mai au nevoie să cerceteze. De fapt unii dintre ei nici nu-şi mai pun întrebări. Pentru ei, misterele universului sunt rezolvate”. Citatul este dintr-un articol amuzant de pe blogul lui Darius cel Tulbure.

Incheierea trebuie sa o faca Paul din Tars printr-un text plin de optimism: “Caci cunoastem in parte, si prorocim in parte; dar cand va veni ce este desavarsit, acest in parte se va sfarsi. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci vom vedea fata in fata. Acum cunosc in parte; dar atunci voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin”. (Biblia, 1 Corinteni 13: 9-12).

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Comunicarea nonviolenta

Posted by on 19 June 2008

In asteptarea Salonului de Psihologie, am participat la un workshop de Comunicare nonviolenta, metoda inventata de Marshall B. Rosenberg. Cu totii avem nevoi care, nesatisfacute, conduc la sentimente neplacute pe care le exprimam in mod agresiv. Principiile comunicarii nonviolente intr-o situatie conflictuala sunt simple:

1. observi ce se intampla (a. vad ca ai venit tarziu acasa / b. cand imi spui ca nu esti multumita de munca mea, atunci…)

2. exprima un sentiment (a. am fost ingrijorata / b. ma simt respins)

4. exprima nevoia (a. as avea nevoie sa stiu ce se intampla cu tine / b. am nevoie sa ma apreciezi si sa ma respecti)

5. cere, dar nu pretinde (a. ai fi de acord sa ma suni sa imi spui cand ajungi acasa? / b. ai putea sa mai verifici o data documentul?)

Primul pas in comunicarea nonviolenta este sa te abtii sa raspunzi brutal intr-o situatie stresanta si sa iti iei timp cu tine. Sa te gandesti care sunt sentimentele pe care le ai in acel moment si sa il faci pe celalalt sa inteleaga cum te simti. Apoi sa ii ceri, practic, cooperarea in rezolvarea conflictului.

Atmosfera de la workshop a fost foarte placuta, oamenii deschisi si atasati unii de altii. La un moment dat am jucat roluri (sef-subaltern, mama-fiica), apoi am discutat ce a simtit cel agresat. Singura problema este ca aceste tehnici nu pot fi insusite instantaneu. Ele necesita exercitiu dar, inainte de asta, cunoastere de sine.

Site-ul Centrului de Comunicare Non-violenta: www.cnvc.org

Un interviu cu Monica Reu pe site-ul revistei Psychologies.

Daca doriti sa va fac legatura cu trainerii, dati-mi un e-mail pe lore@rufeleinpublic.ro

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

15 metri de carti

Posted by on 7 March 2008

Un pic de munca fizica nu a omorat pe nimeni! Abia acum inteleg de ce oamenii care muncesc pamantul dorm bine, nu au insomnii si nelinisti existentiale!

Aseara au sosit rafturile, pe care le-am si montat. Bine, mai mult Alin decat mine, dar am pus si eu un surub, o politza, acolo.

Dupa aia, m-am ambitionat sa asez in rafturi toate cartile – 15 metri, dupa cum spuneam. Pe categorii: medicina, sociologie si comunicare, psihologie si filosofie, self help (necitite), religie (citite!!!), SF-urile pretioase, cartile pentu copii – o mica avere colorata, colectia Cotidianul, beletristica, albumele de calatorie, revistele Superbebe, Elle decoration, Baby, Visul Copiilor, Psychologies, Winx, apoi materialele copiate la xerox pentru studenti, partiturile de pian, dosarele cu portofoliul, pfiu!!! Am muncit pe rupte! Dar am dormit bustean!

Ce Xanax, frate? Ia, repede, la sapat si toate angoasele se vor evapora subit!

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Test Anxiety

Posted by on 14 June 2007

Ooooof, nu e corect! In alte tari, universitatile au departamente de consiliere pentru anxietatea inaintea examenelor!

Cu alte cuvinte, mor de frica! Nu mai stiu absolut nimic! Vreau sa dorm si sa ma plimb si il urasc pe Lazarsfeld!

14 iunie 2007, Yahoo! 360 Blog

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

LoRE bemol major

Posted by on 4 September 2006

062.jpg

RE bemol major este o tonalitate cu doua fetze, osciland intre durere si incantare. Ea nu poate rade, ci doar sa surada, nu poate hohoti de plans, dar poate macar sa sugereze grimasele plansului. De aceea, sunt putine caracterele expresive si putine sentimentele care pot fi invesmantate in aceasta tonalitate.

Zilele astea ma simt LoRE Bemol Major.

4 septembrie 2006, Yahoo! 360 Blog

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Masculin

Posted by on 24 July 2006

Ma uit acum la un film pe Hallmark. Actiunea se petrece in Arkansas, la o ferma de bumbac. Un baietel in varsta de 10 ani, Luke, este luat la bataie de alti 3 copii pe motiv ca unul dintre angajatii temporari ai familiei lor a lasat-o gravida pe sora lor. Luke se bate curajos pana in momentul in care mama si bunica lui ii gonesc pe copii. Barbatii familiei afla intamplarea si se intereseaza daca Luke a fugit sau le-a tinut piept. Cand afla ca baietelul a fost curajos si cei trei vecini „au plecat plangand”, bunicul il ia pe umeri si il plimba prin curte, in uralele celorlalti oameni.

Exemplul asta este super tare. Este vorba de intarirea pozitiva a unui comportament de gen, considerat dezirabil. Baietelul invata de aici ca barbatii adevarati trebuie sa riposteze atunci cand sunt provocati. Mai invata ca lasitatea este condamnabila si rusinoasa, deci se presupune ca niciodata in viitor nu va fi tentat sa fuga din fata amenintarilor. Recompensa pe care a primit-o pentru comportamentul sau masculin va fi tinuta minte si copilul va sti ce are de facut pentru ca, in viitor, sa obtina aceeasi apreciere.

Oare in ce masura aceste reprezentari despre masculinitate sunt invatate si intarite pe la noi?

24 iulie 2006, Yahoo! 360 Blog

Foto de aici.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email