Zgarie-nori, o lume virtuala in care adolescentii fac absolut tot ce le trecea prin cap si roboti inteligenti. O vila simpla si frumoasa, cu ferestre uriase, pe malul unui lac. Un atac terorist, ritualuri de trecere, mass-media sufocante si reprezentanti de relatii publice insistenti.
Nu e vorba despre New York, ci despre Caprica City, orasul aflat pe una dintre cele 12 colonii din serialul Battlestar Galactica. Fata de original, care m-a tinut cu sufletul la gura in primele serii, Caprica este slabut. La un moment dat, chiar, m-am intrebat daca nu cumva ma uit la Matrix si la un Neo feminin care are abilitatea de a rescrie codurile.
Chiar si asa, filmul e dragut, personajele simpatice si lumea virtuala – un fel de Second Life in care, daca esti ucis, nu te mai poti intoarce – este OK. Fiinte care au constiinta, cu toate ca sunt doar programe si nu pot exista in realitatea materiala. Zoe, primul centurion U-87. Copilaria capitanului Bill Adama.
Pe site-ul oficial, exista un videoblog si un ziar din Caprica City, The Caprican, in care poti citi stiri despre evenimentele din film. Am impresia ca, mai nou, scenaristii nu prea mai au ce sa inventeze si se orienteaza spre crearea de comunitati online si comunicare permanenta, intre episoade, cu fanii.
