Tag: stomatologie

Cantina de la Sociologie

Posted by on 24 January 2010

Prima cantina in care am intrat a fost cea de la Max, din Regie, prin anul 5 de facultate. M-a dus acolo un amic, Adi, si am mancat impreuna mazare. Mi s-a parut ca, in incaperea imensa plina de mese, miroase urat si ca tacamurile de tabla sunt oarecum jegoase. De atunci, am mai fost de cateva ori la cantina facultatii de Medicina de la Izvor, insa am preferat sa mananc acasa, la restaurant sau, in cel mai rau caz, la fast-food.

De cand sunt la doctorat la Sociologie, insa, am descoperit bufetul de la subsol, de unde poti cumpara o mancare foarte, foarte buna la un pret foarte mic. Cu aproximativ 15 lei mananci doua feluri + desert + suc carbogazos cariogen. Atmosfera este placuta: e aerisit, au odorizante de incapere, lumina puternica, mese din lemn, un afis cu Buena Vista Social Club si fotografii mari cu persoane varstnice din mediul rural.

Clientii sunt studentii si profesorii din facultate, insa am vazut si cativa viitori stomatologi, atrasi de mancarea buna si de zvonul ca, la Sociologie si Asistenta Sociala, sunt fete foarte dragute.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Lacomie

Posted by on 19 January 2010

Daca mi-ar fi zis cineva ca voi ajunge atat de obosita ca acum facand lucrurile care-mi plac cel mai mult, nu l-as fi crezut. Cand eram studenta la stoma, nu-mi placea aproape nimic din ceea ce invatam sau lucram. Dinti, dinti, dinti, dinti si iar dinti de dimineata pana seara!!! Cand treceam cu autobuzul 226 pe langa Conservator, simteam un foarte adanc regret ca n-am avut curaj sa le dau cu tifla tuturor celor care-mi ziceau ca medicina e o profesie serioasa si sa ma duc sa fac muzica.

Dupa aceea, am avut de ales ce vreau sa devin, ceva ce-mi place mult si mi se potriveste cel mai bine. Si m-am lacomit: am vrut si invatamant, si presa scrisa, si radio, si TV, dar si relatii publice si marketing. Un pic de sociologie nu strica nimanui si… ia stai! Parca imi placea si psihologia! Hmmm… dar daca tot am terminat stomatologia, de ce sa nu ma apuc si de un detartraj?

Am crezut ca, in timp, ma voi lamuri ce vreau sa fac in viata, dar inca nu s-a intamplat asta. In continuare imi plac toate la fel de mult si vreau sa le fac in acelasi timp. Mi-ar veni greu sa renunt la ceva. Numai ca uite, corpul si capul asta sunt limitate si obosesc, iar oamenii par sa traga de mine in toate directiile si ajung sa imi doresc sa fiu casnica si sa nu mai fac absolut nimic!

Si, cel mai rau, intre timp am uitat sa mai cant!

Later edit: ma consolez la gandul ca, in 2007, imi era si mai rau!

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Perle extra-sezon

Posted by on 25 August 2009

Am gasit in calculator cateva perle nepublicate in sesiunea din iunie si cred ca ar fi pacat sa nu le pun aici, pe blog, sa se bucure si altii de minunatiile inventate de studenti.

Motivatia tine de niste factori care intervin in realizarea unui act. De exemplu, un student are mai multe examene, iar la un moment dat se simte obosit, foarte obosit, astfel incat pentru urmatorul examen chiar nu mai poate invata si e constient ca-l pica daca nu invata. Aici intervine motivatia: daca stie ca il afecteaza foarte mult o restanta si parintii se vor supara pe el si are o constiinta, el va sta si va face tot posibilul sa citeasca ceva, macar sa ia un cinci sa treaca examenul.

Daca am sti sa simplificam putin situatia, am reduce la o ecuatie unde boala este o necunoscuta x si pacientul impreuna cu medicul trebuie sa coopereze in depistarea x si extirparea ei.

Pentru medic, pacientul reprezinta “materialul” pe care il va modela si-l va aduce la un stadiu cat mai apropiat de perfectiune.

Tipul plasmatic este vigilent si iute.

Anamneza reprezinta examinarea fizica si psihica superficiala a pacientului cu scopul unui diagnostic general.

Entipatia reprezinta o colaborare a pacientului cu medicul.

Prin acest model s-a demonstrat ca atat pacientul, cat si medicul, reprezinta entitati importante in relatia medic-pacient.

Medicul intelege perfect ascunzisurile pacientului si se muleaza pe dorintele si nevoile sale.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Pansati ranile psihologice!

Posted by on 25 May 2009

Studentii de anul 1 despre sanatate si boala si despre relatia medic-pacient:

Medicina umanistica este importanta, dar inutila. Ea vine de la sine, medicii nefiind obligati sa o studieze sau sa o analizeze.

De-a lungul istoriei, medicina a evouat foarte mult, in mai multe privinte, dar cea care ne intereseaza pe noi este relatia medic-pacient. Odata cu evolutia medicinii, a crescut rata de supravietuire, in defavoarea mortalitatii.

Medicul cunoaste atat intimitatea fizica, cat si psihica/ emotionala a pacientului.

Comunicarea non-verbala poate fi prin multe cai: gesturi, priviri, semne etc. Unul e vistic, si extralingvistic.

Comunicarea imbraca o forma digitala in paranteza verbala, fie una analogica (era suficient sa pui in paranteza :D ).

Comunicarea nu are limite!

Extravertitul nu zice “ce salariu voi primi”, ci “imi place ceea ce fac”.

Extravertitul cedeaza in fata tentatiilor sociale.

Un extravertit care iubeste pictura isi va dezvolta aceasta pasiune, dar in paralel cu o alta activitate care sa fie utila societatii.

Extrovertitul isi face prieteni foarte usor, iar atunci cand se cearta cu persoana respectiva, relatia de prietenie nu se pierde.

In spatiul launtric al introvertitului nu se poate patrunde foarte usor.

Dupa principile de la Balo Alto, nu exista lipsa de comunicare intre indivizi.

In cazul absentei unei afectiuni, persoana are in mod sigur o depresie, la intervale mai lungi sau mai scurte.

Dupa definitia clasica a sanatatii, ea este starea de confort si placere, capacitatea oamenilor de a rationaliza si de a elabora silogisme si nu neaparat absenta unei patologii.

Medicul este persoana la care se adreseaza bolnavul. Este sansa celui suferind de a scapa de suferinta, de aceea un medic nu trebuie sa se limiteze doar la tratarea afectiunii in cauza, ci si la “pansarea” ranii psihologice a bolnavului. Medicul trebuie sa mearga la originea bolii, sa incerce sa o extirpe din radacini, in cazul unor medici psihiatri. Aici sa nu se inteleaga ca ar trebui ca noi, viitori medici, sa facem o abordare froidiana a situatiei, cu analize psihanalitice si scanari ale constiinte umane, ci ca e datoria fiecarei persoane care a rostit Juramantul lui Hipocrate, sa acorde si sprijinul moral, care este esential in vindecarea unei afectiuni, indiferent de natura, gradul de agravare sau localizarea ei.

Majoritatea confunda motivatia cu vointa, ori aceste doua concepte sunt partial intercorelate la un moment dat in constiinta noastra, dar in realitate ele sunt complet diferite, functionand dupa principii si tehnici aparte. Atentia asupra acestor chestii ne-o atrage si filosoful Schopenchauer, semnaleaza ca motivatia si vointa sunt deseori alaturate in vederea obtinerii unui beneficiu.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Noutati despre cainele lui Pavlov

Posted by on 25 May 2009

stivers_pavlovs_dog

Suntem in plin sezon de perle din lucrarile studentilor si nu ma lasa inima sa nu impartasesc cu voi cateva fraze geniale. De data asta, am gasit foarte multe formulari amuzante si citate filosofice si ma intreb care o fi explicatia: seria 2 e una speciala sau eu sunt relaxata si ma amuz din orice?

In entry-ul asta o va spun ce a mai facut, intre timp, cainele lui Pavlov si o sa va pun in tema cu alte experimente legate de comportament.

The Pavlov Experiment Reloaded, var. 1. In momentul in care i se dadea hrana, aceasta automat declansa secretia de saliva. Dupa ce obiectul de studiu (cainele, n.r.) a fost obisnuit cu aceste stimule si urmarile (primind hrana), a fost eliminata hrana in urma producerii stimulului. S-a observat ca secretia salivei era chiar si in absenta hranei. Deci stimului (luminos, zgomotos) declansa un alt stimul – secretia salivara. Dar dupa o serie de experiente in care stimulul luminos sau zgomotos era declansat fara a i se oferi hrana, nu a durat prea mult. Aceasta depinde de perioada in care s-a declansat stimulul primind si hrana in acelasi timp.

Deci comportamentul poate fi modificat.

The Pavlov Experiment Reloaded, var. 2. Pavlov a demonstrat ca un subiect care este supus constant unor actiuni prin care este constrans sa indeplineasca anumite lucruri pentru a obtine altele va invata ca actiunea sa produce un efect. De exemplu, un copil plange pentru a i se aduce laptele.

Deznodamant. Si ultima etapa este – se da hrana pe cainele fara lumina – cainele nu mananca.

Alte chestii behavioriste:

Unui bebelus i s-a pus in fata un soricel alb iar de fiecare data cand il atingea, i se administra si un zgomot deranjant.

Apoi, copilul plange fara sa mai vada soricelul.

Conditionarea operanta functioneaza dupa doi stimuli: incarcarea pozitiva si incarcarea negativa. De exemplu un copil bun, cuminte, care face la un moment dat o boacana primeste o pedeapsa minima. La incarcarea pozitiva, copilul rau, neastamparat, este recompensat in momentul in care face o fapta buna, fara sa i se aduca aminte de greselile pe care le-a facut pana in momentul respectiv.

Conditionarea operanta contine o stima si un raspuns. Este hotarare pozitiva si hotarare negativa.

Behaviorismul este un curent in psihologie mecanicist si agnostic. Sursa: Wikipedia (sa inteleg ca a copiat de pe net in timpul examenului?)

Omul invata dupa un prototip, prin exemplu.

In entry-urile urmatoare veti putea citi cugetari despre sanatate si boala si despre comunicarea medic-pacient.

Foto de aici.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Puscasu Marin

Posted by on 5 May 2009

Prima mea serie de studenti termina facultatea (iar eu nu am imbatranit nici o zi!). Parca ieri erau niste pusti ametiti, abia iesiti din liceu, care copiau referate de pe net! :D iar acum sunt aproape medici, satui de scoala ca de mere padurete.

Trebuie sa recunosc, imi place foarte mult la ore. Ma distrez. Poate din cauza ca inca nu am terminat scoala, merg la cursurile de psihoterapie, am examene si colegi cam de varsta studentilor mei. Ca urmare, am in cap o mare confuzie de rol, ma identific uneori cu ei si problemele lor. Saptamana trecuta, de exemplu, ne-am apucat sa vorbim pe hol despre metode de copiat si fituici, pana mi-am dat seama ca niste studenti din anii mai mici facusera ochii rotunzi si trageau cu urechea foarte curiosi. :) Pana aici cu seriozitatea si tinuta de cadru didactic sobru si responsabil!

Cu aceasta ocazie, mi-am amintit de cele mai dragute faze facute de studenti in ultimii sase ani.

Locul 3. Un student de anul VI care nu a dat niciodata pe la stagiu a fost intrebat la examen: “De ce n-ai venit deloc?” La care a venit imediat raspunsul: “De prost, doamna!”.

Locul 2. Un student de anul I a primit la examen subiectul “Teoriile dezvoltarii umane”. A enumerat cele trei abordari din manual, dupa care a inceput sa povesteasca, pe o pagina si jumatate, cum a fost influentata dezvoltarea umana de viata si sacrificiul Mantuitorului nostru Isus Hristos.

Locul 1. Acum sase ani, ii puneam pe studentii de la stiinte sa faca prezenta pe o foaie de hartie. Apoi citeam numele. Pe langa niste prostii cat casa (pe care nu le pun pe blog ca sa nu apara la cautari pe google si sa atraga p-acilea cine stie ce obsedati), unul dintre copii s-a semnat “Puscasu Marin”. Recunosc, nu m-am prins din prima. Ne-a zis Adi: “Bai, ce-au scris astia aici?!” si am ras cu lacrimi ore in sir.

Deci da. E foarte amuzant sa predai la facultate.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Ciresica are mere

Posted by on 22 March 2009

ciresica

Am citit Saptamana trecuta pe blogul lui Vlad Stroescu un entry excelent despre braseria Turist de la piata Romana si despre covrigaria de vizavi. Locuri in care timpul trece, parca, in alt ritm. La fel este si aceasta baraca de la intersectia dintre bd. Mihail Kogalniceanu si Schitu Magureanu.

Ciresica exista acolo cel putin de cand eram eu in anul 1 si incepeam sa explorez Bucurestiul plecand de la Facultatea de Stomatologie de pe Plevnei. Blocurile vechi isi pierd tencuiala, pistele de biciclisti isi fac loc pe trotuarul ingust, apar clinici, supermarketuri, cluburi pentru domni. Ciresica ramane tot acolo, nemiscata, e drept ca are geamuri termopan noi, dar are acelasi nume cu rezonante in copilaria mea comunista.

Oare cine o fi fost Ciresica?

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Sa mori tu!?

Posted by on 2 February 2009

De cand ma stiu eu in Facultatea de Medicina Dentara, pe lifturi sunt afise ca cel de mai sus, iar studentii bombane de fiecare data ca nu pot folosi liftul. Ei nu se gandesc la beneficiile pentru sanatate pe care le aduce urcatul a 3 sau 5 etaje pe scari!

Am avut, la un moment dat, satisfactia sa ma intalnesc in lift cu un profesor la care mergeam sa ii iau interviu pentru Viata Medicala. Eram deja medic, dar cum nu imi luasem la mine fatza de adult responsabil, domnul profesor mi-a atras atentia ca studentii nu au voie cu liftul. Eu i-am zis foarte satisfacuta “Stiu, numai ca eu nu mai sunt de mult studenta! Oricum, va multumesc pentru compliment!”. A iesit apoi un foarte bun interviu. :D

Dovada ca studentii din ziua de azi nu mai sunt ce eram noi candva e tocmai faptul ca au ripostat scriind “Sa mori tu!?” pe afis. Noi nu am fi avut curajul sa ne razvratim impotriva ordinii lucrurilor. Ei contesta absolut tot. Sa fie bine, sa fie rau?

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Pascuta cu branza

Posted by on 14 August 2007

In anul patru de la stomatologie am fost fericita si ingrozitor de trista. Ma intelegeam foarte bine cu prietenii mei din Adoramus, insa nu o puteam suferi pe colega de camera. Ma certam zilnic cu ea, dar seara venea Lucian si stateam de vorba ca doi buni amici ce eram. Petreceam ore in sir in bucataria minuscula din camin si omoram gandacii care ne invadasera. Dar eram multumita, fiindca credeam ca am prieteni.

In anul patru de la stomatologie faceam pediatrie la Grigore Alexandrescu. Trebuia sa fim foarte devreme la stagiu, sa prindem raportul de garda, dar scapam la ora 11. Imi amintesc parculetele din curtea spitalului scaldate in soare si pascuta cu branza din pasajul Victoriei, pe care o mancam zilnic in drum spre camin, impreuna cu un pahar de iaurt.

In timpul stagiului de pediatrie mi-am cumparat o carte de ortopedie, sa citesc despre cifoscolioza. Apoi a plecat Andrei in America la operatie si o parte din mine a murit.

Au trecut opt ani, eu am alta viata acum, insa pascutele cu branza si iaurtul din pasajul Victoriei au ramas la fel.

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email

Inventarul vacantelor

Posted by on 25 June 2007

Primele schimbari incep sa apara: am hotarit aseara sa plec in iulie la Berlin pentru cateva zile. Nu am mai iesit din tzara din ‘99 si ma intrebam azi noapte cum e posibil asa ceva! Ei bine, iata ce am facut eu verile astea:

2000: mi-am cumparat casa, mi-am mobilat-o si m-am mutat cu tot calabalicul; in plus, cum prietenii de la biserica mi-o facusera intr-un mod senzational, eram prea deprimata ca sa ma simt bine undeva pe aceasta planeta

2001: am invatzat pentru licenta de la stomatologie (da’ am invatzat si am facut scheme, nu am memorat grile ca altii, da?)

2002: lucram la farmacie si eram superobosita; am reusit sa imi iau doua saptamani de concediu in care nush ce am facut. Cred ca am fost la mare si la Valeni

2003: o vara linistita; am stat 10 zile in Constanta si m-am intalnit cu to’felu de prieteni si matushi batrane. Unele au decedat intre timp.

2004: nu imi amintesc si nu recunosc nimic!

2005: lucram la Superbebe de 3 luni, deci nu imi puteam lua concediu. in plus, Baiatul Caruia I-am Dat Delete a avut grija sa imi “aranjeze” si putinele zile libere intr-un fel in care numai el stia. Da’ nu-l iert!!!!

2006: lucram la Superbebe de 1 an si 3 luni si ma simteam ingrozitor din cauza surmenajului, asa ca in cele 2-3 saptamani libere din vara m-am dus la sanatoriu (adik la ai mei, desigur) si mi-am completat tratamentul medicamentos (Coaxil x 3/zi) cu mancarica de la mama si aer curat.

Asadar, scoala (aproape ca) s-a terminat! Sa inceapa schimbarile!

25 iunie 2007, Yahoo! 360 Blog

Share This:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Tumblr
  • Technorati
  • MySpace
  • Live
  • email