Tag: solomon

Despre echilibrul dintr-o relatie

Posted by on 7 November 2009

Teoria balantei din psihologia sociala (Fritz Heider) spune ca orice relatie dintre doi indivizi tinde catre echilibru. Daca cei doi au atitudini discrepante, unul dintre cei doi trebuie sa se schimbe, pentru a pastra relatia. De exemplu, un fumator inrait nu va putea fi prieten cu un militant antitutun. Fie se lasa primul de tigari, fie cel de-al doilea devine mai tolerant si ii accepta celui dintai obiceiurile. Un xenofob nu se va imprieteni cu un tigan, cu un pocait sau cu un homosexual decat daca se schimba, daca trece prin teama lui de ceea ce este diferit si ajunge la o intelegere mai inalta a lucrurilor.

O alta abordare a echilibrului intr-o relatie este cea auzita de la Adrian Nuta la Masterul de psihoterapie. O persoana careia ii este sete si isi da seama de asta cauta apa. Pentru a o obtine, trebuie sa stie unde se gaseste apa si sa aiba resurse pe care sa le dea in schimbul apei. Sa stie cam cat costa o sticla de apa, ca sa nu dea nici mai mult, nici prea putin pentru ea.

Cui ii este sete de iubire, trebuie sa isi dea mai intai seama ca asta este problema lui, apoi sa inceapa sa caute oameni capabili sa ii satisfaca aceasta nevoie. Intr-o relatie de iubire, nu trebuie sa oferi mai mult decat primesti in schimb, caci asta iti va epuiza resursele, te va face sa te simti fie nedreptatit/ frustrat, fie martir/ victima. Nu e bine nici sa primesti mai mult decat poti oferi, pentru ca acumulezi “datorii” pe care nu ai cum sa le platesti.

Si ma intorc la psihologia sociala. Principiul reciprocitatii (Robert Cialdini) spune ca ar trebui sa raspundem in mod asemanator gestului altei persoane. Regula asta se afla la baza schimburilor sociale si a diviziunii muncii. Cel care initiaza relatia il investeste pe celalalt cu incredere, ca urmare acesta se va simti obligat sa isi onoreze partea sa de intelegere. Bazandu-se pe acest sentiment de obligatie, unii incearca sa initieze schimburi neoneste: iti ofera un cadou lipsit de valoare (un tester, un pix, un tricou) pentru a-ti castiga simpatia, adeziunea si, in viitorul apropiat, timpul, banii sau votul.

Cele trei teorii adunate de mine in entry-ul asta nu se exclud reciproc. Cineva trebuie sa isi ia inima in dinti si sa initeze relatia, iar celalalt sa raspunda pozitiv la aceasta initiativa, pentru ca apoi sa ajunga la un consens pentru a face relatia sa mearga. Daca dai prea multa afectiune cuiva care nu iti raspunde la fel, ajungi obosit, demotivat, insetat dupa iubire si cu o imagine de sine sifonata. Daca primesti prea mult, mai mult decat esti tu dispus sa dai inapoi, te vei trezi sufocat ca intr-o inchisoare, cu un sentiment datoriei imposibil de indeplinit si cu o mare nevoie de a o lua la goana cat mai departe. Iar daca te incapatanezi si nu accepti sa te schimbi dupa celalalt, atunci relatia cu el nu are nici o sansa.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Dumnezeu exista in mintea noastra

Posted by on 14 February 2007

“Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima omului şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit”.

Foarte interesat. Asta mi-a amintit de Jung in lucrarea “Imaginea omului si imaginea lui Dumnezeu”, in care analizeaza – printre altele – si visurile unor atei. El a descoperit arhetipul divinitatii, un locus in psihicul nostru rezervat lui Dumnezeu. De atunci incoace ma tot intreb daca faptul ca eu am nevoie de vesnicie si de divinitate este o dovada ca ele exista. Sau…

14 februarie 2007

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Ca linia orizontului

Posted by on 13 February 2007

Daca vad un om care se crede foarte destept, ma gandesc care e problema lui. Oamenii cu adevarat valorosi sunt modesti si simpli si la locul lor.

“Am zis: ma voi intelepti. Dar intelepciunea a ramas departe, cu mult mai departe decat era mai inainte, si ce adanca! Cine o va putea gasi?” Eclesiastul cap. 7 versetele 23-24.

O viata de om nu iti ajunge ca sa devii destept. Cu cat citesti mai mult, cu atat iti dai seama cat de putine stii si cat de multe au mai ramas de cucerit. Numai prostii sunt mandri, pentru ca ei nu vad cat de multe nu stiu si cum se indeparteaza permanent linia orizontului.

De ce sa vrei sa devii mai bun si mai destept, cand pana la urma si cel intelept are aceeasi soarta cu cel prost si, in plus, “cine stie multe, are si multa durere”?

13 februarie 2007, Yahoo! 360 Blog

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Deshertaciune si goana dupa vant

Posted by on 12 February 2007

Pentru ca este luni dimineatza, m-am gandit sa scriu si eu un blog care sa ma motiveze pentru atitudinea potrivita in saptamana care urmeaza.

“Totul este desertaciune si goana dupa vant”. Nimic din ce face omul pe pamant nu are sens. Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare, nimic nu este nou sub soare, ce a fost va mai fi. Cel sarac si cel bogat au parte de aceeasi soarta, cel fericit si cel deprimat merg in acelasi mormant, nimeni nu isi mai aduce aminte de lucrurile care au trecut.

Cam asta e subiectul cartii “Eclesiastul“, atribuita regelui Solomon, cel care a construit marele Templu din Ierusalim (foto). Solomon a fost fiul lui David, cel care a scris Psalmii, si este considerat un mare intelept. “Eclesiastul” poate fi o lucrare postmoderna, despre viata, in care totul e relativ si provizoriu, o lucrare izvorata din depresie si anxietate.

Solomon a avut tot ce si-ar putea dori un om, bogatii, putere, faima, adorare. A cautat sa cunoasca tot ce poate cunoaste un om dar lucrul asta nu l-a facut mai fericit. “Caci unde este multa intelepciune, este si mult necaz, si cine stie multe, are si multa durere”. Pentru ca si inteleptul, si nebunul, au aceeasi soarta, dar numai inteleptul isi da seama de asta.

Autorul cartii a fost un om autentic. A cautat reteta fericirii, pentru ca a putut. Daca fericirea ar fi existat, nimeni altul nu ar fi avut mai multa putere, mai multe sanse ca Solomon sa o gaseasca. El nu a fost un inconstient plin de importanta sa. El si-a analizat actiunile si trairile si a vrut sa se autodepaseasca. Sa obtina cat mai mult din aceasta viata. Si a ajuns la concluzia ca totul e desertaciune si goana dupa vant.

Ce are sens este, zice Solomon, sa crezi in Dumnezeu, sa faci ce este bine si asta te va ajuta sa traiesti si sa te bucuri de viata ta. Sa nu strangi averi pe care sa le lasi altora, sa nu te chinuiesti si sa muncesti fara odihna. Sa nu te arati nici prea neprihanit, nici prea intelept. Sa nu te stresezi pentru lucrurile care nu au venit inca: “in ziua fericirii, fii fericit, si in ziua nenorocirii, gandeste-te ca Dumnezeu a facut si pe una, si pe cealalta pentru ca omul sa nu mai poata sti nimic din ce va fi dupa el”.

“Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile lui”, zice autorul in finalul cartii. In absenta sperantei intr-o continuare a acestei vieti, nimic de pe pamant nu are sens.

12 februarie 2007, Yahoo! 360 Blog

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email