Caut o explicatie stiintifica pentru urmatoarea situatie: dintr-un grup de 30 de persoane, la master, ma alege ca partenera de lucru exact acea persoana cu care am descoperit ca am cele mai ciudate coincidente semnificative. Nu exista intamplare, ci sincronicitate.
Cosmin, baiatul de care am fost indragostita in clasa a IV-a, era consecvent. Apoi a murit.
A trebuit sa joc rolul unei ciori ca sa imi dau seama cat de categorica sunt eu cateodata. Daca as lasa un pic de loc pentru negocieri, cred ca mi-ar fi mai bine. Oare cator sanse de a fi fericita le-am spus eu “Lasa-ma in pace, vino in martie?”
Unii barbati sunt niste pradatori. Daca ai o secunda de slabiciune, daca esti obosita, suparata si ai lasat garda jos, pac, te-au taxat. Victorii marunte si nesemnificative.
Am decis sa trec la urmatorul stadiu si sa invat cum ii cheama pe regizorii filmelor la care ma uit. Pana acum ii stiu pe Alejandro Gonzales Inarritu, Quentin Tarantino si Lars von Trier. E?
In fiecare femeie exista o pisi. Trebuie doar sa aiba loc sa se manifeste. Culmea e ca nu-i chiar atat de rau sa fii vulnerabila.
As vrea ca oamenii la care tin sa faca parte cu adevarat din viata mea. Dar nu-i suficient sa vreau doar eu asta. Suntem atat de aproape, dar intre noi e o prapastie de netrecut.
Cred ca-s foarte obosita.
