Unele obiceiuri alimentare ale romanilor ortodocsi mi se par foarte interesante, poate pentru ca nu le-am vazut niciodata la neamurile mele si pentru ca sunt cu totul si cu totul diferite fata de viata mea de zi cu zi.
In aceasta vacanta, am aflat ca porcii crescuti in curte sunt mai buni, fiind hraniti natural si nu cu chimicale, ca cei de la ferme. Acesti porci au un strat gros de grasime, care – se pare – este o delicatesa culinara. In imaginea de mai sus este sunca pusa la afumat intr-o cusca de tabla, numita “afumatoare”. Dedesubt este un lighean de tabla cu rumegus si cu lemne unde arde tot timpul focul, scotand mult fum. Trebuie avut mare grija si verificat permanent, sa nu fie flacara prea mare sau sa nu se stinga focul.
In Valenii de Munte, obiceiurile astea inca se mai pastreaza. Imi imaginez cum arata iarna beciul sau podul unui gospodar, cu sunca si carnatii agatati la rece, cu sticlele de vin productie proprie, cu cosurile de nuiele pline cu mere si carofi.
Cat de indepartate par toate aceste lucruri de universul Farmville!
Saptamana trecuta am avut cateva zile de vacanta si am fost cu Daniela, verisoara de la Roma, la Carmen, verisoara de la Brasov. Am mancat bine de tot la Steak House si ne-am intalnit cu Corina, o tipa super cu doi baietei frumosi. In Poiana Brasov am cumparat suveniruri ieftine si ne-am imprietenit cu un magarus, la gatul caruia era o pancarda pe care scria “Nu m-a stresati, plapumarilor!”. Am urcat cu telefericul pana la Postavaru si m-am suit pe bolovanii de acolo incaltata in papucii verzi, ca urmare m-au durut gleznele si am obosit rau de tot. Am fost la un mall interesant, cu decoratiuni in stil egiptean si cu statui uriase cu dinozauri (nu stiu exact care era legatura, dar arata bine).
Anul acesta am capatat un copil nou, pe Aretha, asa ca i-am cumparat micutei o sorcova pentru Anul Nou.
Am citit pe net ca sorcovitul este un vechi obicei romanesc. In prima zi a noului an, copiii mergeau din casa in casa cu niste crengute inmugurite sau cu flori de hartie colorata prinse de un bat si le scuturau de mai multe ori in directia gazdelor, pentru prosperitate si tinerete. Eu imi amintesc urmatoarea urare:
Sorcova, vesela, sa traiti sa-mbatraniti, ca un mar, ca un par, ca un fir de trandafir, tare ca piatra, iute ca sageata, tare ca fierul, iute ca otelul. La anul si la multi ani!
Vinerea trecuta, in drum spre Brasov: soare caldut, frunze galbene si rosii, ace verzi de brad. Poze asta imi aminteste de un peisaj din Acadia Reservation.
Sunt foarte incantata! Romania incepe sa intre in randul lumilor civilizate. Azi pe la pranz cautam o carte in librariaCarturestide pe str. Arthur Verona cand, ce sa vezi? Sa nu-mi cred ochilor! Un raft plin de carnetele Moleskine!
Ca sa ma asigur ca nu am vedenii, o intreb pe vanzatoare: “Alea-s carnetele Moleskine cumva?!” La care ea raspunde, bineinteles, ca da. Le au in stoc de acum o saptamana. Gasesti si carnetele simple, si City Guide, si agende mari format A3. Un Moleskine clasic costa la Carturesti 55 ron, fata de 11 euro cat erau la Roma si Berlin.
Ma intreb ce semnificatie o sa mai aiba pentru mine marca Moleskine acum, cand voi gasi carnetele la discretie, la doi pasi de serviciu!
Exista un rau al berii: el poate fi gasit in masivul Ciucas, intre Cheia si Brasov. Bineinteles ca pe raul Berii curge doar apa, cel putin deocamdata. De curand, pe marginea soselei s-a construit o fabrica noua care va imbutelia apa Berii si o va vinde sub numele Keia. Daca inaintezi cam 10 minute pe drumul din dreapta cladirii cenusii, ajungi la cabana Ocolului Silvic: un loc idilic cu lacuri mici pline de pastravi, in care se oglindesc muntii din jur. Aerul este foarte tare si e frig, frig ca pe varful muntelui.
Am mai fost in locul asta anul trecut, in septembrie, dar atunci nu aveam aparat foto, asa ca am facut acum un album in Picasa cu minunatiile de pe Valea Berii.
