Trebuie sa recunosc, imi place la biblioteca. Nu in salile alea mari, prafuite de la Facultatea de Medicina, ci la Biblioteca Centrala Universitara, unde sunt mese si rafturi verzi, veioze simpatice si un luminator deasupra balcoanelor pline de flori. Pe langa asta, gasesti aproape orice carte si poti sa mergi cu calculatorul, sa iti iei notite in word. La biblioteca sunt mult mai eficienta, fiindca nu fac pauze lungi si dese, ci dau bataie sa termin mai repede conspectele pentru doctorat.

Imi amintesc cum, in urma cu sapte ani, printre bancile verzi ma intalneam (absolut intamplator) cu un baiat de care eram indragostita. Da, au trecut sapte ani! Cuvintele spuse atunci nu mai valoreaza nimic. Sentimentele de atunci s-au evaporat. Au ramas insa cartile si luminatorul si, parca, o urma de vraja in atmosfera.

Aseara au sosit rafturile, pe care le-am si montat. Bine, mai mult Alin decat mine, dar am pus si eu un surub, o politza, acolo.

Dupa aia, m-am ambitionat sa asez in rafturi toate cartile – 15 metri, dupa cum spuneam. Pe categorii: medicina, sociologie si comunicare, psihologie si filosofie, self help (necitite), religie (citite!!!), SF-urile pretioase, cartile pentu copii – o mica avere colorata, colectia Cotidianul, beletristica, albumele de calatorie, revistele Superbebe, Elle decoration, Baby, Visul Copiilor, Psychologies, Winx, apoi materialele copiate la xerox pentru studenti, partiturile de pian, dosarele cu portofoliul, pfiu!!! Am muncit pe rupte! Dar am dormit bustean!

Ce Xanax, frate? Ia, repede, la sapat si toate angoasele se vor evapora subit!